Coface: Creşterea economică bazată pe consum finanţat prin datorie şi-a atins limitele. România are nevoie de investiţii productive şi de competitivitate industrială

Modelul de dezvoltare economică al României, susţinut în principal de consum şi de acumularea de datorie, şi-a epuizat potenţialul, în condiţiile în care dezechilibrele macroeconomice se adâncesc, iar ritmul de creştere al economiei încetineşte.

Bogdan Nichișoiu, Regional Enhanced Information Manager în cadrul Coface România, a avertizat că principala provocare pentru următorii ani nu este o eventuală recesiune temporară, ci riscul diminuării capacităţii productive a ţării. Declaraţiile au fost făcute marţi, 20 octombrie, în cadrul celei de-a 21-a ediţii a Conferinţei de risc de ţară, organizată de Coface România. Potrivit reprezentantului companiei, România are nevoie de o schimbare structurală a modelului economic, prin orientarea către investiţii productive, inovare şi digitalizare, în locul unei creşteri susţinute de consum pe datorie. Nichișoiu a atras atenţia că majorarea deficitelor şi a datoriei publice nu mai generează rezultatele economice de altădată. În opinia sa, România se confruntă cu o contradicţie tot mai pronunţată: dezechilibrele financiare cresc, în timp ce beneficiile în termeni de creştere economică se diminuează.

„Modelul care ne-a condus aici, un model ancorat în consum, toxic, pe datorie, s-a epuizat”, a declarat reprezentantul Coface, subliniind că această situaţie apare într-un moment în care economia începe să piardă competitivitate, în special în sectorul industrial.

România, pe locul 20 în Europa la transparenţa pieţei auto second-hand: peste 58% dintre maşinile verificate au daune în istoric

10:22

Bursa de Valori Bucureşti, pe plus: BET a câştigat 0,36%, iar rulajul a rămas sub media anuală

08:57

Industria manufacturieră pierde teren pe fondul costurilor ridicate

Una dintre cele mai importante vulnerabilităţi identificate de reprezentantul Coface este diminuarea contribuţiei industriei manufacturiere la economia României. Potrivit datelor prezentate de acesta, în ultimii zece ani, începând din 2015, România a pierdut aproximativ zece puncte procentuale din ponderea valorii adăugate brute asociate industriei manufacturiere, într-un ritm mai accentuat decât alte state europene.

Nichișoiu a comparat evoluţia României cu cea a unor economii industriale din regiune, precum Ungaria, Cehia şi Polonia, dar şi cu Germania, considerată principalul reper industrial al Europei. În evaluarea sa, amploarea pierderii de competitivitate reprezintă un semnal de alarmă pentru perspectivele economice ale ţării.

Reprezentantul Coface a identificat trei cauze principale ale deteriorării poziţiei industriei: costurile energiei, creşterea cheltuielilor cu forţa de muncă şi lipsa de predictibilitate a politicilor fiscale.

În ceea ce priveşte energia, acesta a arătat că, în ultimul deceniu, costurile suportate de consumatorii industriali din România au crescut de două până la trei ori mai mult decât media creşterilor înregistrate în Europa, pentru anumite categorii de consum.

Presiunile sunt amplificate de evoluţia salariilor, care, potrivit estimării prezentate de Nichișoiu, au crescut de patru ori mai rapid decât productivitatea muncii. În aceste condiţii, majorarea costurilor salariale nu a fost însoţită de o îmbunătăţire proporţională a eficienţei economice.

Al treilea factor îl reprezintă instabilitatea cadrului fiscal. Schimbările de politici şi lipsa unei direcţii predictibile îngreunează planificarea investiţiilor, în special pentru companiile care au nevoie de proiecte industriale pe termen lung.

Riscul major este pierderea capacităţii de producţie

În analiza lui Nichișoiu, pericolul pentru economia românească depăşeşte perspectiva unei contracţii economice temporare. O recesiune care durează unul sau doi ani poate fi urmată de o revenire, însă pierderea capacităţilor de producţie poate avea consecinţe persistente asupra potenţialului de dezvoltare.

Reprezentantul Coface a indicat industria auto, inclusiv activitatea Dacia, drept un exemplu relevant în contextul riscurilor asociate competitivităţii industriale. Deteriorarea condiţiilor în care operează producătorii poate afecta investiţiile, producţia şi poziţia României în lanţurile internaţionale de aprovizionare.

O diminuare a bazei industriale ar putea limita posibilitatea economiei de a genera valoare adăugată, locuri de muncă şi venituri, afectând totodată procesul de convergenţă către nivelurile de dezvoltare din Uniunea Europeană.

Din acest motiv, schimbarea modelului economic ar trebui să urmărească sporirea productivităţii şi a performanţei companiilor, nu revenirea la o strategie bazată pe costuri salariale reduse.

Investiţiile în inovare şi digitalizare, alternativele la modelul bazat pe costuri mici

Bogdan Nichișoiu consideră că România nu îşi poate construi competitivitatea pe termen lung prin salarii mici. Atractivitatea economiei ar trebui să provină din capacitatea companiilor de a produce bunuri şi servicii cu valoare adăugată mai mare, susţinute de tehnologie, inovare şi procese eficiente.

