Dolarul nu este cea mai puternică monedă din lume. Francul elvețian a deținut acest titlu în ultimii 50 de ani

În contextul discuțiilor tot mai intense despre posibilitatea ca Statele Unite să plănuiască să-și relanseze industria încercând să devalorizeze dolarul, merită menționat că dolarul nu este cea mai puternică monedă din lume și nici nu a fost în ultimele decade. Acest titlu îi revine, de fapt, francului elvețian, iar istoria ultimilor 50 de ani a demonstrat că puterea monedei nu afectează deloc competitivitatea Elveției, comentează Financial Times.

Dolarul nu este cea mai puternică monedă din lume. Francul elvețian a deținut acest titlu în ultimii 50 de ani

Cea mai bogată economie majoră din lume combină o monedă solidă cu o bază industrială robustă. Francul elvețian este moneda cu cele mai bune performanțe din ultimii 50 de ani, și și-a păastrat acest titlu în ultimii 25 de ani. Era la fel de puternică și în urmă cu 10 ani și a fost la fel în ultimii 5 ani. Francul elvețian se menține în top chiar și în ultimul an, când unele monede, aflate anterior în dificultate, și-au revenit față de dolar. Nicio altă monedă nu poate egala această forță imensă și, după toate semnele, absolut durabilă.

Exemplul Elveției contrazice presupunerea conform căreia o monedă puternică ar submina capacitatea de export a unei națiuni, pentru că produsele locale ar deveni prea scumpe pentru piața globală. Exporturile Elveției au crescut și se află aproape de maxime istorice, atât ca procent din PIB-ul elvețian (75%), cât și ca pondere din exporturile globale (aproape 2%).

Premieră economică în Cuba: comerțul privat depășește statul în retail

22:10

Lovitură de proporții pentru imperiul Kering: vânzările Gucci s-au prăbușit cu 25%

21:28

Elveția și-a câștigat reputația pentru bunuri și servicii de calitate

În ultimele luni, în contextul deciziilor aparent haotice ale lui Donald Trump, discuția globală s-a concentrat în mod exagerat asupra cursurilor valutare, comentează sursa citată. Cursul este doar unul dintre numeroșii factori care influențează competitivitatea unei națiuni. Asemenea Germaniei și Japoniei în epoca lor de glorie, Elveția și-a câștigat reputația pentru bunuri și servicii de o calitate atât de ridicată, încât restul lumii s-a arătat dispus să plătească un „premium valutar” pentru eticheta „Made in Switzerland”.

În ciuda renumelui său de paradis fiscal și, ca urmare, refugiu pentru averi ilicite, economia elvețiană dă dovadă de dinamism și versatilitate. De peste un deceniu, Elveția domină un clasament ONU al celor mai inovatoare economii, atât în ceea ce privește resursele alocate pentru inovare – cum ar fi educația universitară practică și cercetarea-dezvoltarea – cât și din perspectiva rezultatelor obținute din aceste investiții.

De asemenea, Elveția generează peste 100 de dolari în PIB pentru fiecare oră lucrată — un nivel de productivitate mai mare decât în oricare dintre celelalte 20 de economii majore. Sistemul său politic și economic descentralizat încurajează apariția întreprinderilor mici, care reprezintă peste 99% dintre companiile elvețiene. În același timp, are o proporție semnificativă de firme competitive la nivel global, în domenii care variază de la industria farmaceutică, până la bunurile de lux.

Foto: Shutterstock

Elveția, primul loc între economiile majore în ceea ce privește „complexitatea” exporturilor

Laboratorul de Creștere al Universității Harvard plasează Elveția pe primul loc între economiile majore în ceea ce privește „complexitatea” exporturilor — un indicator al competențelor avansate necesare pentru producerea bunurilor care urmează să fie exportate. Iar gama elvețiană de exporturi, de la ciocolată și ceasuri până la medicamente și produse chimice, demontează ideea că monedele puternice duc la dispariția fabricilor.

Cu un sector manufacturier care reprezintă 18% din PIB, Elveția se numără printre economiile dezvoltate cu cea mai mare pondere industrială. Peste jumătate dintre exporturile sale sunt produse „high-tech” — de peste două ori mai mult decât în cazul SUA. Deoarece produsele avansate sunt mai scumpe, acest lucru a ajutat Elveția să mențină un excedent de cont curent, în medie de peste 4% din PIB din anii 1980 încoace.

Veniturile din comerț sunt reinvestite în active externe. Țara are în prezent un surplus net de investiții internaționale de peste 100% din PIB, ceea ce o ajută să reziste la șocuri externe. Este opusul situației din SUA, unde deficitele de cont curent și de investiții sunt cronice.

Călcâiul lui Ahile: nivelul ridicat al datoriei private raportat la PIB

Dacă Elveția are un punct slab, aceasta este nivelul ridicat al datoriei private raportat la PIB. Totuși, spre deosebire de SUA și multe alte țări europene, Elveția nu are un număr mare de „companii-zombi” – adică acele firme care câștigă prea puțin pentru a-și acoperi măcar dobânzile.

Fără ostentație, elvețienii au construit o economie „rezistentă la intemperii”. Francul s-a apreciat constant, indiferent dacă dolarul urca sau cobora și indiferent de faza ciclului economic global. Pur și simplu, elvețienii par să fi înțeles cum strebuie să procedeze ca să rămână competitivi. În 2015, francul s-a apreciat brusc în urma unei schimbări de politică monetară, iar producătorii au reacționat printr-o orientare și mai fermă spre exporturi sofisticate, mai puțin sensibile la variațiile valutare.

Foto: Shutterstock

Devalorizarea – un „miracol” economic din Asia de Est

Mulți factori de decizie cred că „miracolele” economice din Asia de Est s-au bazat pe devalorizarea monedelor proprii pentru a-și atinge prosperitatea. Este adevărat că ratele de schimb subevaluate au ajutat țări precum Coreea de Sud și China să-și dezvolte rapid bazele industriale. Însă alte elemente, cum ar fi investițiile în infrastructură și deschiderea către capitalul străin, au jucat un rol și mai important. Iar odată ce aceste națiuni au urcat pe scara dezvoltării, importanța cursului valutar a început să scadă.

Economiile dezvoltate trebuie să concureze mai degrabă prin calitate decât prin preț, comentează sursa citată. Pentru ele, devalorizarea poate avea efectul contrar celui scontat, încurajând producătorii locali să se concentreze pe bunuri mai ieftine. Lecția elvețiană, valabilă și pentru țări precum SUA, este că o monedă ieftină nu este o soluție pentru un sector manufacturier disfuncțional.