Un nou șoc energetic global, declanșat de conflictul din Iran, determină guvernele din întreaga lume să regândească rapid strategiile energetice. Blocarea uneia dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul de petrol, Strâmtoarea Ormuz, a generat o criză fără precedent, readucând în prim-plan vulnerabilitățile unei economii globale dependente de combustibili fosili.
Evenimentele din ultimele săptămâni sunt considerate a treia mare criză energetică a anilor 2020, după pandemia de COVID-19 și Invazia Rusiei în Ucraina din 2022. De această dată, impactul este imediat și profund, afectând simultan prețurile, aprovizionarea și strategiile pe termen lung, arată Reuters.
Decizia Teheranului de a restricționa tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz, după atacurile lansate de Statele Unite și Israel, a blocat aproximativ 20% din fluxul global de petrol și gaze naturale lichefiate.
Această arteră energetică vitală leagă producătorii din Orientul Mijlociu de piețele globale, iar perturbarea ei a generat creșteri rapide ale prețurilor, care au depășit pragul de 100 de dolari pe baril.
Agenția Internațională pentru Energie a descris situația drept cea mai gravă perturbare a aprovizionării energetice din istorie. În fața acestei realități, marile economii au reacționat prin eliberarea coordonată a rezervelor strategice și prin apeluri la reducerea consumului.
Criza actuală forțează o resetare a politicilor energetice globale. Liderii politici din Europa, Japonia și Taiwan analizează accelerarea investițiilor în energie nucleară și regenerabilă, dar și diversificarea surselor de aprovizionare.
„Problema securității energetice nu a fost niciodată atât de acută”, a avertizat Geoffrey Pyatt, subliniind că resursele din Golf nu mai pot fi considerate sigure.
În paralel, guvernele încearcă să reducă dependența de importuri prin creșterea producției interne și prin extinderea capacităților de stocare.
Regiunea asiatică este cea mai expusă efectelor crizei. State precum Japonia, Taiwan, Bangladesh și Pakistan depind în mare măsură de importurile de petrol și gaze din Orientul Mijlociu.
Reducerea livrărilor a determinat rafinării din Singapore și Malaezia să își diminueze producția, iar companiile petrochimice din Japonia și Taiwan să limiteze livrările către clienți.
Criza a readus în discuție energia nucleară. În Taiwan, autoritățile analizează posibilitatea repornirii unei centrale închise recent, în timp ce în Japonia presiunile politice cresc pentru relansarea reactoarelor oprite după dezastrul de la Dezastrul de la Fukushima din 2011.
În contrast cu alte economii, China pare relativ protejată de șocul energetic. Statul asiatic dispune de rezerve strategice consistente și a avansat rapid în electrificare.
Vehiculele electrice reprezintă peste jumătate din vânzările de mașini noi, iar peste 50% din energia electrică provine din surse regenerabile. Această structură reduce dependența de petrol și atenuează impactul fluctuațiilor de preț.
În același timp, Beijingul accelerează tranziția energetică și caută noi parteneriate stabile pentru aprovizionare, consolidându-și poziția globală.
Pentru Uniunea Europeană, criza scoate la iveală vulnerabilități structurale. Costurile importurilor de combustibili fosili au crescut cu miliarde de euro, amplificând presiunea asupra economiilor.
Președinta Comisia Europeană, Ursula von der Leyen, a recunoscut că reducerea ponderii energiei nucleare în ultimele decenii „a fost o greșeală strategică”.
În acest context, Bruxelles-ul propune relansarea investițiilor în energie nucleară și ajustarea mecanismelor pieței de carbon pentru a tempera creșterea prețurilor. Totuși, tranziția către energie verde ridică o altă problemă: riscul unei noi dependențe, de această dată față de tehnologiile produse în China.
Statele Unite sunt mai puțin vulnerabile din punct de vedere al aprovizionării interne, fiind unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze. Totuși, administrația americană se confruntă cu presiuni legate de creșterea prețurilor globale.
Pentru a stabiliza piața, Washingtonul a relaxat parțial sancțiunile asupra Rusia, permițând unor state să importe mai mult petrol rusesc. Decizia marchează o schimbare semnificativă de strategie, în contextul în care anterior SUA încercaseră să reducă veniturile energetice ale Moscovei.
Criza ar putea duce și la o reevaluare a restricțiilor privind gazul natural lichefiat rusesc, în condițiile în care Europa și Asia caută surse alternative.