Propunerea Comisiei Europene pentru bugetul multianual al Uniunii Europene din perioada 2028-2034 ratează numeroase oportunități de îmbunătățire a transparenței, responsabilității și controlului cheltuielilor, avertizează Curtea de Conturi Europeană (ECA). Din cele 28 de oportunități identificate anterior de auditori, Comisia a valorificat pe deplin doar una, în timp ce opt preocupări au rămas complet neabordate, iar alte 19 au primit răspunsuri doar parțiale.
Viitorul buget pe termen lung al Uniunii Europene ar putea aduce o flexibilitate mai mare în alocarea fondurilor și o arhitectură financiară simplificată, însă propunerile Comisiei Europene nu rezolvă suficient problemele legate de transparență, evaluarea rezultatelor și urmărirea banilor europeni. Concluziile apar într-o nouă analiză a Curții de Conturi Europene, publicată în timp ce statele membre și instituțiile UE negociază forma finală a cadrului financiar multianual pentru intervalul 2028-2034. Auditorii consideră că proiectul Comisiei nu răspunde în mod adecvat mai multor avertismente formulate anterior, în special celor referitoare la finanțarea nelegată de costuri, un model de cheltuieli care ar urma să fie extins la majoritatea rubricilor și programelor bugetare.
„Avem nevoie de un buget care să arate clar valoarea adăugată a UE, să garanteze buna gestiune a fondurilor și să consolideze răspunderea și transparența”, a declarat Jan Gregor, membru al Curții de Conturi Europene responsabil de analiză.
În iunie 2025, Curtea de Conturi Europeană a publicat o analiză privind bugetul UE după 2027, în care a identificat 28 de oportunități de îmbunătățire a unor domenii esențiale, precum simplificarea, adaptarea și finanțarea bugetului.
Ulterior, în iulie și septembrie 2025, Comisia Europeană și-a prezentat propunerile pentru cadrul financiar multianual 2028-2034. Auditorii au analizat în ce măsură aceste documente au preluat problemele semnalate anterior și au constatat că progresul este inegal.
Comisia a valorificat integral o singură oportunitate: simplificarea normelor care permit adaptarea flexibilă a bugetului la schimbarea nevoilor. Alte 19 preocupări au fost abordate numai parțial, în timp ce opt au rămas fără răspuns.
Potrivit ECA, propunerile înregistrează cele mai importante progrese în privința flexibilității bugetare, dar cele mai slabe rezultate în ceea ce privește finanțarea nelegată de costuri. Această diferență este importantă deoarece noul model de finanțare ar urma să fie utilizat pe scară largă, iar auditorii consideră că există încă lacune metodologice care pot afecta modul în care sunt stabilite condițiile de plată și verificate rezultatele.
Una dintre oportunitățile ratate de Comisie este introducerea în legislație a unei definiții clare a „valorii adăugate a UE”. În opinia auditorilor, o asemenea definiție ar contribui la orientarea mai eficientă a cheltuielilor și la obținerea unui impact mai mare al banilor europeni.
Curtea critică și cadrul de performanță propus, care continuă să acorde prioritate indicatorilor de realizare, în timp ce indicatorii de rezultat și de impact rămân insuficienți.
Cu alte cuvinte, sistemul ar putea urmări în continuare cu mai multă atenție ce activități au fost finanțate și ce obiective administrative au fost îndeplinite decât efectele concrete produse de investiții și programe asupra economiei și cetățenilor.
Auditorii avertizează că simplificarea normelor la nivel european nu garantează automat reducerea birocrației pentru beneficiarii finali. Regulile mai simple în relația dintre instituțiile europene și statele membre nu înseamnă neapărat proceduri mai ușoare pentru organizațiile și persoanele care primesc efectiv finanțarea.
O altă schimbare importantă din propunerea Comisiei privește organizarea programării fondurilor. În cadrul coordonării anuale a politicilor economice naționale, cunoscută drept semestrul european, programarea ar urma să fie reunită într-un singur plan pentru fiecare stat membru.
