Aurul depășește euro ca activ de rezervă global. Rezervele băncilor ajung recordul istoric de după cel de-al Doilea Război Mondial. Polonia se află pe lista celor mai mari cumpărători

Aurul a depășit euro în clasamentul activelor de rezervă globală, devenind al doilea cel mai important activ deținut de băncile centrale din întreaga lume, după dolarul american, potrivit unui nou raport publicat de Banca Centrală Europeană (BCE). Potrivit Financial Times, băncile centrale din lume au achiziționat peste 1.000 de tone de aur în 2024, ceea ce reprezintă dublul cantității medii anuale înregistrate în deceniul anterior. Deținerile globale de aur ale băncilor centrale se ridică acum la 36.000 de tone, apropiindu-se de maximul istoric de 38.000 de tone atins în 1965, în perioada sistemului Bretton Woods, arată raportul Băncii Centrale Europene. 

Aurul depășește euro ca activ de rezervă global. Conform datelor Băncii Centrale Europene, aurul a reprezentat anul trecut 20% din rezervele oficiale globale, în timp ce euro a coborât la 16%. Datele puse la dispoziție de BCE sugerează că două treimi dintre băncile centrale au investit în aur în scopuri de diversificare, în timp ce două cincimi au făcut acest lucru ca formă de protecție împotriva riscurilor geopolitice. Această cotă se datorează unor achiziții record – peste 1.000 de tone de aur în 2024, echivalentul a circa o cincime din producția anuală globală – dar și creșterii spectaculoase a prețului, care a atins un nou maxim istoric de 3.500 de dolari per uncie.

Rezervele de aur ale băncilor centrale se apropie acum de vârful istoric înregistrat în anii ’60, în perioada sistemului Bretton Woods, ajungând la 36.000 de tone. Pentru a înțelege mai bine contextul de acum, reamintim că sistemul Bretton Woods era creat în 1944, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, printr-o conferință internațională organizată la Bretton Woods, New Hampshire (SUA). Scopul era construirea unui nou cadru monetar internațional, stabil și previzibil. Dolarul american devenea monedă de referință globală, convertibil în aur la un curs fix: 35 de dolari pentru o uncie. Celelalte monede (lira, francul, marca, etc.) erau fixate în raport cu dolarul. Pe atunci, SUA dețineau cea mai mare rezervă de aur din lume, justificând încrederea globală în dolar. În anii ’60, băncile centrale acumulaseră aproape 38.000 de tone de aur – un nivel considerat vârful absolut al epocii postbelice.

Blocajul politic de la București împinge România spre o recesiune severă

14:22

„Taxați bogații”, comparat cu insultele rasiale, de CEO-ul unui gigant imobiliar

12:29

Era vorba, deci, despre un sistem de plăți bazat pe dolar, care definea toate celelalte monede în raport cu dolarul, el însuși convertibil în aur și, mai presus de toate, „la fel de bun ca aurul”.

Foto: Shutterstock

Polonia se află pe lista celor mai mari cumpărători

Din perspectiva rezervelor de aur acumulate, suntem într-o situație asemănătoare și acum, comentează sursa citată. Printre marii cumpărători de acum se numără India, China, Turcia și Polonia, economii emergente care își reconfigurează politicile monetare într-un context geopolitic tensionat.

Aurul revine astfel în centrul arhitecturii monetare globale, nu doar ca activ „sigur” și lipsit de risc, ci și ca instrument strategic de protecție împotriva sancțiunilor internaționale. Potrivit BCE, în cinci dintre cele mai mari zece creșteri anuale ale ponderii aurului în rezervele valutare (din 1999 până în prezent), țările implicate fuseseră sancționate în anul respectiv sau anterior.

Deși aurul nu generează dobândă și implică costuri de depozitare, a fost preferat ca mijloc de protecție împotriva instabilității politice și riscurilor sistemice, mai ales după invazia Rusiei în Ucraina. Într-o lume multipolară, în care de-dolarizarea devine tot mai vizibilă, aurul pare să-și recapete rolul istoric de coloană vertebrală a încrederii monetare internaționale.