De ce continuăm să iubim mâncarea picantă, chiar dacă ne provoacă disconfort? Explicația cercetătorilor

Mâncarea picantă provoacă lacrimi, transpirație și o puternică senzație de arsură, dar milioane de oameni din întreaga lume continuă să o adore. Un studiu analizat de The Guardian arată că această preferință nu este deloc întâmplătoare. Cercetătorii explică faptul că mecanismele biologice și psihologice, transformă disconfortul în plăcere.

Cum reacționează organismul la mâncarea picantă și de ce senzația unei „arsuri” este doar o iluzie

Specialiștii au descris ce se întâmplă în organism atunci când consumăm ardei iuți. Capsaicina este compusul responsabil pentru senzația de iuțeală. Substanța se atașează de receptorul TRPV1, un canal ionotropic sensibil la temperaturi peste 43°C și la anumiți iritanți chimici.

Profesorul asociat Liam Browne, explică faptul că senzaţiile de lăcrimare, transpirație și senzația de arsură sunt semnale de alarmă trimise de organism, care încearcă să elimine iritantul.

Războiul din Iran a costat SUA 38 de miliarde de dolari. Nota de plată continuă să crească

08:30

„Beerflation” la Oktoberfest: berea costă de cinci ori mai mult decât în 1985

18:19

Specialiștii subliniază că receptorul TRPV1 are rolul de a detecta amenințările chimice și termice. Capsaicina păcălește sistemul nervos și îl face să creadă că buzele și limba sunt expuse la temperaturi extreme. De aceea apar reacții atât de intense.

Consumul regulat de ardei iuți este însă foarte vechi. Cercetările arată că aceștia erau consumați în Mexic și America Centrală încă din anul 7000 î.Hr. Europa a descoperit ardeiul abia în secolul al XVI-lea, iar popularitatea lui a crescut rapid. În prezent, piața globală a sosurilor picante este estimată să ajungă la 5 miliarde de dolari până în 2030.

Cum se obișnuiește organismul cu iuțeala și de ce senzația dureroasă se transformă în plăcere

Sensibilitatea la ardeiul iute este influențată și genetic. Unele persoane au variante ale receptorului TRPV1 care le fac mai sensibile sau mai rezistente la capsaicină. În plus, expunerea repetată poate duce la o desensibilizare progresivă.

Profesorul Browne explică faptul că, după contactul repetat cu alimente picante, răspunsul periferic al receptorilor se reduce. Creierul învață că stimulul este sigur și nu reprezintă un pericol real. Astfel, senzația de „arsură” este percepută ca fiind tot mai ușoară.

Există și mecanisme psihologice importante. O teorie arată că disconfortul inițial este urmat de o stare de ușurare, care devine plăcută și duce la repetarea experienței. O altă teorie compară consumul de mâncare picantă cu activități greu de suportat la început, precum alergatul sau dușurile reci, care determină eliberări de endorfine.

Endorfinele sunt substanțe produse de creier pentru a reduce durerea și pentru a crește starea de bine. Această reacție transformă senzația inițială de disconfort într-o experiență intensă și chiar plăcută.

Cercetătorii vorbesc și despre „reevaluarea durerii”. Expunerea repetată la un stimul considerat inițial neplăcut schimbă percepția asupra lui. Creierul învață că acel stimul este sigur. În final, procesul transformă senzația dureroasă într-una acceptată și căutată.

„Există și ideea de reevaluare sau faptul că, prin expunere și experiență, reformulăm sensul a ceea ce reprezintă durerea și că este de fapt sigură pentru noi”, explică Browne.

Cum putem reduce efectele ardeiului iute și de ce laptele funcționează mai bine decât apa

Pentru cei neobișnuiți cu mâncarea picantă, specialiștii spun că laptele și iaurtul sunt considerate cele mai bune soluții. Grăsimile și proteinele din lactate se leagă de capsaicină, o desprind de receptorii nervoși și o îndepărtează. Capsaicina este liposolubilă, nu hidrosolubilă, motiv pentru care apa nu ajută. Apa răspândește compusul pe o suprafață mai mare și poate amplifica disconfortul.

O recomandare surprinzătoare este înghețata de mentă. Profesorul Browne explică faptul că aceasta nu doar că oferă grăsimi și proteine utile pentru neutralizarea capsaicinei, dar activează și receptorii TRPM8, specializați în detectarea frigului. Activarea lor poate contracara senzația de „căldură dureroasă” transmisă de TRPV1.