În acest sens, reprezentantul Coface a pledat pentru trecerea de la consumul finanţat prin datorie la investiţii productive, precum şi de la avantajul unor costuri reduse la dezvoltarea capacităţilor tehnologice.

Energia reprezintă, la rândul său, o componentă esenţială a acestei transformări. Obiectivul, în viziunea sa, nu este doar obţinerea unor preţuri mici, ci asigurarea unor costuri competitive şi a unei predictibilităţi suficiente pentru planificarea activităţii industriale.

O asemenea schimbare ar presupune condiţii mai stabile pentru investiţii, o mai bună corelare între creşterea salariilor şi productivitate, precum şi un cadru fiscal care să permită companiilor să îşi fundamenteze deciziile pe termen lung.

Educaţia, sănătatea şi emigraţia, vulnerabilităţi structurale

Pe lângă dezechilibrele economice şi problemele industriei, reprezentantul Coface a evidenţiat deficienţele investiţiilor în capitalul uman. Potrivit acestuia, cheltuielile pentru educaţie şi sănătate se situează sub mediile europene, ceea ce limitează dezvoltarea competenţelor şi capacitatea de a susţine o economie mai performantă.

O altă problemă este emigraţia. Nichișoiu a arătat că aproximativ 4,6 milioane de români trăiesc în diaspora, echivalentul a circa unu din patru români, potrivit cifrelor menţionate în discursul său.

Pierderea unei părţi importante a populaţiei are implicaţii asupra disponibilităţii forţei de muncă şi asupra capacităţii economiei de a valorifica investiţiile în educaţie şi formare profesională. În acelaşi timp, lipsa personalului calificat poate îngreuna extinderea activităţilor industriale şi dezvoltarea sectoarelor cu valoare adăugată ridicată.

În această perspectivă, sporirea investiţiilor în oameni este parte integrantă a schimbării modelului economic, alături de modernizarea infrastructurii şi îmbunătăţirea mediului de afaceri.

Agricultura poate genera mai multă valoare adăugată în economia locală

În pofida vulnerabilităţilor, România dispune de resurse şi oportunităţi care ar putea susţine o nouă etapă de dezvoltare. Agricultura se numără printre domeniile cu potenţial, având în vedere suprafaţa arabilă şi poziţia importantă a ţării în producţia europeană de cereale şi floarea-soarelui.

Nichișoiu a subliniat însă că exportul de materii prime limitează valoarea economică reţinută în ţară. Dezvoltarea capacităţilor de procesare şi integrarea pe verticală ar permite valorificarea unei părţi mai mari din producţia agricolă în economia internă.

În locul exportării predominant a produselor neprelucrate, investiţiile în procesare pot crea activităţi economice suplimentare, pot susţine ocuparea forţei de muncă şi pot creşte valoarea adăugată generată local.

Reprezentantul Coface a menţionat grupul Carmistin ca exemplu de investiţii în integrarea activităţilor productive, prin care o parte mai mare a valorii economice poate fi captată în România.

Gazele din Marea Neagră şi infrastructura, oportunităţi pentru dezvoltare

Sectorul energetic oferă, de asemenea, perspective importante, în special prin proiectul Neptun Deep din Marea Neagră. Nichișoiu a indicat anul 2027 drept reper pentru transformările aşteptate în urma dezvoltării proiectului şi a afirmat că România ar putea deveni cel mai important producător de gaze naturale din Europa.

Într-un context geopolitic marcat de preocupări privind securitatea energetică, creşterea producţiei interne de gaze poate avea relevanţă atât pentru poziţia regională a României, cât şi pentru disponibilitatea resurselor energetice destinate economiei.

Totodată, dezvoltarea infrastructurii de transport poate îmbunătăţi conectivitatea regională, poate reduce costurile logistice şi poate facilita investiţiile industriale. Reprezentantul Coface a menţionat că România a ajuns la aproximativ 1.500 de kilometri de autostrăzi şi drumuri expres.

Aceste proiecte reprezintă oportunităţi de dezvoltare, însă valorificarea lor depinde de capacitatea economiei de a atrage investiţii şi de a transforma avantajele existente în activităţi productive.

Fondurile europene, importante pentru transformarea modelului economic

Resursele financiare europene constituie un alt instrument prin care România ar putea susţine investiţiile necesare modernizării economiei. Utilizarea lor pentru infrastructură, tehnologie, capacităţi industriale şi dezvoltarea capitalului uman poate contribui la creşterea productivităţii şi la reducerea vulnerabilităţilor structurale.

Mesajul transmis de Bogdan Nichișoiu la Conferinţa de risc de ţară a Coface este că simpla susţinere a cererii prin consum şi îndatorare nu mai reprezintă o bază suficientă pentru dezvoltare. În condiţiile în care deficitele şi datoria publică cresc, iar competitivitatea industrială este supusă presiunilor, perspectivele economice depind tot mai mult de capacitatea României de a-şi consolida baza productivă.