De ce iau chinezii cu asalt orașul Tokyo

Un val de migranți din China transformă capitala Japoniei și ridică întrebări despre viitorul unei țări aflate în criză demografică. În mod surprinzător, Tokyo a devenit un magnet pentru clasa de mijloc chineză, pe fondul unei combinații de oportunități economice și stabilitate politică, dinamică la care contribuie și declinul demografic japonez. Fenomenul „Run-ri” desemnează chinezii din clasa de mijloc care-și părăsesc țara pentru a-și găsi un trai mai bun în Japonia, mulți dintre ei fără intenția de a se întoarce. Migrația are efecte vizibile: cartierele din Tokyo se transformă, prețurile locuințelor cresc, iar școlile primesc un val de elevi chinezi. Tot mai mulți dintre acești migranți investesc în proprietăți, afaceri și educație, iar unii aduc cu ei capital și rețele care influențează economia locală. Japonia, fără să fi adoptat o politică oficială a porților deschise, a ajuns la 3,5 milioane de rezidenți străini, dintre care un milion vor fi chinezi până anul viitor. Fenomenul reaprinde atât speranțe legate de revitalizarea unei țări îmbătrânite, cât și temeri de reacții naționaliste și tensiuni sociale. Prin mutarea lor exact în acest moment istoric, aceste comunități de chinezi modelează deceniile următoare ale destinului demografic, social și, poate, chiar politic al Japoniei. Unii economiști speculează că asistăm la fazele incipiente ale ascensiunii țării către statutul de „superputere a imigrației”. Ei speră la o injecție de energie antreprenorială de neprețuit pentru o Japonie îmbătrânită și în declin demografic.

Foto: Unsplash

Japonia, cu o populație rapid îmbătrânită și o natalitate în prăbușire, primește această energie nouă fără să fi plănuit o politică a porților deschise. Numărul rezidenților străini a ajuns la 3,5 milioane, iar anul viitor chinezii vor depăși pragul de un milion. Investitorii din China au început deja să împingă prețurile locuințelor din Tokyo peste nivelul accesibil pentru mulți japonezi, se arată într-un reportaj publicat de Financial Times.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

„Iubesc atât, atât de mult acest oraș. Dar, în ultimele luni, am început să-mi schimb traseul atunci când mă plimb prin cartierul în care stau”, spune Cao, una dintre femeile din China care trăiesc în capitala japoneză. „Acum o iau pe străduțe mai mici — pe care chinezii nu merg de regulă. Sunt prea mulți chinezi în jur, în zilele astea. Tot aud vorbindu-se în chineză peste tot… Nu pentru asta am plecat de acasă”, spune ea.

Problema era mai puțin acută acum 18 luni, când Cao, mic antreprenor în China, și-a adus copiii în Tokyo pentru a începe o viață. Își planificase mutarea înainte ca zeci de influenceri imobiliari de pe RedNote și alte rețele sociale să înceapă să promovarea nenumăratelor oportunități de a deține proprietăți în Bunkyo, districtul din Tokyo unde locuiește acum Cao.

Se formează o nouă comunitate chineză la Tokyo

Cao estimează că, la începutul lui 2024, doar trei familii chineze, inclusiv a ei, locuiau în blocul ei. Acum sunt 11, iar livrările de mobilă și limbajul din lifturi sugerează că urmează să vină și alții. Se formează o nouă comunitate chineză, spune ea, cu aceleași invidii și obsesii pentru care fugise de acasă. Cao plănuiește deja o a doua mutare, într-o parte a orașului cu mai puțini chinezi.

În ciuda reținerilor, Cao este inevitabil parte a acestei diaspore în expansiune. Ea este parte din grupul de „Run-ri”: eticheta dată valului de chinezi din clasa de mijloc care s-au mutat în Japonia pentru un stil de viață pe care îl consideră imposibil acasă. Unii Run-ri vor rezidență permanentă în Japonia și posibilitatea de a călători în China pentru afaceri. Mulți vin fără intenția de a se întoarce vreodată acasă. Cao spune că ea este aici să se asimileze, dar nu poate ghici câți dintre ceilalți Run-ri au același plan.

