După ce inteligența artificială a acaparat procesul de recrutare, tot mai multe firme și candidați renunță la algoritmi și se întorc la metodele clasice de angajare. De la CV-urile pe hârtie și aplicațiile depuse direct la sediul companiei, până la interviurile față în față și probe practice la birou, „old school” devine din nou trendul prin care angajatorii încearcă să separe oamenii reali de aplicațiile fabricate de roboți.
Un exemplu elocvent este cel al lui Tyler Sorenson, un tânăr de 24 de ani care, sătul să aplice online fără rezultat, a decis să facă un pas înapoi în timp. El și-a tipărit CV-ul și l-a dus personal la o firmă locală de reparații IT.
Decizia i-a schimbat viața profesională. Magazinul nu avea anunțuri de angajare pe site, dar părea vizibil subdimensionat ca personal. Norocul a făcut ca în ziua respectivă să fie prezent și managerul de district, care i-a luat CV-ul în mână și l-a pus deoparte. O săptămână mai târziu, Sorenson primea un telefon: i se cerea să aplice oficial și era invitat la interviu.
„Dacă nu aș fi intrat pe ușa lor cu un CV pe hârtie, nici măcar nu m-ar fi observat”, povestește tânărul.
Experiența sa nu este singulară. Tot mai mulți candidați descoperă că, în epoca AI și a aplicațiilor în masă, a merge personal și a te prezenta direct poate face diferența dintre a fi ignorat și a fi angajat.
Problema nu este doar a candidaților. Angajatorii recunosc că sunt sufocați de mii de CV-uri „perfecte” care, în realitate, sunt scrise de chatboți. Devon Pastorius, fondator al unei agenții de publicitate, a cerut aplicanților să răspundă în scrisoarea de intenție la două întrebări simple: părerea lor despre AI în industriile creative și exemple de campanii publicitare preferate.
Rezultatul a venit cu peste 20 de răspunsuri aproape identice. Toate lăudau AI-ul ca „unealtă, nu înlocuitor”, toate menționau campaniile Nike și Coca-Cola și aproape fiecare făcea referire la contul de TikTok al Duolingo. Pastorius a realizat imediat că se afla în fața unor texte fabricate de algoritmi.
Această uniformitate nu e întâmplătoare. Modelele de limbaj AI extrag informațiile cele mai vizibile de pe internet, iar brandurile mari, cu vizibilitate globală, apar invariabil în aceste răspunsuri. Astfel, întreaga competiție pentru locuri de muncă a devenit un „joc de-a șoarecele și pisica” – candidații folosesc AI pentru a aplica mai rapid și mai bine, iar companiile folosesc AI pentru a filtra tot acest val de aplicații.
Profesorul Hatim Rahman, expert în management la Northwestern University, spune că ambele tabere încearcă să găsească „semnale umane” în acest proces robotizat.
„Ceea ce făcea odată o simplă scrisoare de intenție, acum trebuie susținut prin mai multe interacțiuni reale”, explică el.
În fața avalanșei de aplicații standardizate, unele companii merg și mai departe – pun candidații să lucreze pe loc, pe calculatoare fără acces la internet. Astfel, Pastorius le cere aplicanților să rezolve sarcini practice la birou, pentru a se asigura că nu folosesc AI în timp real pentru a-și fabrica răspunsurile.
De altfel, angajatorii recunosc că nu sunt împotriva AI-ului în totalitate. Unii chiar apreciază că formatul CV-urilor a devenit mai curat și mai ușor de parcurs, pentru că instrumentele automate au îmbunătățit aspectul acestora. Dar atunci când un candidat se prezintă ca fiind un profesionist de top, iar la interviu nu poate demonstra competențele menționate, diferența dintre om și algoritm devine evidentă.
Cindy Meis, director de cariere la Universitatea din Iowa, recomandă studenților să nu se bazeze doar pe aplicații online.
„Trebuie să mergi la târgul de joburi, să participi la evenimente, să te prezinți și să te re-prezinți. Angajatorii vor să te vadă în persoană și să știe că exiști dincolo de un fișier PDF”, explică ea.