Iranul și Statele Unite au transmis semnale că se apropie de un acord care ar transforma actualul armistițiu, care a pus capăt după câteva săptămâni conflictului din Orientul Mijlociu, într-o înțelegere mai stabilă și de durată.
Ambele părți vorbesc despre un „memorandum de înțelegere” care ar urma să stabilească o foaie de parcurs pentru rezolvarea tuturor problemelor restante, scrie CNN. Aceasta deși nu este de așteptat ca un acord final să fie încheiat chiar astăzi. Totuși, conținutul exact al acestui memorandum rămâne neclar.
Potrivit unei informații publicate de New York Times care citează un oficial american de rang înalt, acordul preliminar prevede redeschiderea Strâmtorii Ormuz și angajamentul Iranului de a elimina stocurile de uraniu puternic îmbogățit. În acest moment însă, acordul nu este încă semnat și rămâne supus aprobării finale din partea președintelui Donald Trump și a liderului suprem iranian.
Dincolo de dimensiunea nucleară, miza imediată pentru piețele globale este Strâmtoarea Ormuz — punctul critic prin care trec exporturile energetice ale Golfului Persic.
Conflictul început la finalul lunii februarie, după atacurile lansate de SUA și Israel asupra Iranului, a provocat șocuri majore pe piețele energetice și a readus în prim-plan riscul unei crize petroliere globale. În ultimele luni, investitorii au urmărit aproape obsesiv posibilitatea blocării complete a strâmtorii, scenariu care ar fi putut împinge petrolul Brent spre zona 130–150 dolari/baril și ar fi alimentat un nou val global de inflație.
În acest context, orice semnal privind redeschiderea traficului prin Ormuz este interpretat de piețe drept un potențial factor major de stabilizare pentru prețul petrolului, inflația globală, piețele obligațiunilor și politica monetară a băncilor centrale.
Atât oficialii americani, cât și cei iranieni descriu însă diferit termenii înțelegerii, semn că negocierile rămân extrem de fragile. Potrivit oficialului american citat de The New York Times, mecanismul prin care Iranul ar urma să elimine uraniul puternic îmbogățit este încă în negociere. Trump insistă ca Statele Unite să preia controlul asupra materialului nuclear, în cadrul strategiei sale de limitare pe termen lung a programului nuclear iranian.
În paralel, trei oficiali iranieni au declarat că acordul actual reprezintă doar un cadru preliminar și că problemele nucleare vor continua să fie negociate într-un interval de 30–60 de zile. De altfel, niciuna dintre părți nu prezintă înțelegerea drept un acord final, ci mai degrabă ca o bază pentru negocieri ulterioare.
Acordul preliminar nu include încă programul balistic iranian, livrările de rachete sau un moratoriu pe termen lung privind îmbogățirea uraniului, arată sursele NYT. Aceste teme urmează să fie negociate separat în rundele viitoare. În rundele anterioare, Washingtonul ceruse restricții pe cel puțin 20 de ani asupra programului nuclear iranian — una dintre cele mai dificile condiții pentru Teheran. Trump încearcă să închidă conflictul înainte ca acesta să lovească economia americană
Pentru administrația Trump, un acord cu Iranul are și o miză economică și electorală majoră. Războiul din Orientul Mijlociu a destabilizat piețele energetice, alimentat presiunile inflaționiste, împins în sus prețurile carburanților și afectat sentimentul consumatorilor americani.
Trump a transmis duminică, într-o postare pe rețelele sociale, că le-a cerut negociatorilor americani „să nu se grăbească să încheie un acord”, după ce cu o zi înainte afirmase că înțelegerea preliminară este „în mare parte negociată”. Potrivit oficialului american citat de NYT, dacă acordul va fi finalizat, Washingtonul ar putea ridica blocada asupra porturilor iraniene — una dintre principalele pârghii de presiune utilizate împotriva Teheranului pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
Dincolo de componenta diplomatică, piețele financiare privesc negocierile SUA–Iran în primul rând prin prisma impactului economic global.
În ultimele luni, conflictul a devenit unul dintre principalii factori care au alimentat volatilitatea petrolului, presiunile inflaționiste globale, creșterea randamentelor obligațiunilor și tensiunile dintre piețe și băncile centrale.
Un acord funcțional între Washington și Teheran ar putea reduce temporar aceste presiuni și ar oferi piețelor un semnal că riscul unui șoc energetic major începe să se diminueze. Pentru moment însă, negocierile rămân fragile, incomplete și puternic dependente de aprobarea politică finală din ambele tabere.