Prețul petrolului scade abrupt după armistițiul SUA-Iran, dar piața energetică rămâne sub presiune

Prețurile globale ale petrolului au scăzut puternic, iar bursele au reacționat pozitiv după ce Statele Unite și Iranul au convenit asupra unui armistițiu condiționat de două săptămâni. Redeschiderea Strâmtorii Ormuz, una dintre cele mai sensibile rute energetice ale lumii a adus o gură de aer piețelor, însă nu a șters riscurile acumulate în ultimele săptămâni.

Prețul Brent, reperul internațional al pieței petroliere, a coborât cu aproximativ 13%, până la 94,80 dolari pe baril, în timp ce petrolul tranzacționat în SUA a scăzut cu peste 15%, la 95,75 dolari. Chiar și așa, cotațiile rămân semnificativ peste nivelurile de dinaintea izbucnirii conflictului din 28 februarie, când barilul era tranzacționat în jurul pragului de 70 de dolari, scrie BBC. Pentru piețe, asta înseamnă că șocul s-a temperat, dar nu a dispărut.

Bucureștiul rămâne mai ieftin decât marile capitale din regiune pentru birouri. Diferențele ajung la aproape 20%

14:41

Economia României încetinește brusc. FMI reduce drastic prognoza de creștere

13:33

Scumpirea energiei din ultimele săptămâni a fost alimentată de perturbarea severă a fluxurilor de petrol și gaze din Orientul Mijlociu, după ce Iranul a amenințat că va ataca navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, ca reacție la loviturile aeriene americane și israeliene. Acordul actual oferă doar o suspendare temporară a tensiunilor, iar investitorii știu că orice nouă escaladare poate readuce imediat presiunea în cotații.

Bursele au reacționat la armistițiu

Piața de capital a reacționat imediat la anunțul privind armistițiul. În Europa, FTSE 100 de la Londra a urcat cu 2,53% la deschiderea ședinței, indicele CAC din Franța a câștigat 4%, iar DAX din Germania a avansat cu aproape 5%. În Asia, Nikkei 225 din Japonia a crescut cu 5%, Kospi din Coreea de Sud cu aproape 6%, Hang Seng din Hong Kong cu 2,8%, iar ASX 200 din Australia cu 2,7%. Și contractele futures de pe piața americană indicau o deschidere pozitivă pentru Wall Street.

Aceste reacții arată că investitorii au citit acordul ca pe un semnal de detensionare, cel puțin pe termen scurt. Totuși, contractele futures indică doar direcția probabilă a pieței înainte de deschidere, nu și dispariția riscurilor structurale din energie și transport.

Trump a legat armistițiul de redeschiderea „completă, imediată și sigură” a Ormuz

Într-o postare publicată marți seara, Donald Trump a anunțat că acceptă suspendarea bombardamentelor și a atacurilor împotriva Iranului pentru o perioadă de două săptămâni, cu condiția ca Republica Islamică să permită redeschiderea completă, imediată și sigură a Strâmtorii Ormuz. Liderul american fixase anterior un ultimatum pentru atingerea unui acord și avertizase asupra unor consecințe dramatice în lipsa unei înțelegeri.

De partea cealaltă, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a transmis că Teheranul va accepta armistițiul dacă atacurile asupra Iranului încetează și a sugerat că trecerea sigură prin strâmtoare va fi posibilă. Formula lasă loc unei detensionări tactice, dar nu oferă încă garanții pentru o pace durabilă.

Piața se teme mai puțin de război, dar nu ignoră costul economic

Analiștii citați de BBC arată că Washingtonul avea motive serioase să evite o escaladare care ar fi împins prețurile energiei la niveluri explozive. O astfel de evoluție s-ar fi transformat rapid într-o lovitură economică majoră, inclusiv pentru administrația americană, într-un context în care costul energiei influențează atât inflația, cât și percepția publică asupra conducerii politice.

În ciuda amenințărilor sale, Trump a fost probabil prudent în a evita escaladarea conflictului într-un mod care să facă prețurile energiei „să explodeze”, a declarat Xavier Smith, din cadrul firmei de cercetare de piață AlphaSense.

Traficul maritim s-ar putea relua treptat, dar normalizarea nu va veni imediat

În timpul armistițiului, mai multe petroliere blocate în apropierea strâmtorii ar putea traversa ruta, ceea ce ar oferi o anumită relaxare piețelor în următoarele săptămâni. Chiar și în perioada conflictului, unele nave au reușit să treacă, însă în număr mult mai redus decât în mod normal. India, Malaezia și Filipine au negociat în ultimele săptămâni culoare sigure pentru propriile nave, iar China a confirmat că unele dintre vasele sale au traversat strâmtoarea după izbucnirea războiului.

Tot în acest context, o navă container sub pavilion maltez, deținută de CMA CGM, a traversat ruta, iar un vas japonez care transporta gaze naturale a reușit de asemenea să iasă din strâmtoare. Sunt semnale importante pentru piață, dar insuficiente pentru a vorbi despre o reluare completă a fluxurilor.

Infrastructura energetică rămâne marea problemă

Chiar dacă armistițiul rezistă, reluarea completă a producției energetice în Orientul Mijlociu este puțin probabilă fără încredere într-un acord de pace solid. Mai mult, repornirea unor capacități poate dura luni de zile, din cauza avariilor produse infrastructurii energetice și industriale din regiune.

Potrivit estimărilor citate, repararea pagubelor provocate de atacuri ar putea costa peste 25 de miliarde de dolari și s-ar putea întinde pe ani. Un exemplu este hubul industrial Ras Laffan din Qatar, care produce aproximativ o cincime din gazul natural lichefiat la nivel mondial. Atacurile asupra acestui centru au redus capacitatea de export a țării cu 17%, iar reparațiile ar putea dura până la cinci ani.

Asia, cea mai expusă la șocul energetic

Efectele economice ale războiului cu Iranul au lovit cel mai puternic Asia, unde multe state depind masiv de energia din Golf. Guverne și companii din regiune au anunțat deja măsuri pentru a gestiona prețurile ridicate și penuria de combustibil. Filipine, de exemplu, care importă 98% din necesarul său de petrol din Orientul Mijlociu, a devenit pe 24 martie prima țară care a declarat stare națională de urgență energetică, după ce prețurile la carburanți s-au mai mult decât dublat.

În paralel, numeroase companii aeriene asiatice au majorat tarifele și au redus numărul de zboruri, ca răspuns la explozia prețurilor la kerosen. Țările în curs de dezvoltare din Asia sunt și mai vulnerabile, pentru că multe nu au propriile rafinării sau rezerve suficiente de petrol.