Inteligența artificială îi va înlocui, curând, pe tinerii bancheri care, cândva, îi detronau – la rândul lor – pe vorbitorii carismatici din sălile de consiliu. Marile companii le plătesc sume exorbitante celor mai buni finanțiști să antreneze inteligența artificială în modele financiare. În curând, AI-ul va fi suficient de pregătit încât să își preia, în mod concret, misiunea în instituțiile bancare. Această tranziție nu se va produce peste noapte. Automatizarea muncii financiare complexe va cere ani de rafinare. Dar, pe măsură ce rutina de început de carieră dispare, piramida tradițională a profesiei devine instabilă. Trăsăturile cele mai căutate în cazul tinerilor – atenția la detalii, disponibilitatea 24/7 și etica muncii fără limite – sunt exact aptitudinile cel mai ușor de replicat de o mașină. Algoritmii nu greșesc zecimale, nu cer concediu și nu lipsesc pentru o nuntă în Italia. Arhetipul noului bancher – un poliglot, expert în PowerPoint, cu mai multe stagii de practică la activ – ar putea deveni o amintire, în fața unui nou prototip ideal care, cu adevărat, reușește să le facă pe toate.
În 1997, oricine intra în investment banking, avea șansa să fie trimis la cursuri de modelare financiară, cel mai probabil prin vreun hotel de lux, într-o stațiune cu nume sonor. „În cazul meu, experiența a fost discutabilă. A plouat necontenit, iar singurele distracții erau barul și jocul Snake de pe telefoanele Nokia. Instructorul, un profesor asociat de business din America, părea uluit că își irosește timpul și cariera predând unui grup atât de nepriceput. Uram trainingul: înțelegeam conceptele, dar lipsa abilităților în Excel și un computer lent transformau fiecare exercițiu într-un chin”, spune Craig Coben, profesionist cu peste 25 de ani de experiență în industria financiară globală, specializat în piețele de capital şi în consilierea băncilor de investiții.
Craig Coben a fost Vice Chairman al departamentului „Global Capital Markets” la Bank of America / Merrill Lynch, precum şi şef al „Equity Capital Markets” la nivel global. Înainte de cariera bancară, a practicat dreptul corporativ la firma Sullivan & Cromwell şi a fost judecător asociat („law clerk”) la Curtea de Apel din Washington D.C.
Ca fost avocat, scrie el într-o analiză publicată de Financial Times, și-a impus un scop: să nu construiască niciodată un model financiar. „Acum, munca pe care am evitat-o zeci de ani este pe cale să fie automatizată complet. Bloomberg scrie că OpenAI a angajat peste 100 de foști bancheri de la Goldman Sachs și JPMorgan, plătindu-i cu 150 de dolari pe oră pentru a învăța algoritmii să construiască modele financiare”, scrie Coben.
Ironia e că acești oameni câștigă mai mult predând pentru a-și antrena înlocuitorii decât atunci când prestau efectiv munca pentru care sunt atât de pregătiți. Un bancher junior, plătit cu 200.000 de dolari anual, ajunge la aproximativ 50 de dolari pe oră, dacă lucrează 80 de ore pe săptămână.
De două decenii, lumea financiară trăiește o „răzbunare a tocilărilor”, scrie sursa citată. Angajările au înregistrat schimbări de viziune: s-a trecut de la vorbitorii fluenți și carismatici, către cei cu precizie tehnică și rezistență. Angajatul ideal a devenit tânărul capabil să calculeze fluxuri de numerar actualizate în orice scenariu și să refacă un pitchbook lrapid, eventual a miezul nopții. Doar să i-o ceară un director exigent. „În echipa mea din Londra am ajuns să recrutăm mai mulți absolvenți din școli de business europene decât umaniști din Oxbridge. Nu a fost intenționat, ci pur și simplu obțineau scoruri mai bune la testele tehnice”, scrie Coben.
Companiile recompensează, de o vreme, precizia, rezistența și stăpânirea bazelor de date. Arhetipul noului bancher era un poliglot, expert în PowerPoint, cu mai multe stagii de practică la activ. Însă inteligența artificială amenință acum acest echilibru. Când mașinile pot construi mii de scenarii în câteva secunde, diferența competitivă nu mai ține de acuratețe sau de anduranță. Devine esențial ceea ce a contat dintotdeauna la nivel înalt: judecata, credibilitatea și abilitatea de a da sens cifrelor.
Această tranziție nu se va produce peste noapte. Automatizarea muncii financiare complexe va cere ani de rafinare, comentează sursa citată. Dar, pe măsură ce rutina de început de carieră dispare, piramida tradițională a profesiei devine instabilă. Investment banking-ul s-a bazat mereu pe ucenicie: ani de muncă intensă, urmați de o promovare către roluri de consiliere. Ca în multe alte domenii, inteligența artificială elimină treptele de jos și, în felul acesta, întreaga structură se clatină.
Desigur, nicio interfață de chat nu poate învăța gestionarea clienților sau intuiția. AI poate modela orice scenariu, dar nu poate „citi o cameră”. Ironia este că trăsăturile cele mai căutate în cazul tinerilor — atenția la detalii, disponibilitatea 24/7 și etica muncii fără limite — sunt exact cele mai ușor de replicat de o mașină. Algoritmii nu greșesc zecimale, nu cer concediu și nu lipsesc pentru o nuntă în Italia.
Cei care i-au înlocuit odinioară pe „showhorses” — vorbitorii eleganți — își instruiesc acum, fără să-și dea seama, succesorii. Totuși, asta nu înseamnă că vom asista la dispariția completă a bancherului junior, scrie sursa citată, ci vom vedea transformarea lui. Ar putea să apară un nou hibrid: „analistul manager”, care va supraveghea ieșirile AI, va testa ipotezele și va interpreta concluziile. Competențele tehnice vor rămâne utile, dar accentul se va muta de la execuție la interpretare și comunicare.
Nici veteranii nu sunt în siguranță. Structura piramidală depinde de armate de tineri, care alimentează cu analize câțiva directori executivi. Dacă o echipă redusă, asistată de AI, poate produce același rezultat, de ce să menții ierarhia? Clienții ar putea refuza taxele care susțin costuri inutile, iar firmele mici și agile ar putea profita.
În viitor, mașinile vor prelua tot mai mult analiza și calculele grele, lăsându-le oamenilor doar partea de convingere. Sau poate, într-o zi, o vor învăța și pe asta.
Până atunci, e fascinant să vezi cum o profesie construită pe anduranță și sacrificiu externalizează însăși ideea de rezistență. Tocilarii din bănci, cei care au triumfat asupra vorbitorilor carismatici, descoperă acum că algoritmii scriu un nou capitol al revanșei, conchide Craig Coben.