Într-o descoperire desprinsă dintr-un film SF, oamenii de știință au demonstrat că mușchii umani pot procesa informații precum un computer. Această inovație ar putea transforma complet viitorul dispozitivelor purtabile și al tehnologiilor de interacțiune om-mașină, cu implicații uriașe pentru medicină, robotică și chiar prognoza meteo.
Un cercetător japonez a făcut o descoperire care ar putea revoluționa modul în care înțelegem computația. Profesorul asociat Yo Kobayashi de la Universitatea din Osaka a arătat, într-un studiu publicat în prestigioasa revistă IEEE Access, că țesutul uman viu poate fi utilizat pentru a efectua calcule complexe, asemănătoare celor realizate de computere.
Această metodă se bazează pe un concept numit „reservoir computing”, un tip de procesare care utilizează sisteme fizice complexe pentru a distorsiona și interpreta datele de intrare. Practic, mușchii noștri devin un fel de rețea neuronală biologică. În experiment, participanții și-au mișcat încheieturile în diferite unghiuri, iar deformările musculare au fost analizate prin ultrasunete. Pe baza acestor date, cercetătorul a construit un model computațional care a reușit să emuleze sisteme dinamice neliniare.
Reservoir computing presupune că un sistem fizic distorsionează intrările într-un mod complicat și neliniar. În cazul de față, acel sistem este mușchiul uman, care răspunde diferit la diferite tipuri de stres mecanic. Deformările musculare au o memorie fizică, adică își „amintesc” ce li s-a întâmplat, iar acest comportament poate fi folosit pentru a procesa informații în mod eficient.
Această idee nu este nouă în teorie, dar aplicarea ei pe corpul uman este o premieră. Sistemele similare au fost explicate în trecut prin analogia cu găleți de apă interconectate: adaugi apă într-un loc și observi cum se propagă mișcarea în tot sistemul. Așa funcționează și rezervorul biologic doar că în loc de apă, folosește tensiunea și relaxarea mușchilor.
În esență, corpul nostru poate „amesteca” datele într-un mod care scoate la suprafață semnale utile pentru a face previziuni sau pentru a înțelege modele complexe. Iar totul se întâmplă fără a rula un singur rând de cod.
Această cercetare deschide drumul către o nouă generație de dispozitive purtabile care ar putea folosi chiar propriul corp al utilizatorului pentru a prelucra informații.
„În viitor, țesuturile noastre ar putea deveni resurse computaționale naturale”, afirmă Kobayashi, conform LIVE SCIENCE.
Acest lucru ar însemna dispozitive mai mici, mai rapide și cu un consum redus de energie. Aplicațiile pot fi vaste: de la exoschelete inteligente și proteze care anticipează mișcările utilizatorului, la dispozitive medicale care monitorizează sănătatea în timp real și reacționează la schimbări subtile ale corpului. De asemenea, tehnologia ar putea fi folosită pentru a prezice evenimente haotice precum vremea, sau pentru analiza sistemelor financiare și de mediu.