Cum își „fură vântul” parcurile eoliene între ele. Fenomenul care îi îngrijorează pe specialiști

Pe măsură ce parcurile eoliene se extind, unele își pot „fura” accidental reciproc vântul – ceea ce cauzează îngrijorări cu privire la tranziția energetică a unor țări către emisii nete zero.

O dată cu extinderea parcurilor eoliene offshore în întreaga lume în cursa pentru atingerea obiectivelor climatice de zero emisii nete, un fenomen îngrijorător atrage o atenție tot mai mare: în anumite condiții, parcurile eoliene își pot „fura” reciproc vântul.

„Parcurile eoliene produc energie, iar această energie este extrasă din aer. Iar extragerea energiei din aer vine la pachet cu o reducere a vitezei vântului”, spune Peter Baas, cercetător științific la Whiffle, o companie olandeză specializată în energie regenerabilă și prognoză meteo.

„Vântul este mai lent în spatele fiecărei turbine din cadrul parcului eolian decât în ​​fața acesteia și, de asemenea, în spatele parcului eolian în ansamblu, comparativ cu fața acestuia”, explică el. „Acesta se numește efectul de trezire.”

Frenezia investițiilor în inteligența artificială ar putea remodela economia globală, avertizează Bridgewater

12:25

Cele mai grele 5 locuri de muncă din Bruxelles: comisar comercial e una din ele

11:24

Cu alte cuvinte, pe măsură ce turbinele rotative ale unui parc eolian preiau energie din vânt, ele creează o urma și încetinesc vântul dincolo de parcul eolian. Acest fenomen se poate întinde pe mai mult de 100 km pentru parcuri eoliene offshore foarte mari și dense, în anumite condiții meteorologice (deși, de obicei, urmele se extind pe zeci de kilometri, potrivit cercetătorilor). Studiile sugerează că, dacă parcul eolian este construit în direcția adiacentă vântului față de un alt parc eolian, acesta poate reduce producția de energie a producătorului din direcția adiacentă vântului cu până la 10% sau chair mai mult, scrie BBC.

Dispute între dezvoltatorii de parcuri eoliene

În mod colocvial, fenomenul este cunoscut sub numele de furt de vânt – deși, după cum notează Eirik Finserås, un avocat norvegian specializat în energia eoliană offshore: „Termenul furt de vânt este puțin înșelător, deoarece nu poți fura ceva ce nu poate fi deținut – și nimeni nu deține vântul.”

Totuși, el subliniază că fenomenul poate avea o serie de consecințe negative pentru dezvoltatorii de parcuri eoliene și chiar, potențial, poate cauza probleme transfrontaliere. De fapt, există o serie de dispute în curs de desfășurare între dezvoltatorii de parcuri eoliene cu privire la presupusul furt de energie eoliană.

Deși problema furtului de energie eoliană este cunoscută de mult timp în principiu, ea devine din ce în ce mai presantă din cauza amplorii și vitezei expansiunii offshore, precum și a dimensiunii și densității parcurilor eoliene offshore, spun experții.

Marea devine mai aglomerată cu parcuri eoliene

În Marea Nordului, care se confruntă cu o explozie a energiei eoliene offshore, impactul asupra producției de energie offshore este probabil să crească în următoarele decenii, pe măsură ce marea devine mai aglomerată cu parcuri eoliene, potrivit simulărilor realizate de Baas împreună cu cercetători de la Universitatea de Tehnologie din Delft și Institutul Meteorologic Regal Olandez. Cu cât parcul eolian este mai dens și mai mare, cu atât efectul de trezire este mai puternic, spune Baas.

„Problema este că, pentru a atinge zero emisii net, trebuie să implementăm o anumită cantitate de capacitate eoliană offshore. Așadar, pentru 2030, trebuie să avem o capacitate de trei ori mai mare decât avem acum, ceea ce înseamnă că în mai puțin de cinci ani, trebuie să implementăm mii de turbine în plus”, a explicat Pablo Ouro, cercetător în inginerie civilă la Universitatea din Manchester.

„Unele dintre aceste turbine vor funcționa foarte aproape de cele care funcționează deja, așa că lucrurile devin din ce în ce mai aglomerate. Așadar, aceste efecte de side încep acum să aibă un impact mai mare”, spune el.

În prezent, în Regatul Unit există o serie de dispute între dezvoltatorii de parcuri eoliene offshore cu privire la potențialele efecte de trezire, spune Ouro. În opinia sa, aceste dispute sunt cauzate parțial de incertitudinea privind impactul precis al efecturlui de trezire

„Când ai două parcuri eoliene, este foarte simplu să evaluezi dacă parcul eolian A interacționează atât de mult cu parcul eolian B și invers. Dar dacă ai șase parcuri eoliene, cum interacționează acestea între ele? Asta nu știm – dar se va întâmpla cu siguranță”, pe măsură ce se construiesc tot mai multe parcuri eoliene, spune Ouro.

Bătălia pentru cele mai bune locuri

Eirik Finserås, un avocat norvegian specializat în energia eoliană offshore, a condus un studiu în timp ce desfășura cercetări doctorale la Universitatea din Bergen, Norvegia. Studiul analizează modul în care urma unui parc eolian planificat în Norvegia ar putea afecta negativ un parc eolian orientat spre vânt în Danemarca. Finserås avertizează că, dacă nu se abordează problema gestionării efectelor de trezire, aceasta ar putea duce la conflicte juridice și politice și ar putea îngreuna investițiile în energia eoliană.

„Marea Nordului și în special Marea Baltică, cel puțin în Europa, vor fi probabil un centru pentru construirea la scară largă a parcurilor eoliene offshore”, spune Finserås. „Așadar, această problemă a efectelor va pătrunde foarte probabil în tranziția energetică din Marea Nordului și din alte părți.”

Din perspectiva investițiilor, chiar și efectele de trezire relativ mici pot cauza probleme dezvoltatorilor offshore, spune Finserås. „Construirea unui parc eolian offshore implică costuri uriașe”, explică el, din cauza dimensiunii mari a acestor parcuri, precum și a tuturor lucrărilor complexe aferente, inclusiv desfășurarea de nave cu destinație specială. Pentru a-și justifica investiția și a obține profit, „este foarte important ca un dezvoltator să poată estima că parcul eolian va produce o anumită cantitate de energie electrică timp de 25 sau 30 de ani”, durata de viață tipică a unui parc eolian, spune el. Chiar și o reducere relativ mică și neașteptată a producției de energie poate da peste cap acest calcul al investiției și poate face ca parcul eolian să nu fie viabil din punct de vedere financiar, spune Finserås.

Ouro vede, de asemenea, un risc tot mai mare de probleme transfrontaliere: „Toate conflictele depuse până în prezent în Regatul Unit sunt între parcuri eoliene din Regatul Unit, dar ce se întâmplă dacă mâine va exista o dispută între un parc eolian din Regatul Unit și un parc eolian olandez, belgian sau francez? Așadar, cu cât anticipăm mai repede această situație și punem bazele pentru: „Ok, așa vom aborda această situație”, cu atât mai bine. Reduce incertitudinea și este mult mai bine pentru industrie.”