Economia superinteligenței. Cum va arăta inteligența artificială în 2030 sau 2032?

De-a lungul istoriei, una dintre cele mai sigure predicții economice era, în mare, că lucrurile vor continua cam la fel cum au mers și până atunci. Există, însă, perioade în care viitorul devine o necunoscută totală. Liderii industriei tech din Silicon Valley susțin că ne apropiem de un astfel de moment de inflexiune: în doar câțiva ani, inteligența artificială ar putea depăși capacitățile cognitive ale omului mediu, și asta în toate domeniile. Dacă astfel de predicții se adeveresc, implicațiile ar putea fi de amploarea celor mai mari transformări din istoria economiei globale, se arată într-o analiză The Economist. În fața acestui adevărat ciclon al transformării, cei mai mulți se tem de scenarii apocaliptice: teroriști care folosesc AI pentru a crea arme biologice capabile să ucidă miliarde de oameni sau un AI rebel, care scapă de sub control, depășește inteligența umană și ia propriile decizii. Nu e greu de înțeles de ce astfel de riscuri extreme domină imaginarul și conversația publică. Scenariile de frică sunt, pe drept cuvânt, mai populare și riscă să eclipseze efectele imediate, previzibile și la fel de tulburătoare ale unui AI non-apocaliptic. O inteligență artificială predictibilă, care ar putea aduce acea bunăstare globală considerată până acum utopică. 

După progresele majore realizate în urmă cu aproape un deceniu, AI a continuat să depășească așteptările în mod spectaculos. Modelele lingvistice de mari dimensiuni dezvoltate de OpenAI și Google DeepMind au atins anul acesta nivelul necesar pentru o „medalie de aur” la Olimpiada Internațională de Matematică. Recordul este atins cu 18 ani mai devreme decât anticipaseră experții în 2021. Aceste modele devin tot mai performante, alimentate de o cursă acerbă între giganții tech – fiecare mizând pe principiul „câștigătorul ia totul”. Acest tip de război este și mai strâns între China și Statele Unite, iar lucrurile sunt cu atât mai tensionate cu cât înfrângerea într-o astfel de competiție ar putea fi sistemică.

Până în 2027, este de așteptat ca resursele de calcul disponibile pentru antrenarea unui model să fie de 1.000 de ori mai mari decât cele folosite pentru GPT-4 – modelul aflat în spatele celui mai popular chatbot din prezent.

Cum va arăta inteligența artificială în 2030 sau 2032?

Până în 1700, economia globală creștea în medie cu 8% pe secol. Oricine ar fi încercat să prezică ceea ce va urma ar fi fost considerat delirant. Revoluția Industrială a ridicat acest ritm la 350% pe secol. Mortalitatea a scăzut, fertilitatea a crescut, iar populații mai mari au generat mai multe idei, accelerând progresul. Deoarece era nevoie de implicarea umană, cercul creșterii economice se învârtea lent. Odată cu îmbogățirea, rata natalității a scăzut, ceea ce a permis creșteri constante ale nivelului de trai – în jur de 2% pe an.

AI nu se supune acestor constrângeri demografice. Inovatorii tehnologici promit că va accelera radical ritmul în care sunt făcute descoperirile. Sam Altman, CEO-ul OpenAI, estimează că anul viitor AI va putea produce „idei originale”. Deja, AI contribuie la dezvoltarea unor versiuni mai bune de… AI. Până în 2028, spun unii, AI-urile ar putea începe să-și auto-optimizeze funcționarea.

Așteptăm o nouă explozie de creștere economică?

Performanțele atinse de ai și accelerarea acestor progrese deschid perspectiva unei a doua „explozii” de creștere economică. Dacă puterea de calcul generează avansuri tehnologice fără intervenție umană, iar o parte suficient de mare din profituri este reinvestită în construcția de mașini și mai puternice, acumularea de bogăție ar putea atinge viteze nemaivăzute. Economiștii cunosc bine logica matematică a automatizării procesului de inovare. Potrivit unui scenariu recent al think-tankului Epoch AI, dacă AI ar putea realiza 30% din sarcinile economice, creșterea anuală a PIB-ului global ar depăși 20%.

Pentru adepții acestei idei – inclusiv Elon Musk – aceasta este poarta către superinteligență. O umanitate augmentată astfel ar avea acces la toate ideile imaginabile – inclusiv la cele pentru construirea celor mai bune roboți, rachete sau reactoare nucleare. Resursele de energie sau durata vieții nu ar mai reprezenta limitări. Singura constrângere ar deveni legile fizicii.

Va accentua AI clivajul social?

