Aurul venezuelean ajunge în SUA, dar rămâne în depozite: fabricile de rafinare americane cer garanţii privind originea metalului

Administraţia preşedintelui Donald Trump a redeschis piaţa americană pentru aurul venezuelean, însă primele transporturi ajunse în Statele Unite se confruntă cu o problemă neaşteptată: fabricile de rafinare refuză să proceseze o parte din metal din cauza îndoielilor privind originea acestuia şi posibilele legături ale lanţului de aprovizionare cu activităţi ilegale, grupări criminale şi corupţie, potrivit unei investigaţii publicate de The New York Times (NYT) şi preluate de presa internaţională.

Situaţia pune sub semnul întrebării unul dintre primele acorduri comerciale rezultate după schimbarea radicală a politicii Washingtonului faţă de Venezuela. Aurul, evaluat la sute de milioane de dolari, a fost transportat fizic în SUA, însă o parte din cantităţi rămâne în depozite în aşteptarea unor garanţii suficiente pentru procesarea şi comercializarea metalului. Miza este importantă nu doar pentru companiile implicate, ci şi pentru piaţa globală a aurului, unde fabricile de rafinare şi traderii trebuie să poată demonstra că metalul cumpărat nu provine din activităţi asociate cu finanţarea conflictelor, exploatarea ilegală, corupţia sau încălcarea normelor de mediu.

Acordul care a deschis drumul aurului venezuelean către piaţa americană

În centrul operaţiunii se află compania minieră de stat venezueleană Minerven şi Trafigura, unul dintre marii traderi internaţionali de materii prime, arată NYT.

Motorina scumpă schimbă calculele transportatorilor europeni: camioanele electrice devin mai ieftine decât dieselul. Economia poate ajunge la 100.000 de euro în cinci ani

12:05

Care sunt cele mai performante sisteme de pensii din lume şi unde se află România? 

10:37

În martie 2026, administraţia americană a permis reluarea unor tranzacţii cu aur venezuelean, după o perioadă în care Washingtonul impusese restricţii asupra metalului provenit din Venezuela.

Acordul negociat cu Minerven îi permitea companiei Trafigura să cumpere între 650 şi 1.000 de kilograme de aur sub forma unor bare Dore, semifabricate care urmau să fie transportate în Statele Unite pentru rafinare şi vânzare.

Valoarea maximă a cantităţii prevăzute în acord este estimată în prezent la aproximativ 165 de milioane de dolari. Primele transporturi au ajuns în SUA la scurt timp după semnarea înţelegerii. Potrivit relatărilor citate de presă, un prim transport a valorat aproximativ 100 de milioane de dolari.

Problema apare însă în etapa următoare a lanţului comercial. fabricile de rafinare trebuie să poată certifica originea aurului înainte de a-l procesa, iar pentru unele companii garanţiile disponibile în cazul metalului venezuelean nu sunt suficiente.

Fabricile de rafinare se tem că aurul poate avea legături cu grupări criminale

Investigaţia New York Times susţine că problema nu este doar una birocratică.

Regiunea auriferă din sudul Venezuelei este caracterizată de prezenţa unor operaţiuni miniere informale şi a unor grupări criminale. Potrivit publicaţiei americane, mai mulţi operatori minieri şi angajaţi intervievaţi au afirmat că unele exploatări plătesc bani grupării Tren de Guayana pentru protecţie.

Într-unul dintre cazurile relatate de ziar, un lider al unei exploatări miniere a susţinut că aproximativ 20% din aurul produs de echipa sa ajunge la gruparea criminală sub forma unor plăţi pentru protecţie.

Investigaţia afirmă, de asemenea, că o parte din aurul provenit din exploatări locale ajunge în fluxul de producţie al Minerven, unde este topit împreună cu aurul destinat comercializării prin Trafigura.

Aceste informaţii sunt acuzaţii şi relatări ale unor persoane intervievate de New York Times, nu o constatare că fiecare transport livrat de Minerven către Trafigura ar proveni din activităţi ilegale.

Trafigura susţine, la rândul său, că procesul de verificare a furnizorilor este în desfăşurare. Compania a afirmat că auditurile efectuate până acum la exploatările inspectate nu au identificat încălcări ale drepturilor omului, finanţarea conflictelor, taxare ilegală, extorcare sau implicarea unor actori ilegali.

