De ce noua lege a UE privind industria este o politică climatică deghizată

Un proiect legislativ prezentat recent de Comisia Europeană provoacă dezbateri intense în capitalele europene. Oficial, inițiativa este menită să revitalizeze industria europeană și să reducă dependența blocului comunitar de importuri. În realitate însă, mulți analiști consideră că este vorba despre o politică climatică ambalată într-o strategie industrială.

Proiectul, numit Legea privind Accelerarea Industrială (IAA), a fost prezentat la Bruxelles după luni de amânări și negocieri interne, scrie Politico. Documentul promite să stimuleze producția realizată în Uniunea Europeană și să creeze locuri de muncă, dar include în același timp mecanisme care direcționează bani publici către produse cu emisii scăzute de carbon. Această abordare face ca noua lege să devină una dintre cele mai importante piese din strategia de decarbonizare a industriei europene, chiar dacă limbajul oficial evită în mod deliberat referințele directe la climă.

Strategia „Fabricat în Europa” și rolul banilor publici

Una dintre principalele idei ale legii este promovarea conceptului „Fabricat în Europa”. Concret, autoritățile publice din statele membre ar urma să direcționeze o parte din fondurile contribuabililor către produse fabricate în interiorul blocului comunitar.

UE redeschide disputa privind taxarea profiturilor companiilor din energie. Șase state europene cer o soluție la nivelul Uniunii

11:48

Activele mai multor companii occidentale, transferate unei firme rusești

10:02

Dar nu orice produs fabricat în UE va beneficia de acest sprijin. Regulile prevăd că finanțarea publică trebuie să favorizeze bunuri și tehnologii cu emisii reduse de carbon sau cu emisii zero. Astfel, legea creează un stimulent puternic pentru companii să investească în tehnologii mai curate.

În prezentarea oficială a proiectului, comisarul european pentru industrie, Stéphane Séjourné, a insistat în special pe avantajele economice ale măsurii și pe ideea de autonomie industrială a Uniunii Europene. Totuși, chiar el a recunoscut ulterior obiectivul principal al inițiativei.

„Trebuie să fim foarte clari – Legea Acceleratorului Industrial va accelera decarbonizarea. Acesta este scopul principal”, a declarat oficialul european.

Cum încearcă Bruxelles-ul să stimuleze cererea pentru produse ecologice

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă companiile care investesc în tehnologii cu emisii reduse este lipsa unei piețe stabile. Produsele mai ecologice sunt, de regulă, mai scumpe decât cele convenționale, iar companiile ezită să investească fără garanția că vor avea clienți.

Noua lege încearcă să rezolve această problemă folosind puterea achizițiilor publice. Practic, guvernele vor trebui să cumpere o anumită proporție de produse care respectă criterii ecologice.

Un exemplu relevant este sectorul construcțiilor. Conform propunerii, cel puțin 25% din oțelul achiziționat de autoritățile publice pentru proiecte de infrastructură ar trebui să respecte standarde de emisii reduse de carbon.

În cazul aluminiului, aceeași cotă de 25% trebuie să îndeplinească atât criterii de emisii reduse, cât și cerințe privind producția în Uniunea Europeană. Pentru ciment, proporția stabilită este de 5%.

Prin aceste mecanisme, Comisia Europeană încearcă să creeze o cerere previzibilă pentru produse industriale mai curate, ceea ce ar putea încuraja investițiile în tehnologii de decarbonizare.

Un schimb de strategie în comunicarea politicilor climatice

Faptul că dimensiunea climatică a legii a fost prezentată discret nu este întâmplător. Inițial, proiectul purta numele de Legea Acceleratorului de Decarbonizare Industrială, însă referirea explicită la climă a fost eliminată în timpul negocierilor interne. Această schimbare reflectă o strategie mai largă a Comisiei Europene. În ultimii ani, politicile climatice au început să se confrunte cu o opoziție tot mai puternică în unele state membre, iar liderii europeni încearcă să reformuleze mesajul.

Termeni precum „verde” sunt treptat înlocuiți cu expresii precum „energie curată”, iar argumentele morale sunt completate de discursuri despre securitate economică și competitivitate industrială.

Chiar și fostul comisar european pentru climă, Frans Timmermans, arhitectul Pactului Verde European, a sugerat recent că ar putea fi nevoie de o schimbare de comunicare.

„Având în vedere reacțiile negative, de ce nu reformulăm Pactul Verde European? De ce nu-i dăm un alt nume?”, a spus el la un eveniment organizat la Atena.

Industria europeană, responsabilă pentru un sfert din emisii

Sectorul industrial este responsabil pentru aproximativ 25% din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii Europene. Pentru a reduce aceste emisii, Bruxelles-ul a introdus deja mai multe instrumente, inclusiv sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), care obligă companiile să plătească pentru dioxidul de carbon emis.

Noua lege vine însă cu o abordare diferită. Dacă ETS funcționează ca un mecanism de penalizare pentru poluare, IAA încearcă să ofere stimulente pozitive – un „morcov” în locul unui „băț”.

În loc să impună noi reguli costisitoare pentru industrie, Comisia propune ca statele membre să folosească achizițiile publice pentru a sprijini produsele cu impact climatic redus.

Un potențial economic uriaș, dar aplicat limitat

Achizițiile publice din Uniunea Europeană reprezintă aproximativ 15% din PIB-ul blocului comunitar, adică peste două trilioane de euro pe an. Teoretic, utilizarea acestor fonduri pentru a favoriza produse mai ecologice ar putea avea un impact major asupra pieței.

Totuși, criticii spun că noua lege folosește doar o mică parte din acest potențial. Domeniile vizate de legislație – oțel, ciment, aluminiu, vehicule electrice și tehnologii curate – reprezintă aproximativ 15% din producția industrială a Uniunii Europene.

De asemenea, unele cote stabilite în proiect sunt considerate prea mici pentru a genera schimbări rapide.

În special procentul de 5% pentru ciment cu emisii reduse a fost criticat de industrie. Susan McGarry, responsabilă de relații publice la compania Ecocem, a declarat că nivelul este mult prea scăzut pentru a crea o piață reală pentru cimentul ecologic.

„O cotă de 5% pentru achizițiile publice de beton cu emisii reduse de carbon este mult sub ceea ce este necesar pentru a crea cu adevărat o piață lider pentru cimentul și betonul cu emisii reduse de carbon în Europa”, a spus ea.

Regulile exacte urmează să fie stabilite ulterior

Deși proiectul de lege stabilește direcția generală, multe detalii tehnice vor fi clarificate ulterior prin acte delegate ale Comisiei Europene. Acestea vor defini, de exemplu, ce înseamnă exact „oțel cu emisii reduse”, „aluminiu cu emisii reduse” sau „ciment cu emisii reduse”. Fără aceste definiții, spun experții, implementarea legii ar putea întârzia.

Irene Domínguez Pérez, reprezentantă a organizației de mediu Bellona, a avertizat că aceste reguli sunt esențiale pentru ca mecanismul să funcționeze.

„Criteriile IAA pentru emisii reduse de carbon depind în întregime de acte delegate care nu au fost încă redactate”, a declarat ea.

După publicarea oficială a propunerii, urmează negocieri între guvernele statelor membre și Parlamentul European pentru stabilirea formei finale a legii. Rezultatul acestor discuții va determina cât de puternic va influența noua legislație transformarea industriei europene.