Ce se știe cu adevărat despre legătura dintre GNL-ul american și căderea Guvernului Bolojan

Presiunile interne pentru achiziția de GNL (gaz natural lichefiat) sunt documentate. Implicarea SUA în căderea guvernului Bolojan nu este demonstrată. Economic, România are o miză clară în tranzitul gazelor americane, nu în cumpărarea lor.

Wall Street Journal a relatat pe 25 septembrie că ambasadoarea SUA în Grecia, Kimberly Guilfoyle, ar fi spus la o cină la Atena, în martie, referindu-se la căderea iminentă a guvernului român: „Putem face asta oricărei țări dorim. Putem face asta și aici”. Relatarea se bazează pe surse anonime, iar avocatul ambasadoarei a contestat-o. Pasajul apare online, dar lipsește din ediția tipărită a ziarului, iar WSJ nu a explicat public de ce.

În spatele scandalului stă un contract comercial de mari dimensiuni

Compania greacă Atlantic-SEE LNG Trade, deținută de DEPA și grupul AKTOR, vrea să revândă în Europa de Est 15 mld. m³ de gaze americane pe an, timp de 20 de ani. România era unul dintre cumpărătorii vizați, printr-un intermediar privat, Nova Power & Gas.

Euro urcă la un nou maxim istoric, 5,3527 lei. O parte din salt vine din evoluția monedei europene, dar presiunea de fond asupra leului rămâne

14:11

UE riscă să devină „omul bolnav al lumii“ dacă întârzie reformele lui Draghi

13:31

Ce știm:

• Documentat: Memorandumul Nova–Transgaz–Atlantic-SEE (noiembrie 2025), scrisorile ministrului Bogdan Ivan (ianuarie 2026), refuzul public al Romgaz, întâlnirea Grindeanu–Ivan–Guilfoyle din 31 martie
• Relatat, dar contestat: Fraza atribuită ambasadoarei, pe baza unor surse anonime; avocatul ei contestă descrierea
• Negat: Grindeanu spune că mențiunile din articolul WSJ sunt „pure fabulații”; Simion spune că remarcile sunt inventate sau scoase din context; Ivan neagă orice presiune
• Nedemonstrat: Că SUA au provocat căderea Guvernului Bolojan

Cronologia: șase luni de la memorandum la moțiunea de cenzură

          Data                           Eveniment

• 7 nov. 2025              Nova Power & Gas și Transgaz semnează la Atena un memorandum cu Atlantic-SEE, fără obligație de achiziție. Atlantic-SEE semnează separat un contract ferm pe 20 de ani cu Venture Global, cu livrări din 2030
• 16 ian. 2026            Ministrul Energiei, Bogdan Ivan (PSD), le cere în scris președintelui Nicușor Dan și premierului Ilie Bolojan un acord guvernamental cu SUA, „pentru a evita riscul unui blocaj în relația cu partenerul strategic”
• 7 feb. 2026               Expiră termenul pentru contract. Nova nu semnează achiziția de circa 1,4 mld. m³ pe an
• 11 feb. 2026             Conducerile Transgaz și Romgaz sunt convocate la o teleconferință cu Ivan. Romgaz spune că nu a fost presată, dar că achiziția de circa 1,5 mld. m³ pe an nu se justifică
• Martie 2026           Cina de la Atena la care, potrivit WSJ, Guilfoyle ar fi făcut afirmația despre guvernul român
• 31 mar. 2026          Conferință de energie la București. În aceeași zi, Sorin Grindeanu, Bogdan Ivan și Kimberly Guilfoyle sunt filmați la același restaurant, alături de consilierul prezidențial Florin Vlădică
• 27 apr. 2026           PSD anunță că susține moțiunea de cenzură a AUR
• 5 mai 2026              Guvernul Bolojan cade în Parlament
• 27 mai 2026            Bolojan, ministru interimar al Energiei, spune că asupra lui „nu s-au exercitat presiuni” și că achiziția de gaze ține de „decizii raționale care țin de piață” (Profit.ro)
• 25 sept. 2026          WSJ publică relatarea despre Guilfoyle

Succesiunea sugerează o legătură, dar nu o demonstrează. Guvernul Bolojan avea și alte surse de tensiune cu PSD, în special pachetele de austeritate cu TVA mai mare și salarii și pensiile înghețate. Acestea ar putea explica singure ruptura.

Miza economică: România câștigă sigur din tranzit, nu din cumpărare

Pentru vânzători, afacerea e mare și are nevoie de cumpărători ferm angajați. Terminalul plutitor de la Alexandroupolis, o investiție de peste 400 mil. euro, poate primi 5,5 mld. m³ pe an, iar grecii vor un al doilea. Această infrastructură se amortizează doar cu contracte pe termen lung. Iar un intermediar precum Nova ar câștiga o marjă pe fiecare metru cub revândut.

