Ce s-ar întâmpla dacă inteligența artificială ar duce la o creștere economică explozivă?

Dacă înteligența artificială ar antrena o creștere economică masivă, piețele pentru bunuri, servicii, active financiare și forță de muncă ar fi profund perturbate, se arată într-o analiză The Economist. Într-o economie explozivă, bazată pe inteligența artificială, prețurile bunurilor s-ar prăbuși automat (produsele manufacturate ar deveni aproape gratuite, divertismentul digital ar fi aproape fără cost), în timp ce serviciile pentru care e necesară intervenția umană (cum ar fi restaurante, creșă, babysitting) ar putea deveni foarte scumpe și greu accesibile, întrucât cererea pentru ele ar crește rapid. Dacă AGI reușește să automatizeze nu doar sarcinile de producție, ci și însăși procesul de inventare a noilor tehnologii, economia globală ar putea intra într-o fază de creștere explozivă, revoluționară. Acest scenariu ar remodela complet viața economică pe care o știm acum, ar schimba piața muncii, structurile de venituri și dinamica investițională. Anumiți analiști sunt de părere că suntem într-un moment în care întrebarea nu mai este dacă vom vedea o astfel de schimbare, ci cum ne vom adapta la ea: cine va deține capitalul într-o super economie, ce reglementări ar trebui să fie în vigoare și cât de pregătite sunt societățile să gestioneze un boom fără precedent.

Economistul Robert Lucas spunea, la un moment dat, că efectele creșterii economice asupra bunăstării umane sunt atât de profunde, încât, „odată ce începi să te gândești la ele, cu greu te-ai mai putea gândi la altceva”. În cazul schimbărilor pe care le-ar putea antrena inteligența artificială generală, în atâtea domenii, anticiparea nu face decât să amplifice fenomenul.

Inteligența artificială ar putea duce la o creștere economică explozivă?

Până în anul 1700, economia globală abia se mișca. Era vorba despre o stagnare pe scară largă. În mare parte a timpului din cele 17 secole care au trecut între timp, comentează sursa citată, output-ul mondial a crescut în medie doar cu 0,1 % anual, un ritm care ar fi putut dubla producţia abia după aproape un mileniu. Odată cu prima industrializare, apariţia mașinilor cu abur și a mașinilor automate („spinning jennies”), între 1700 și 1820, ritmul global a crescut la 0,5 % pe an, iar până la sfârșitul secolului al XIX‑lea a ajuns la 1,9 %. În secolul XX, media anuală a fost de 2,8 %, ceea ce însemna că ar fi fost posibilă dublarea producției la fiecare 25 de ani. Nu doar că expansiunea devenise normă, dar și accelera, comentează sursa citată.

Super-porcii modificați genetic, rezistenți la boli, ar putea ajunge pe mesele consumatorilor în 2026. Autoritățile au dat undă verde

22:07

S-a inventat „airbagul” pentru cap: Casca gonflabilă care ar putea schimba regulile siguranței pe bicicletă

21:15

Foto: Unsplash

Inteligența artificială: o creștere explozivă?

Susținătorii tehnologiei din Silicon Valley cred că această fază de explozie urmează să se intensifice dramatic: inteligența artificială generală (AGI), capabilă să depășească performanțe de care sunt capabili cei mai mulți dintre oameni, cel puțin în ceea ce privește munca de birou, ar putea majora creșterea PIB anuală la 20–30 % sau chiar mai mult. Pare incredibil, dar — argumentează ei — pentru cea mai mare parte a istoriei umane, până la urmă, însăși ideea de creștere economică era la fel de improbabilă cu ceva timp în urmă.

