Efortul SUA de a inunda Balcanii cu gaze americane stârnește îngrijorări la Bruxelles

Planurile companiilor energetice americane de a-și extinde prezența pe piețele din Balcanii de Vest provoacă preocupări la Bruxelles, unde oficialii europeni se tem că țările candidate la Uniunea Europeană ar putea ajunge dependente pe termen lung de gazele naturale și de infrastructura necesară importului acestora. Albania, Kosovo și Bosnia și Herțegovina analizează sau promovează proiecte prin care ar urma să aibă acces la volume importante de gaz natural lichefiat (GNL) provenit din Statele Unite.

Pentru statele din regiune, argumentul principal este securitatea energetică. Reducerea dependenței de combustibilii ruși, renunțarea treptată la cărbune și dezvoltarea surselor regenerabile creează, în opinia susținătorilor acestor proiecte, nevoia unei surse de energie care să poată asigura stabilitatea sistemelor în perioada de tranziție.

La Bruxelles, însă, perspectiva este mai complicată. Oficialii europeni atrag atenția că dezvoltarea accelerată a infrastructurii de gaze într-o regiune cu o cerere internă redusă poate crea dependențe pe termen lung și poate intra în contradicție cu obiectivele de decarbonizare asumate de statele care vor să adere la UE, arată Politico.

Euro urcă la un nou maxim istoric, 5,3527 lei. O parte din salt vine din evoluția monedei europene, dar presiunea de fond asupra leului rămâne

14:11

UE riscă să devină „omul bolnav al lumii“ dacă întârzie reformele lui Draghi

13:31

Bruxelles-ul avertizează asupra riscului unei dependențe pe termen lung

Uniunea Europeană urmărește reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră până la atingerea neutralității climatice în 2050 și extinderea ponderii energiei regenerabile. Țările candidate și cele care aspiră la integrarea în piața europeană trebuie să își alinieze politicile energetice și legislația la aceste obiective.

În acest context, oficialii europeni se întreabă dacă extinderea importurilor de gaz în Balcanii de Vest este compatibilă cu direcția pe termen lung a politicii energetice europene.

András Hujber, responsabil pentru diplomația energetică a executivului UE în Balcanii de Vest, a avertizat că statele candidate și-au asumat angajamente de decarbonizare, iar dezvoltarea unor noi fluxuri de gaze poate intra în contradicție cu aceste obiective.

În opinia sa, proiectele riscă să depășească obiectivul legitim de înlocuire a aprovizionării rusești și să contribuie la menținerea combustibililor fosili în regiune pentru o perioadă mai lungă decât cea anticipată de strategiile climatice europene.

Hujber a folosit chiar o formulare foarte directă pentru a descrie situația: „Nu ar trebui să punem benzină în piețe care nu au gaz.”

Problema identificată de oficialii europeni este, în primul rând, caracterul pe termen lung al infrastructurii. O conductă, un terminal sau o interconexiune construită pentru gaze poate funcționa timp de decenii, ceea ce poate crea stimulente economice pentru menținerea consumului de gaze chiar și atunci când politicile europene se vor orienta mai puternic către sursele regenerabile.

În același timp, sectorul energetic american încearcă să profite de schimbarea profundă a pieței europene după reducerea importurilor de gaze rusești. Războiul din Iran și presiunile asupra piețelor globale de energie au amplificat interesul pentru GNL, iar administrația Donald Trump promovează în mod explicit conceptul de „dominație energetică”.

Bosnia și Herțegovina, în centrul controversei

Unul dintre cele mai sensibile proiecte este cel privind Bosnia și Herțegovina. Washingtonul și Sarajevo au discutat dezvoltarea unei conducte care să permită accesul la gaze transportate prin terminalul GNL de la Krk, din Croația.

Proiectul a devenit controversat după ce parlamentul bosniac a adoptat o lege destinată să ofere companiei AAFS un rol central în operarea conductei. Firma este descrisă în articolul POLITICO ca fiind condusă de persoane apropiate președintelui american Donald Trump. În jurul proiectului au apărut atât acuzații privind transparența și posibile conflicte de interese, cât și îngrijorări legate de impactul infrastructurii asupra obiectivelor de decarbonizare.

Oficialii europeni au transmis deja avertismente cu privire la implicațiile proiectului asupra procesului de aderare al Bosniei și Herțegovinei la UE.

„Ambasadorul nostru a scris scrisori și a indicat probleme pe care le vedem potențial în acest proiect”, a declarat Hujber, precizând că instituțiile europene intenționează să urmărească situația.

Documentele analizate de Politico indică preocupări ale Comisiei Europene privind lipsa de transparență în legătură cu contractul AAFS și riscurile unei extinderi a utilizării gazului în regiune.

Artur Lorkowski, care conduce Comunitatea Energetică, organizație sprijinită de UE și destinată alinierii legislației energetice a statelor candidate la normele europene, a insistat asupra necesității respectării regulilor comune.

„Prin definiție, legislația UE pe care o promovăm nu definește cine ar trebui să fie furnizorul, dar elementul cheie este că trebuie asigurat condiții echitabile în ceea ce privește cadrul reglementar”, a spus el.

Lorkowski a subliniat că trebuie garantate competiția, transparența și tratamentul egal al companiilor interesate de piața bosniacă.