Auditorii avertizează că această abordare riscă să diminueze influența regiunilor asupra deciziilor privind alocarea și utilizarea fondurilor.
În plus, nu este suficient de clar cum vor fi evaluate reformele asumate de state și cum vor fi distribuite resursele în funcție de îndeplinirea acestora.
Problema devine cu atât mai importantă cu cât viitorul buget ar urma să se bazeze pe planuri de parteneriat naționale și regionale, câte unul pentru fiecare stat membru. Într-un asemenea sistem, modul în care sunt stabilite prioritățile și implicate autoritățile regionale va influența direct distribuția finanțării.
Una dintre cele mai importante preocupări ale ECA vizează extinderea finanțării nelegate de costuri. Modelul preia elemente din mecanismul fondului european de redresare creat ca răspuns la pandemia de COVID-19 și ar urma să fie aplicat pentru majoritatea programelor și rubricilor bugetare.
În loc ca finanțarea să fie legată în principal de rambursarea cheltuielilor efectuate, plățile sunt asociate îndeplinirii unor condiții și obiective stabilite în prealabil.
Auditorii consideră însă că propunerea lasă neacoperite lacune metodologice importante. Accentul rămâne pus mai ales pe progresele înregistrate în implementare și mai puțin pe rezultatele concrete.
ECA solicită ca regulile de plată să fie clare și să impună respectarea legislației europene și naționale. De asemenea, instituția consideră esențial ca traseul banilor europeni să poată fi urmărit până la beneficiarii finali. Acest aspect este important pentru controlul utilizării fondurilor și pentru stabilirea responsabilității în cazul unor nereguli. Dacă finanțarea este acordată în funcție de îndeplinirea unor jaloane sau condiții, auditorii trebuie să poată verifica nu doar progresul declarat, ci și respectarea regulilor și destinația banilor.
Analiza ECA identifică și probleme în privința mecanismelor de protejare a statului de drept și a Cartei drepturilor fundamentale. Propunerile Comisiei introduc instrumente mai solide pentru asigurarea respectării acestor principii, dar conțin și dispoziții care ar putea diminua eficacitatea mecanismelor.
În ceea ce privește finanțarea bugetului european, introducerea unor noi surse de venit ar putea complica suplimentar sistemul de resurse proprii al Uniunii.
Curtea consideră că o alternativă ar putea fi creșterea încasărilor din sursele existente, inclusiv prin reducerea deficitului de colectare a impozitelor. O îmbunătățire a colectării ar putea diminua nevoia de a introduce noi resurse proprii pentru finanțarea bugetului.
O altă preocupare privește drepturile de audit ale Curții. Unele propuneri, inclusiv cea referitoare la programul „Europa globală”, nu prevăd explicit competențele de audit ale ECA.
Lipsa unor prevederi clare lasă neclar până unde se extind atribuțiile Curții în calitate de gardian al finanțelor europene, în special în cazul organismelor înființate în afara cadrului juridic al UE sau al unor noi forme de sprijin financiar care implică părți terțe.
Propunerea Comisiei pentru perioada 2028-2034 aduce schimbări importante arhitecturii bugetare. Una dintre cele mai importante este crearea unui Fond european în valoare de 865 de miliarde de euro, care ar reuni într-un cadru unic domenii majore de cheltuieli ale Uniunii, inclusiv resursele naturale și politica de coeziune.
Noua structură ar urma să funcționeze pe baza planurilor de parteneriat naționale și regionale, câte unul pentru fiecare stat membru. În paralel, finanțarea nelegată de costuri, utilizată până acum în principal în cadrul fondului de redresare post-pandemie, ar deveni un instrument central pentru o mare parte a bugetului.
Dimensiunea și arhitectura viitorului buget sunt încă în discuție, iar negocierile dintre instituțiile europene și statele membre vor stabili forma finală a cadrului financiar multianual.