Aurul rămâne în depozite până când poate fi verificată originea sa

Pentru fabricile de rafinare americane, problema este legată de standardele de trasabilitate şi de riscul reputaţional şi juridic asociat aurului provenit din regiuni cu activităţi miniere controversate.

În industria aurului, cumpărătorii trebuie să poată demonstra că metalul nu a finanţat grupări armate sau criminale şi că nu este rezultatul unor activităţi ilegale ori al unor practici care încalcă standardele internaţionale privind lanţurile responsabile de aprovizionare.

Din acest motiv, existenţa aurului fizic în depozitele americane nu înseamnă automat că metalul poate intra imediat în circuitul comercial.

Trafigura încearcă să reducă riscurile prin concentrarea aprovizionării asupra unor exploatări industriale, subterane, aflate sub protecţie militară. Potrivit relatărilor despre acord, compania urmăreşte ca aurul destinat exportului să provină dintr-un număr limitat de mine şi să fie procesat la faţa locului înainte de transportul către SUA.

În practică, investigaţia New York Times arată însă cât de dificil este să fie separat acest flux industrial de restul ecosistemului minier din regiune.

Trump a pus anterior aurul venezuelean pe lista neagră

Situaţia este cu atât mai sensibilă cu cât administraţia Trump a avut în trecut o poziţie diametral opusă faţă de aurul venezuelean.

În primul său mandat, Trump a inclus aurul Venezuelei pe lista activităţilor sancţionate, invocând riscurile asociate distrugerii mediului, corupţiei şi finanţării unor grupări criminale.

În 2026, politica Washingtonului faţă de Caracas s-a schimbat radical, iar administraţia americană a permis reluarea unor fluxuri comerciale cu aurul venezuelean. Schimbarea a venit după intervenţia americană din ianuarie şi instalarea unui nou guvern interimar la Caracas, în contextul unei politici americane mai largi de relansare a relaţiilor economice cu Venezuela.

Astfel, aurul a devenit unul dintre primele domenii în care apropierea economică dintre Washington şi noua administraţie de la Caracas a fost transpusă într-o operaţiune comercială concretă.

Pentru Trafigura, problema este trasabilitatea întregului lanţ de aprovizionare

Compania de trading se află într-o poziţie delicată. Pe de o parte, acordul cu Minerven îi oferă acces la o resursă importantă într-o ţară cu unele dintre cele mai mari rezerve de aur din regiune.

Pe de altă parte, orice suspiciune privind originea metalului poate transforma marfa într-un activ dificil de vândut.

Investigaţia americană arată că verificarea exploatărilor miniere nu este suficientă dacă aurul provenit din diferite surse ajunge ulterior să fie amestecat în acelaşi circuit de producţie.

Aceasta este una dintre principalele vulnerabilităţi ale operaţiunii. Chiar dacă aurul este extras în mine industriale autorizate, trasabilitatea poate deveni complicată atunci când exploatările industriale coexistă cu sute de operaţiuni miniere informale din aceeaşi regiune.

Trafigura afirmă că procesul său de verificare continuă şi că, până la momentul raportării, auditurile efectuate nu au identificat problemele majore enumerate de companie.

Washingtonul încearcă să transforme resursele Venezuelei într-o nouă sursă de comerţ

Pentru administraţia Trump, deschiderea pieţei americane pentru aurul venezuelean face parte dintr-un proces mai amplu de reluare a relaţiilor economice cu Caracas.

Venezuela dispune de resurse importante de aur şi petrol, iar administraţia americană urmăreşte în 2026 atragerea capitalului şi relansarea unor sectoare ale economiei venezuelene.

Aurul reprezintă însă un test important pentru această strategie. Dacă fabricile de rafinare americane nu pot certifica originea metalului, avantajul economic al accesului la resursele venezuelene este limitat de costurile de verificare şi de riscurile juridice şi reputaţionale. Deocamdată, problema este concretă: aurul a traversat graniţa americană, dar o parte din metal nu poate fi procesată până când fabricile de rafinare nu obţin suficiente garanţii privind provenienţa sa.