Foto: Unsplash

„Cât timp plănuiești să stai?”

Fenomenul a luat prin surprindere atât Japonia, cât și China. La Shanghai și în alte mari orașe chineze, potrivit celor peste 20 de chinezi intervievați la Tokyo de Financial Times, conversațiile de la cină sunt dominate de această temă, respectiv mecanismele prin care se poate ajunge și rămâne la Tokyo sau Osaka.

Există chiar un cod la aceste cine, care semnalizează dorința de a deschide subiectul, explică un alt Run-ri, Zhang Jieping, jurnalistă și antreprenoare stabilită la Tokyo, care a fondat o librărie chineză în oraș. Modul de a lansa tema este să-ți întrebi comesenii: „Cât timp plănuiești să stai?”

„Asta semnalează că vrei să vorbești despre vize”, spune Zhang. „Aproape toate conversațiile sunt despre emigrare. Dintr-o cină de trei ore, două vor fi petrecute discutând cerințele de viză din alte țări, cum să pleci, cum să te căsătorești cu un localnic, cum să-ți iei un apartament, cum să-ți aduci părinții și cum să scoți bani. Fiecare cină, fiecare prânz”, adaugă ea. „Și toată lumea vorbește despre Japonia”.

„Mentalitatea chineză din ultimii 30 de ani a fost că plecarea este întotdeauna mai bună”

În aceste discuții există o recunoaștere tacită că, în ciuda „decadelor pierdute” economic și a lipsei de dinamism, Japonia a făcut multe lucruri bine. Țara se situează sus în clasamentele globale privind pacea, libertatea economică și drepturile de proprietate. Politic, națiunea și-a păstrat echilibrul când altele au trecut prin crize, s-a adaptat când altele s-au rigidizat. Dispune de servicii medicale fiabile, libertate de exprimare, străzi sigure, servicii ireproșabile și mâncare excelentă.

Dincolo de aceste aspecte practice, există și o dimensiune aproape ideologică, spune Zhang. „Mentalitatea chineză din ultimii 30 de ani a fost că plecarea este întotdeauna mai bună. Pleci din sat în oraș. Din orașul mic în cel mare. Din orașul mare în SUA. Acum, pleci în Tokyo”.

Foto: Unsplash

Alții văd probleme la orizont

Pe măsură ce cumpărătorii chinezi împing prețurile locuințelor din Tokyo dincolo de posibilitățile multor japonezi. Guvernul a fost presat să înăsprească cerințele pentru vizele de „manager de afaceri”, pe baza cărora mulți chinezi obțin rezidența. Unii prezic chiar o reacție naționalistă, arătând spre semnalele de xenofobie vizibile în campaniile pentru alegerile din iulie. Pentru că Tokyo nu este doar un magnet pentru cei care vor să plece din China, ci și pentru banii chinezești. Pe lângă cei care caută o nouă viață, există și cei care văd orașul strict ca pe o investiție financiară și plănuiesc să păstreze un picior în China cât mai mult timp posibil.

Pentru moment însă, Run-ri au conferit orașului Tokyo un statut pe care nu și l-ar fi imaginat și pe care comunitatea locală nu știe, deocamdată, cum să-l cuantifice. Fie că este vorba de intelectualii care critică Beijingul din siguranța cafenelelor din Jimbocho, de clasele de mijloc cu resurse mai modeste care caută apartamente lângă școli bune, de noii bogați care ocupă treptat zonele de pe malul apei sau de cei extrem de înstăriți care își stabilesc reședințe în luxoasele districte „3A” — Azabu, Aoyama și Akasaka — capitala japoneză se redefinește ca un refugiu chinezesc, mai scrie sursa citată.