Gigantul german Commerzbank anunță eliminarea a aproximativ 3.000 de locuri de muncă și o nouă strategie financiară mai agresivă pentru a demonstra investitorilor că poate rămâne independentă în fața tentativei de preluare lansate de grupul italian UniCredit, relatează Reuters.
Conflictul dintre cele două bănci durează de luni de zile şi îl opune pe CEO-ul UniCredit, Andrea Orcel, conducerii Commerzbank, într-o confruntare care a devenit un test major pentru capacitatea Germaniei de a-şi proteja sistemul bancar şi centrul financiar din Frankfurt.
Confruntarea a devenit unul dintre cele mai sensibile dosare din sectorul bancar european, într-un moment în care Europa încearcă simultan să își consolideze competitivitatea financiară și să își protejeze infrastructura strategică.
Noua strategie a băncii germane vine la doar câteva zile după ce UniCredit a formalizat oferta de preluare evaluată la aproximativ 37 miliarde euro. Pentru a contracara presiunea italiană, Commerzbank accelerează propriul plan de eficientizare și încearcă să transmită piețelor că poate genera singură creștere și profitabilitate.
Banca estimează costuri de restructurare de aproximativ 450 milioane euro pentru noul program de concedieri, care reprezintă al treilea val major de reduceri de personal din ultimii ani. Commerzbank eliminase deja aproximativ 10.000 de posturi la începutul deceniului și anunțase anul trecut alte 3.900 de concedieri.
În paralel, grupul și-a revizuit în sus țintele financiare pentru 2028 – venituri estimate la 15 miliarde euro, față de obiectivul anterior de 14,2 miliarde euro și profit estimat la 4,6 miliarde euro, peste ținta anterioară de 4,2 miliarde euro. Tot vineri, banca a raportat un profit trimestrial în creștere cu 9,4%, peste estimările analiștilor — un semnal important către investitori în contextul bătăliei pentru controlul instituției.
UniCredit deține deja aproape 30% din Commerzbank și susține că banca germană este subevaluată și insuficient exploatată din punct de vedere strategic. Andrea Orcel promovează ideea unei consolidări accelerate a sistemului bancar european, argumentând că Europa are nevoie de instituții financiare mai mari și mai competitive într-un context geopolitic tot mai fragmentat.
În aprilie, Orcel prezentase chiar propriul plan de restructurare pentru Commerzbank, care prevedea economii de costuri de 1,3 miliarde euro și eliminarea a aproximativ 7.000 de locuri de muncă.
UniCredit transmite indirect că integrarea Commerzbank într-un grup bancar paneuropean ar crea un actor suficient de puternic pentru a concura cu băncile americane și pentru a susține economia europeană într-o perioadă de volatilitate geopolitică și presiune economică.
La Berlin, tentativa italiană este privită mult mai puțin ca o simplă tranzacție comercială și mult mai mult ca o problemă de suveranitate financiară. Cancelarul german Friedrich Merz a transmis joi unul dintre cele mai dure mesaje politice de până acum împotriva ofertei UniCredit.
Germania respinge preluările „ostile și agresive” din sectorul bancar, a spus Merz.
„Nu aşa tratezi instituţii precum o bancă în Germania, în speţă Commerzbank. Aşa se distruge încrederea, nu se construieşte”, a declarat cancelarul german.
Poziția Berlinului reflectă o tendință tot mai vizibilă în Europa: statele mari devin din ce în ce mai sensibile la controlul infrastructurii financiare și industriale strategice, mai ales într-un context marcat de războiul economic global, tensiuni geopolitice și competiția pentru capital.
Miza este amplificată și de faptul că statul german deține încă aproximativ 12% din Commerzbank, participație rămasă după salvarea băncii în timpul crizei financiare globale. Tot mai mulți politicieni și bancheri germani cer acum Berlinului să își majoreze participația pentru a bloca avansul UniCredit și pentru a păstra controlul german asupra uneia dintre cele mai importante instituții financiare ale țării.
În esență, disputa dintre UniCredit și Commerzbank începe să reflecte o dilemă mai amplă a Europei – consolidare bancară transfrontalieră sau protejarea intereselor financiare naționale într-o lume tot mai instabilă geopolitic.
Iar rezultatul acestei confruntări ar putea redefini nu doar viitorul Commerzbank, ci și direcția integrării bancare europene în următorii ani.