Un an de la acordul Trump–Marea Britanie: costuri ascunse pentru agricultură și industrie

La un an după acordul comercial dintre Statele Unite și Marea Britanie, efectele reale ale înțelegerii încep să fie resimțite tot mai puternic în economie, în special în sectorul agricol. Decizia luată în 2025 de președintele american Donald Trump și premierul britanic Keir Starmer continuă să genereze controverse, pe fondul unor pierderi semnificative pentru fermieri și industrie.

Totul a pornit de la o negociere tensionată, în urma căreia Londra a acceptat o cotă de import fără taxe de 1,4 miliarde de litri de bioetanol american. Decizia a fost luată în schimbul unor beneficii comerciale pentru exporturile britanice, inclusiv în sectorul auto și siderurgic. Însă, la 12 luni distanță, impactul asupra economiei interne este mult mai complex decât s-a anticipat inițial, scrie Politico.

Industria bioetanolului, aproape de colaps

Una dintre cele mai afectate ramuri este industria bioetanolului din Marea Britanie. După acord, unități importante au fost închise sau puse pe pauză, iar producția internă a scăzut dramatic.

Atenție la „amenda prin SMS”. Ministerul Transporturilor avertizează asupra unei noi escrocherii care vizează șoferii

21:26

BNR avertizează: inflația urcă în 2026, apoi ar putea scădea. Dobânda rămâne la 6,5%

20:27

Fabrica Vivergo din Hull și-a oprit activitatea, în timp ce instalația Ensus din Teesside a supraviețuit doar datorită unui ajutor guvernamental de 100 de milioane de lire sterline. Această intervenție a fost necesară inclusiv pentru a evita o criză de dioxid de carbon, esențial în industria alimentară.

Reducerea producției interne a însemnat pierderea unui consumator major de grâu britanic. Cele două fabrici aveau capacitatea de a procesa până la 2 milioane de tone anual. Dispariția acestei cereri a dus la scăderea prețurilor și la pierderi directe pentru fermieri.

Fermierii, loviți în plin de scăderea prețurilor

Agricultorii resimt cel mai acut efectele acordului. În multe cazuri, pierderile au fost de 4-5 lire pe tonă de grâu, ceea ce face diferența dintre profit și pierdere într-un sector unde marjele sunt deja foarte mici.

În nordul Angliei, impactul a fost și mai sever. Prețurile locale au scăzut cu 8-10 lire pe tonă, iar unii fermieri au raportat pierderi de până la 25.000 de lire într-un singur sezon.

Datele oficiale confirmă tendința. Cererea totală de cereale pentru consum uman și industrial este estimată la 9 milioane de tone — cel mai scăzut nivel din 1999-2000. Cererea de grâu ar urma să coboare la 6,5 milioane de tone, minimul ultimelor aproape două decenii.

Costuri mai mari și presiuni suplimentare din exterior

Situația este agravată și de factori externi. Conflictul din Iran a perturbat rutele comerciale prin Strâmtoarea Hormuz, determinând creșterea prețurilor la energie. Acest lucru a dus la scumpirea îngrășămintelor, esențiale pentru agricultură.

În condițiile în care costurile cresc, iar prețurile cerealelor scad, fermierii sunt nevoiți să reducă producția sau chiar să lase terenuri nelucrate pentru a limita pierderile.

Efect de domino în lanțul alimentar

Impactul acordului nu se oprește la culturile agricole. Industria furajelor a fost și ea afectată. Fabricile de bioetanol produceau până la 750.000 de tone de hrană bogată în proteine pentru animale.

Odată cu reducerea producției, dependența de importuri a crescut semnificativ. Ponderea ingredientelor locale în furaje a scăzut de la 58% la 49%, ceea ce înseamnă încă 680.000 de tone importate. Această schimbare reduce reziliența lanțului alimentar și expune sectorul la șocuri externe.

Whisky-ul scoțian și efectul tarifelor

Acordul a avut consecințe și asupra altor industrii. Tarifele de 10% impuse de SUA asupra whisky-ului scoțian au redus exporturile și au dus la scăderea cererii de orz.

Unii fermieri au raportat diminuări de până la 50% ale comenzilor, afectând direct veniturile. Deși ulterior tarifele au fost eliminate, efectele nu se resimt imediat în economie.