Dar nu trebuie să mergem atât de departe. Atingerea nivelului de inteligență umană ar avea efecte uluitoare. În piața muncii, costul utilizării unui AI pentru o sarcină va deveni un plafon salarial: de ce ai plăti un om mai mult decât concurența digitală? Totuși, un grup restrâns de „superstaruri” ale căror abilități nu pot fi replicate de AI – și care pot colabora cu acesta – vor obține câștiguri uriașe. Dar cei care ar profita cel mai mult vor fi proprietarii de capital relevant pentru AI, care vor absorbi o parte tot mai mare din valoarea creată.

Restul populației va trebui să se adapteze la lacunele AI și la nevoile celor nou-îmbogățiți. Oriunde va exista un blocaj în automatizare sau o penurie de forță de muncă, salariile ar putea crește brusc. Aceste efecte – denumite „boala costurilor” (cost disease) – ar putea limita explozia PIB-ului măsurat, în ciuda transformării radicale a economiei.

Noile tipare de abundență și penurie vor fi reflectate în prețuri. Tot ceea ce AI va putea produce – de la bunuri realizate în fabrici complet automatizate, la divertisment digital – va deveni extrem de ieftin. Dacă îți este teamă că îți vei pierde locul de muncă, măcar te poți consola cu accesul la o mulțime de astfel de produse. În schimb, în zonele unde prezența umană va rămâne esențială, efectele „cost disease” se vor accentua. Lucrătorii din cunoaștere, care vor trece la munci fizice, s-ar putea trezi că își permit mai puține servicii – de la îngrijirea copilului, la o simplă ieșire la restaurant.

Oamenii ar putea ajunge să concureze cu AI-urile pentru terenuri și energie.

Piețele financiare ar reflecta șocul

Dacă inteligența artificială ar deveni o super-inteligență, comentează The Economist, va urma o volatilitate masivă între acțiuni, pe măsură ce devine clar care companii câștigă competițiile tip „câștigătorul ia totul”. Va exista o foame insațiabilă de investiții – pentru a genera mai multă putere AI, dar și pentru ca infrastructura și capacitatea industrială să țină pasul cu creșterea economică. În același timp, dorința de a economisi pentru viitor ar putea să se prăbușească, în special în rândul celor bogați, care tind să economisească cel mai mult, dar care se vor aștepta la venituri mult mai mari.

Pentru a-i convinge să cedeze capital pentru investiții, ar putea fi necesare dobânzi mult mai mari – suficient de mari încât să afecteze negativ valoarea activelor pe termen lung, în ciuda unei economii în explozie. Economiștii nu sunt de acord asupra dimensiunii efectului, dar unele modele sugerează că ratele dobânzilor pot crește cu 1:1 sau mai mult, odată cu creșterea economică. Într-un scenariu exploziv, refinanțarea datoriilor la 20-30% dobândă ar deveni realitate. Chiar și debitorii cu venituri în creștere ar suferi; cei ale căror venituri nu țin pasul cu boom-ul vor fi zdrobiți. Țările care nu pot sau nu vor să exploateze valul AI ar putea suferi ieșiri masive de capital. Și chiar acolo unde AI înflorește, instabilitatea macroeconomică ar putea fi inevitabilă – cu inflație galopantă, dacă băncile centrale nu reacționează suficient de repede la exuberanța anticipativă a populației.

O lume nouă, amețitoare

Se pune întrebarea: poate face față omenirea? Ritmul de creștere a mai accelerat în trecut, dar în timpul Revoluției Industriale nu exista democrație de masă. Ludiții – muncitorii englezi care se opuneau mașinilor în perioada industrializării – nu aveau drept de vot. Chiar și cu salarii medii în creștere, o inegalitate accentuată ar putea genera presiuni politice uriașe pentru redistribuire. În același timp, statul ar avea la dispoziție unelte mai puternice ca oricând pentru a supraveghea și controla populația. Politica ar deveni explozivă. Guvernele ar fi nevoite să regândească totul – de la baza de impozitare, la educație și protejarea drepturilor civile.

Și totuși, ascensiunea superinteligenței ar trebui să ne trezească mai degrabă admirația decât frica. Dario Amodei, directorul Anthropic, declara săptămâna aceasta pentru The Economist că AI ar putea trata boli considerate până recent incurabile. Dacă o nouă accelerare se confirmă, poate că este doar continuarea unui miracol început demult – unul posibil doar pentru că omenirea a avut curajul să accepte perturbarea. Inteligența noastră ar putea fi depășită curând. Înțelepciunea noastră, însă, însă va rămâne, și în noua lume, esențială.