„Cu alte cuvinte, nu vrem ca Bosnia să fie o excepție sau vreun acces privilegiat pe piață. Asta ar trebui evitat, pentru că nu ar fi în concordanță cu legislația UE”, a afirmat oficialul.

Albania vede gazul ca pe un combustibil de tranziție

Bosnia nu este singura țară din regiune care analizează importurile de GNL american. Albania este interesată de un acord de aprovizionare pe o perioadă de 20 de ani, negociat împreună cu Grecia și compania americană Venture Global.

În prezent, proiectul există sub forma unui memorandum de înțelegere și depinde de rezultatele unui studiu de fezabilitate. Nu există încă o decizie finală privind realizarea investiției.

Susținătorii proiectului argumentează că gazul poate avea un rol temporar în tranziția energetică. Albania se bazează în mare măsură pe energia hidro, însă schimbările climatice și perioadele de secetă afectează disponibilitatea apei și, implicit, producția de electricitate.

Potrivit datelor Agenției Internaționale pentru Energie, gazele naturale reprezintă în prezent doar aproximativ 1,8% din mixul energetic al Albaniei. Oficialii albanezi susțin însă că dezvoltarea infrastructurii de gaze ar permite diversificarea surselor și ar consolida securitatea energetică.

Planurile includ și transformarea orașului Vlora într-un hub regional pentru gaze. În această perspectivă, gazul este prezentat drept o soluție intermediară: suficient de flexibilă pentru a susține rețeaua electrică atunci când producția regenerabilă este insuficientă, dar utilizată ca etapă înaintea unei treceri mai ample către surse cu emisii reduse.

Proiectele regionale nu sunt încă definitive

Niciunul dintre cele două acorduri principale menționate nu este în prezent finalizat.

Interconectorul bosniac trebuie să primească în continuare aprobarea camerei superioare a legislativului de la Sarajevo, în timp ce proiectul albanez cu Grecia și Venture Global se află la nivelul unui memorandum și depinde de analiza de fezabilitate.

Kosovo nu a luat încă o decizie fermă privind importurile de GNL american. În același timp, Serbia și Macedonia de Nord sunt vizate de planuri care ar urma să le permită accesul la gaze americane printr-o interconexiune cu Grecia.

Departamentul Energiei al SUA nu a răspuns direct întrebărilor privind transparența acordurilor sau riscul ca regiunea să devină dependentă de GNL, dar a apărat cooperarea energetică.

Potrivit unui purtător de cuvânt al instituției, aceste proiecte ar trebui să contribuie la stabilitatea regională, la reducerea prețurilor la energie și la consolidarea comerțului și prosperității. Washingtonul susține, de asemenea, că inițiativele vor ajuta Albania și Bosnia și Herțegovina să reducă dependența de gazul rusesc prin înlocuirea acestuia cu GNL american.

Balcanii caută securitate energetică, UE caută decarbonizare

Diferența dintre pozițiile celor două părți reflectă o problemă mai largă. Țările din Balcanii de Vest trebuie să își asigure energia într-o perioadă în care aprovizionarea tradițională din Rusia este în declin, în timp ce Uniunea Europeană încearcă să accelereze tranziția către un sistem energetic cu emisii reduse.

Bosnia și Herțegovina are în prezent o singură conductă importantă pentru aprovizionarea cu gaze din Rusia și nu dispune de o alternativă comparabilă pentru situații de urgență. Pentru Sarajevo, o nouă interconexiune reprezintă, prin urmare, în primul rând o problemă de securitate energetică.

„Interconexiunea de Sud nu este despre blocarea Bosniei și Herțegovinei în gaz”, a declarat o purtătoare de cuvânt a ministerului federal al energiei, mineritului și industriei din Bosnia și Herțegovina. „Este vorba despre a pune capăt dependenței noastre de o singură rută de aprovizionare și o singură sursă, precum și despre consolidarea securității energetice a țării.”. Ea a susținut că gazul natural trebuie privit drept combustibil de tranziție, nu drept destinație finală a politicii energetice a țării.

Situația este complicată și de poziția UE pe piața gazelor

Uniunea Europeană produce cantități relativ mici de gaze naturale și, în același timp, nu intenționează să finanțeze dezvoltarea unor noi infrastructuri de gaze în Balcanii de Vest. Prin urmare, chiar în timp ce Bruxelles-ul insistă asupra decarbonizării, integrarea energetică a regiunii poate facilita accesul acesteia la GNL american.

Pentru Comunitatea Energetică, obiectivul imediat este ca regulile pieței să fie aceleași pentru toți furnizorii, indiferent de țara de origine. Lorkowski a explicat că Bosnia trebuie să respecte principiile europene astfel încât fluxurile de gaze să poată circula fără blocaje, indiferent dacă acestea provin din Statele Unite sau din alte surse.

„Va fi gaz american pentru că nu se produce gaz în Uniunea Europeană”, a spus el, subliniind limita structurală a capacității europene de producție. În același timp, disputa arată tensiunea dintre două obiective care, în Balcanii de Vest, nu sunt întotdeauna ușor de împăcat: securitatea energetică pe termen scurt și decarbonizarea pe termen lung. Pentru țările care încearcă să renunțe la gazul rusesc și la cărbune, GNL-ul american poate reprezenta o alternativă imediată. Pentru Bruxelles, însă, investițiile în infrastructură de gaze pot deveni o sursă de dependență într-un moment în care politica energetică europeană se îndreaptă către reducerea consumului de combustibili fosili.