Datoria administrației publice din România a continuat să crească în iulie 2026, ajungând la aproape 1.205 miliarde de lei, față de 1.197 miliarde de lei în luna precedentă. Raportată la produsul intern brut, datoria guvernamentală a urcat la 60,4%, de la 60% în iunie, potrivit datelor Ministerului Finanțelor consultate de AGERPRES. Evoluția reflectă presiunea acumulată asupra finanțelor publice, într-un context în care statul trebuie să finanțeze deficitul bugetar și să refinanțeze obligațiile ajunse la scadență.
Structura datoriei arată că titlurile de stat reprezintă principala sursă de finanțare a împrumuturilor publice, în timp ce datoria administrației centrale deține cea mai mare parte din total. În paralel, obligațiile pe termen scurt au crescut mai rapid decât cele pe termen mediu și lung, iar datoria internă și cea externă au avut evoluții diferite în cursul lunii analizate.
La sfârșitul lunii iulie 2026, datoria guvernamentală pe termen mediu și lung se ridica la 1.144 miliarde de lei, față de 1.142 miliarde de lei în iunie. În schimb, datoria pe termen scurt a crescut de la 54,52 miliarde de lei la 60,54 miliarde de lei.
Astfel, în timp ce componenta pe termen mediu și lung a înregistrat o majorare relativ redusă, obligațiile cu scadență scurtă au avansat cu aproximativ 6 miliarde de lei într-o singură lună. Evoluția indică o creștere a sumelor care trebuie gestionate pe un orizont de timp mai apropiat, fără ca datele lunare, luate separat, să arate în ce măsură acestea provin din noi împrumuturi sau din modificarea structurii scadențelor.
Cea mai mare parte a datoriei guvernamentale era reprezentată de titluri de stat, în valoare de 961,41 miliarde de lei. Împrumuturile însumau 219,4 miliarde de lei, potrivit datelor Ministerului Finanțelor.
Titlurile de stat sunt instrumente prin care statul atrage bani de la investitori, asumându-și rambursarea sumelor la scadență și plata dobânzilor aferente. Împrumuturile reprezintă o altă componentă a finanțării datoriei publice. Nivelul ridicat al titlurilor de stat în total arată importanța pieței de obligațiuni în acoperirea necesarului de finanțare al administrației publice.
Evoluția datoriei trebuie urmărită atât prin prisma valorii nominale, cât și prin raportare la PIB. Primul indicator arată volumul obligațiilor acumulate, în timp ce al doilea oferă o măsură a dimensiunii datoriei în raport cu economia. O creștere a ponderii datoriei în PIB poate reflecta majorarea împrumuturilor, evoluția produsului intern brut sau efectul combinat al celor două.
Din perspectiva monedei în care sunt exprimate obligațiile, datoria în moneda națională ajunsese la 536,23 miliarde de lei, în timp ce obligațiile denominate în euro însumau echivalentul a 539,9 miliarde de lei. Datoria în dolari americani se ridica la echivalentul a 125,79 miliarde de lei.
Prin urmare, componenta în euro avea o valoare ușor mai mare decât cea exprimată în moneda națională. Obligațiile în dolari reprezentau o altă parte importantă a portofoliului, deși situată sub valorile aferente primelor două categorii.
Sumele aferente datoriei în valută sunt prezentate în echivalent lei, ceea ce permite compararea componentelor în cadrul aceleiași statistici. Valoarea lor poate fi influențată și de cursul de schimb, astfel că variația exprimată în lei nu reflectă neapărat exclusiv contractarea sau rambursarea unor împrumuturi noi.