Pentru România, calculul e mai puțin clar. Producția actuală este de circa 9 mld. m³ pe an, Neptun Deep ar adăuga circa 8 mld. m³, iar consumul e de circa 10 mld. m³. Pe hârtie, după 2027 țara ar avea un surplus de circa 7 mld. m³. Contractul discutat ar fi adăugat încă 1,4–1,5 mld. m³ pe an, adică circa 15% din consum.

Riscul principal e contractual. Contractele de GNL american au de regulă un preț de circa 115% din cotația Henry Hub, plus o taxă fixă de lichefiere de 2,5–3 dolari/MMBtu. Taxa fixă se plătește de obicei chiar dacă gazul nu e preluat, prin clauze de tip take-or-pay. Pentru 1,5 mld. m³ pe an, adică circa 16 TWh, angajamentul fix ar fi de ordinul a 130–150 mil. euro pe an, peste 2,5 mld. euro pe 20 de ani. Termenii reali nu sunt publici, deci cifra e doar un ordin de mărime.

Prețul e încă un argument ambiguu. La cotațiile actuale, gazul american livrat la granița României, cu lichefiere, transport, regazeificare și tranzit prin Grecia și Bulgaria, ar costa circa 28–35 euro/MWh. Prețul e mult sub TTF-ul de circa 70 euro/MWh, dar TTF-ul e umflat acum de criza din Golf. Un contract pe 20 de ani trebuie judecat pe scenariile 2030–2050, nu pe o iarnă de criză.

Există și un argument pentru contract. Șeful Transgaz, Ion Sterian, estimează că se va dubla consumul, odată cu repornirea Azomureș, centralele pe gaz de la Mintia, Iernut, Turceni sau Constanța și renunțarea la cărbune. În acest scenariu, surplusul dispare. Estimarea pare optimistă la prețurile de acum.

Câștigul fără risc de preț e tranzitul. Prin Coridorul Vertical, Transgaz încasează tarife pentru gazul care trece spre Ucraina, Moldova și Ungaria. Aceasta e și poziția exprimată de Bolojan: sprijin pentru tranzit, chiar cu tarife mai mici, dar achiziții doar pe criterii de piață. Compromisul real e între venitul pe unitate al Transgaz și volumele mai mari. Estimările de preț și de angajament contractual sunt calcule proprii, orientative.

Miza politică: companiile de stat în mijlocul unui lobby extern

Cea mai solidă problemă documentată ține de guvernanța companiilor de stat. Un ministru care cere statului să semneze un acord de pe urma căruia beneficiază un intermediar privat și care convoacă managementul Romgaz pe acest subiect ridică semne de întrebare, chiar dacă presiunea e negată. Romgaz e listată la bursă și are acționari minoritari. O achiziție respinsă de propria analiză a companiei ar fi fost greu de apărat.

Intensitatea lobby-ului are o explicație geopolitică. Prin acordul comercial UE–SUA din 2025, Uniunea a promis achiziții mari de energie americană, iar Administrația Trump urmărește cum își respectă fiecare stat angajamentele. Scrisoarea lui Ivan menționa chiar un termen, 7 februarie, până la care oficialii americani urmau să raporteze stadiul angajamentelor. Lobby-ul comercial pentru GNL nu e ilegitim în sine. Problema apare când se amestecă în politica internă.

WSJ a descris și legăturile dintre Guilfoyle și lobbyistul grec Christos Marafatsos, asociat grupului AKTOR, acționar al Atlantic-SEE, potrivit Financial Intelligence.

Reacțiile politice au fost rapide. Grindeanu spune că discuțiile cu ambasadoarea au vizat Coridorul Vertical și numește restul „pure fabulații”. Liderul AUR, George Simion, neagă că s-ar fi discutat înlăturarea guvernului și spune că „nu acceptă imixtiuni externe”. Ilie Bolojan și premierul desemnat Siegfried Mureșan nu au comentat.

Contract toxic politic pentru următorii ani

Efectul pe termen scurt e previzibil. Orice contract de GNL american devine toxic politic pentru următorii ani, indiferent de meritele sale economice. Asta ar putea deveni o problemă dacă proiecțiile de consum ale Transgaz se confirmă.

Trei lucruri vor decide cum evoluează scandalul. Primul e o eventuală clarificare a WSJ privind pasajul eliminat din ediția tipărită. Al doilea sunt termenii oricărui contract cu Atlantic-SEE, dacă discuțiile continuă. Al treilea sunt eventualele anchete parlamentare sau cererile de publicare a corespondenței dintre Ministerul Energiei, Președinție și Guvern.

Economic, România nu are nevoie de un contract ferm pe 20 de ani pentru consum propriu, cel puțin nu pe proiecțiile actuale, dar are interes clar să fie coridor de tranzit. Politic, scandalul arată cu certitudine un singur lucru: încercarea de a implica companii de stat într-un contract comercial susținut de lobby extern.

Ideea că SUA au dat jos guvernul rămâne, deocamdată, neprobată.