Germania şi Uniunea Europeană au agreat un acord de principiu privind strategia pentru centrale electrice, alternativă la cărbune și nuclear

Germania anunță un acord de principiu cu Comisia Europeană privind strategia naţională de construire a unor noi centrale electrice. Este un pas esenţial pentru securitatea energetică a celei mai mari economii europene în contextul eliminării treptate a producţiei pe bază de cărbune

Guvernul de la Berlin intenționează să lanseze în 2026 licitații pentru 12 gigawați de capacitate nouă de producție a energiei electrice, cu accent pe centrale pe gaze naturale, într-o mișcare menită să stabilizeze sistemul energetic într-o perioadă de transformare accelerată. Anunțul, făcut de Ministerul Economiei, marchează una dintre cele mai clare repoziționări ale Germaniei în cadrul tranziției sale energetice, relatează Reuters.

Autoritățile descriu planul drept esențial pentru menținerea securității aprovizionării și a competitivității industriei germane, într-un context în care capacitățile pe cărbune și nucleare sunt eliminate rapid, iar ponderea surselor regenerabile — prin natura lor intermitente — crește.

România readuce la viață industria minieră strategică: resursele rare românești care pot schimba jocul în Europa

10:36

Apa minerală „Dacia”, marcă a statului: proiect guvernamental cu preț mic și fabrică deținută de Ministerul Economiei

08:54

Energie „în bandă” pentru stabilitatea rețelei

Potrivit planului prezentat de Ministerul Economiei, aproximativ 10 GW din noile capacități vor trebui să fie capabile să producă electricitate pe perioade îndelungate, pentru a acoperi golurile de producție atunci când vântul și soarele nu livrează suficientă energie.

„Prin aceste licitații pe termen scurt punem bazele unei aprovizionări sigure cu energie electrică și, implicit, ale competitivității industriei germane”, a declarat Katherina Reiche, ministrul Economiei.

Deși strategia este centrată pe centrale pe gaze naturale, autoritățile nu exclud alte tehnologii, atât timp cât acestea pot furniza energie constantă și pot susține sistemul în perioadele de stres.

Hidrogenul, soluția de ieșire pe termen lung

Un element-cheie al programului este cerința ca noile centrale să fie pregătite pentru funcționarea pe hidrogen cel târziu până în 2045, anul în care Germania și-a propus să atingă neutralitatea climatică.

Această abordare permite utilizarea gazului natural ca combustibil de tranziție pentru următoarele două decenii, menținând în același timp alinierea cu obiectivele climatice ale Uniunii Europene. Practic, Berlinul încearcă să câștige timp într-o tranziție energetică care s-a dovedit mai costisitoare și mai complexă decât anticipaseră inițial decidenții politici.

Bruxelles-ul, arbitru final al planului

Strategia nu este însă definitivă. Procedurile de aprobare a ajutoarelor de stat nu au fost încă finalizate, iar schema de sprijin trebuie să primească undă verde din partea Comisia Europeană, pentru a se asigura că respectă regulile UE privind concurența și subvențiile.

Această etapă este esențială, întrucât noile centrale vor necesita mecanisme de sprijin public pentru a deveni viabile economic într-o piață dominată de surse regenerabile cu cost marginal redus.

Marile companii energetice germane cer claritate în reglementare

Marile companii energetice germane — RWE, Uniper și EnBW — urmăresc de mai mult timp clarificarea cadrului de reglementare. Toate au semnalat disponibilitatea de a investi în noi capacități, cu condiția existenței unui model economic sustenabil pe termen lung.

Michael Lewis, directorul general al Uniper, a salutat acordul de principiu cu Bruxelles-ul, calificându-l drept „un pas urgent și necesar pentru a face tranziția energetică a Germaniei mai eficientă din punct de vedere al costurilor și mai pragmatică”. El a subliniat că flexibilitatea privind calendarul tranziției la hidrogen este esențială pentru decizii investiționale realiste.

Un calendar strâns, sub presiunea cererii în creștere

Ministerul Economiei a precizat că strategia include licitații suplimentare în 2027 și în perioada 2029–2030, toate noile centrale urmând să fie disponibile cel târziu în 2031. Calendarul reflectă presiunile tot mai mari asupra sistemului energetic german, pe măsură ce: capacitățile pe cărbune sunt retrase, cererea de electricitate crește odată cu electrificarea industriei, iar transporturile și încălzirea migrează spre soluții electrice.

Acordul de principiu cu Bruxelles-ul marchează un moment de inflexiune în politica energetică a Germaniei. După ani în care accentul a fost pus aproape exclusiv pe extinderea regenerabilelor, Berlinul pare să accepte explicit că securitatea energetică și competitivitatea economică necesită soluții de tranziție mai flexibile.

Pentru Europa, strategia germană semnalează o recalibrare mai largă a tranziției energetice: obiectivele climatice rămân intacte, dar drumul către ele devine mai pragmatic — și mai dependent de compromisuri tehnologice și politice.