Comisia de Reglementare Nucleară din SUA (NRC) a aprobat joi proiectul reactorului modular mic (SMR) de 77 MW al companiei americane NuScale Power, marcând un moment crucial pentru viitorul energiei nucleare. Această decizie, plasează NuScale în poziția de lider global al tehnologiei SMR și deschide oportunități concrete pentru proiectul similar din România, de la Doicești.
Decizia NRC vine la trei ani după prima aprobare, în 2020, pentru proiectul reactorului modular mic de 50 MW dezvoltat de NuScale. De data aceasta, proiectul de 77 MW aduce un plus de eficiență și performanță, încercând să răspundă criticilor legate de fezabilitatea economică a tehnologiilor SMR.
RoPower Nuclear SA, compania românească formată din Nuclearelectrica și Nova Power & Gas, a salutat anunțul american și l-a pus imediat în legătură cu proiectul de la Doicești:
„Tehnologia SMR a NuScale a devenit prima şi singura din lume care a primit nu una, ci două aprobări ale Comisiei de Reglementare Nucleară din SUA, pentru designul său inovator al reactorului. Aprobarea proiectului de 77 MW este un stimulent de încredere pentru proiectul nostru de dezvoltare SMR din Doiceşti, România, pe măsură ce continuăm parcursul către construirea primului proiect SMR de 462 MWe sigur şi fiabil din Europa.”
La 24 mai 2022, Nuclearelectrica, NuScale și Nova Power & Gas au semnat un Memorandum de Înțelegere pentru a evalua fezabilitatea construirii primului SMR din România, pe amplasamentul fostei termocentrale de la Doicești, județul Dâmbovița. Proiectul, dacă va fi implementat, ar putea transforma România într-un hub regional de inovație nucleară.
Reactor Nuclear FOTO Shutterstock
De altfel, susținătorii tehnologiei SMR, inclusiv oficialii români, mizează pe faptul că reactoarele modulare mici pot fi construite în fabrici, cu piese standardizate, ceea ce ar reduce semnificativ costurile și timpul de construcție față de centralele nucleare tradiționale.
Totuși, istoria recentă a NuScale demonstrează că tranziția de la aprobare tehnică la implementare practică este plină de obstacole. În 2023, compania a renunțat la un proiect major din Utah, în ciuda promisiunilor guvernamentale de a sprijini investiția cu 1,35 miliarde de dolari în 10 ani. Costurile în creștere și retragerea partenerilor locali au dus la prăbușirea „Proiectului de Energie Fără Carbon”, un avertisment clar pentru orice altă inițiativă asemănătoare.
John Hopkins, președintele și directorul executiv al NuScale, a încercat să tempereze temerile:
„Acum avem o tehnologie americană care poate fi implementată pe termen scurt”, a declarat Hopkins. El a menționat că până la 12 reactoare de 77 MW pot fi integrate într-o centrală, ceea ce ar echivala cu un reactor convențional. „Totul depinde, în realitate, de client.”
Susținătorii SMR-urilor consideră că aceste reactoare vor fi mai sigure, mai flexibile și mai ușor de implementat, mai ales în contextul tranziției energetice. În plus, aspectul modular permite adaptarea centralelor în funcție de cerințele de consum.
Însă criticii atrag atenția asupra costurilor potențial mai ridicate decât în cazul reactoarelor mari tradiționale și asupra problemelor persistente legate de gestionarea deșeurilor radioactive. SUA încă nu au o soluție permanentă pentru depozitarea acestora, iar România va trebui să demonstreze că poate gestiona aceste provocări.
Dacă proiectul de la Doicești va reuși, România ar putea deveni prima țară europeană care pune în funcțiune un SMR de mari dimensiuni. Într-un climat geopolitic tensionat, dominat de discuții despre securitatea energetică și reducerea dependenței de gazele rusești, acest proiect ar putea transforma România într-un actor strategic la nivel regional.
Dar întrebările persistă: are România capacitatea tehnologică, instituțională și financiară să finalizeze acest proiect? Va reuși să atragă investitori și să evite obstacolele birocratice? Sau va repeta eșecul din Utah, cu riscul de a pierde oportunitatea de a se poziționa ca lider în tranziția energetică?
Acțiunile NuScale au scăzut joi cu 3,9%, semn că piața rămâne precaută față de viabilitatea economică a acestor proiecte. În România, entuziasmul oficialilor și investitorilor ar trebui temperat de realism și prudență. Timpul va arăta dacă reactorul de la Doicești va deveni un exemplu de succes sau un nou proiect ratat într-un domeniu marcat de promisiuni și riscuri.