Germania pierde teren în cursa pentru funcțiile economice de top din Europa. Franța își consolidează influența la BCE

Germania întâmpină dificultăți în identificarea unui candidat puternic pentru un loc în Consiliul Executiv al Băncii Centrale Europene (BCE), o situație care evidențiază probleme mai ample ale Berlinului în promovarea unor specialiști pentru cele mai importante funcții financiare internaționale. În timp ce Franța își pregătește din timp candidații și își consolidează influența în instituțiile europene, Germania pare să nu dispună de un portofoliu suficient de personalități cu experiență economică, politică și diplomatică.

Dificultățile Germaniei apar într-un moment important pentru conducerea BCE, când urmează să fie ocupate trei poziții din Consiliul Executiv, inclusiv cea de economist-șef, în perioada ianuarie-mai 2027, potrivit unei analize publicate de Politico. În paralel, Spania și Olanda își dispută președinția instituției, prin candidaturile lui Pablo Hernández de Cos, director general al Băncii Reglementelor Internaționale, și Klaas Knot, fost președinte al băncii centrale olandeze.

Franța își pregătește din timp candidații pentru funcțiile europene

În timp ce Berlinul caută încă un înlocuitor pentru Isabel Schnabel, care urmează să plece de la BCE pentru a ocupa o funcție la Fondul Monetar Internațional în ianuarie, Franța dispune deja de mai multe nume cu profil internațional pentru poziția de economist-șef.

Ministrul Finanțelor: Bugetul pe 2026 a fost construit în jurul PNRR. Fondurile din cererile 5 și 6 sunt vitale pentru România

11:19

ANRE a retras licența de furnizare a energiei electrice a IBN Energy. Niciun consumator nu este afectat

10:06

Printre potențialii candidați francezi se numără Agnès Bénassy-Quéré, viceguvernator al Banque de France, și Laurence Boone, responsabilă de sectorul bancar corporativ și de investiții la Santander.

Diferența dintre cele două state este evidențiată și de faptul că Germania a solicitat Comisiei Europene amânarea termenului pentru depunerea candidaturilor la postul lăsat liber de Schnabel, până la 27 noiembrie, potrivit unor oficiali europeni citați de publicația americană.

Carsten Brzeski, economist-șef global pentru macroeconomie la ING, consideră că Franța a început pregătirile cu mult înaintea Germaniei, în timp ce Berlinul încă încearcă să stabilească pe cine va propune.

Parisul are o tradiție mai puternică în promovarea liderilor financiari

Avantajul Franței nu se limitează la actuala competiție pentru funcțiile din BCE. De-a lungul istoriei instituției, președinții francezi au ocupat conducerea acesteia pentru mai mult de jumătate din perioada de existență a băncii centrale. Germania, în schimb, nu a nominalizat niciodată oficial un candidat pentru președinția BCE.

Diferența se regăsește și în alte instituții financiare internaționale. Franța a furnizat cinci directori generali ai FMI, în timp ce Germania a avut un singur reprezentant în această funcție după al Doilea Război Mondial, Horst Köhler.

Analiștii și diplomații citați de POLITICO explică această diferență prin strategia Parisului de a identifica și promova specialiști care îmbină pregătirea economică solidă cu experiența administrativă, politică și internațională.

Un exemplu este Odile Renaud-Basso, care a avansat în structurile Trezoreriei franceze înainte de a deveni președinta Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD).

Potrivit lui Holger Schmieding, economist-șef la Berenberg, politicienii francezi acordă o importanță mai mare pregătirii unor candidați pentru funcțiile internaționale de conducere și încep acest proces cu mult timp înaintea vacantării posturilor.

Stefan Gerlach, economist-șef al EFG Bank, consideră că pregătirea tehnică nu este suficientă pentru ocuparea unor asemenea poziții. Experiența managerială, expunerea internațională, relațiile instituționale și abilitățile diplomatice pot fi decisive în negocierile dintre state.

Germania mizează pe expertiză tehnică, dar pierde la capitolul influență

În contrast cu abordarea franceză, Germania a preferat în mod tradițional să promoveze specialiști cu o expertiză foarte aprofundată într-un anumit domeniu sau într-o instituție, fără să le asigure aceeași vizibilitate internațională și experiență politică.

Această abordare poate deveni un dezavantaj atunci când candidații trebuie să obțină sprijinul altor state membre și să demonstreze că au capacitatea de a conduce instituții internaționale complexe.

Carsten Brzeski apreciază că unor potențiali candidați germani le lipsesc pragmatismul politic și experiența administrativă, elemente care pot conta la fel de mult ca pregătirea economică.

Problemele au fost vizibile și în competițiile anterioare pentru președinția BCE. Axel Weber, în 2011, și Jens Weidmann, în 2019, au întâmpinat dificultăți în obținerea sprijinului european, în parte din cauza opoziției ferme față de programele de achiziții de obligațiuni utilizate în perioada crizelor financiare. În cele din urmă, Germania nu a reușit să impună un candidat.

Tensiunile din coaliția Merz-Klingbeil complică alegerea candidatului

De această dată, președintele Bundesbank, Joachim Nagel, ar fi putut reprezenta o variantă mai acceptabilă pentru celelalte guverne europene. Acesta a susținut politica președintei BCE, Christine Lagarde, și s-a pronunțat în favoarea euroobligațiunilor, o idee sprijinită în special de mai multe state din sudul Europei.

Cu toate acestea, o eventuală candidatură a sa ar fi fost complicată de tensiunile din interiorul coaliției de guvernare de la Berlin, formată în jurul cancelarului conservator Friedrich Merz și al ministrului social-democrat al Finanțelor, Lars Klingbeil.

Potrivit lui Holger Schmieding, dacă cei doi lideri politici l-ar fi susținut de la început pe Nagel, acesta ar fi avut șanse bune în competiția europeană. Și alte surse familiarizate cu discuțiile au indicat neînțelegerile din coaliție drept unul dintre motivele întârzierii deciziei.

Un alt exemplu este fostul ministru german de Finanțe Jörg Kukies, care avea experiență atât pe piețele financiare, cât și în administrația publică și politică. Potrivit presei germane, acesta a refuzat să candideze pentru un post în Consiliul Executiv al BCE după ce nu a fost luat în calcul pentru o funcție guvernamentală anul trecut. Kukies ocupă în prezent o funcție de director general la Morgan Stanley.

Berlinul riscă să își diminueze influența în instituțiile europene

Analiștii consideră că dificultățile Germaniei nu sunt determinate exclusiv de actualele tensiuni politice, ci reflectă și o problemă de strategie pe termen lung. Berlinul nu ar fi acordat suficientă importanță pregătirii și promovării unor personalități capabile să ocupe poziții de conducere în instituțiile financiare internaționale.

În plus, sistemul politic bazat pe coaliții poate îngreuna desemnarea candidaților, deoarece partidele aflate la guvernare trebuie să ajungă la un acord asupra unei singure propuneri.

Carsten Brzeski avertizează că Germania pare să se bazeze prea mult pe statutul său de mare putere economică, fără să investească suficient în relațiile diplomatice și în construirea influenței necesare pentru a obține funcții-cheie la nivel european.