Forţa ideilor: motorul real al prosperității

Economia a crescut prin diverse tipuri de acumulări — mai multe recolte, mai mulți oameni, o serie de schimbări care, din păcate, nu au fost dublate și de o creștere a nivelului de trai. Economistul Thomas Malthus prezicea, cândva, că populația va depăși, la un moment dat, capacitatea agricolă, ceea ce va antrena un val de sărăcie. Realitatea se pare că a demonstrat contrariul: mai mulți oameni au generat mai multe idei, ceea ce a dus la o productivitate ridicată și la scăderea natalității, un proces care, în cele din urmă, a crescut PIB-ul pe cap de locuitor.

Foto: Shutterstock

Ce impact ar putea avea AGI asupra creșterii?

Chiar și economiștii cu idei ceva mai conservatoare susțin, totuși, că AI poate îmbunătăți productivitatea și poate stimula creșterea PIB-ului mondial. Doar că nu sunt așa de entuziaști în predicții. Daron Acemoglu (MIT) estimează un impact modest — 1–2 % în total pe durata unui deceniu — presupunând că doar 5 % din sarcini pot fi automatizate, realizate mai eficient de AI. Dar aceste proiecții se bazează pe cercetări din 2023, când AI era încă foarte limitată.

Previziunile mai radicale presupun că vom asista la automatizarea unei părți semnificative din producție. Odată cu îmbunătățirea tehnologică și cu apariția AGI, constrângerea cea mai mare rămâne acum capitalul fizic — energia și infrastructura. Spre deosebire de creșterea generată de munca umană, automatizarea, creșterea prin AI, poate accelera capitalul mult mai rapid.

Fără îmbunătiri tehnologice, nici măcar automatizarea totală nu ar declanșa explozie

Chiar și cele mai optimiste previziuni comportă, însă, rezerve. Într-o recenzie semnată de Philip Trammell (Oxford) și Anton Korinek (Virginia), se estimează că, până și în cazul în care producția ar fi în totalitate automatizată și, ca într-un scenariu utopic, ar rupe total legătura cu munca umană, nu ar exista o creștere explozivă în absența unor pre-condiții, care țin de infrastructură. Fără îmbunătățiri tehnologice susținute, economia ar rămâne într-un ritm constant, bazat pe investiții perpetue.

Pentru ca economia să explodeze, AI trebuie să contribuie și la îmbunătățirea tehnologiei — în biotehnologie, energie verde și, desigur, în sine însuși. Inițiative precum AI Futures Project prevăd laboratoare complet automatizate, care efectuează cercetări științifice până la sfârșitul lui 2027, iar Sam Altman (OpenAI) afirmă că AI va genera „insights novel” încă din anul următor.

Anumite grupuri de economiști estimează că, dacă ideile produc alte idei, și asta la o rată suficient de dinamică, atunci creșterea devine nelimitată. Într-un asemenea scenariu, progresul nu doar că acumulează capital, ci îl face și mai util.

Foto: Shutterstock

Modelul Epoch: cum ar putea crește PIB‑ul cu peste 20 % pe an

În modelul Epoch AI, automatizarea generează reinvestiții în cercetare pentru zona hardware/software și, odată ce AI poate prelua aproximativ o treime din sarcini, creșterea anuală a PIB-ului ar urma să depășească 20 % – și ar continua să crească. Anson Ho recunoaște că modelul ar putea fi „eronat”, dar că aceste erori sunt greu de definit — în special în ceea ce privește buclele de feedback intern, în momentul în care AGI poate să se autoreproducă și să îmbunătățească eficiența proprie.

Singularitatea tehnologică: colaps teoretic sau posibilitate reală?

Laureatul Nobel William Nordhaus descrie efectul maxim al buclelor iterative de generare a informației ca fiind un „capital informațional care produce informație, care la rândul ei produce informație, un proces care se succede din ce în ce mai repede” — ceea ce ar conduce, în cele din urmă, la faimoasa singularitate tehnologică, un moment teoretic în care output-ul economic devine infinit. Chiar și un prim salt brusc, în loc de singularitate totală, ar fi un fenomen de proporții greu de conceput.

Ce înseamnă toate acestea pentru angajați?

Primul salt în ritmul de creștere al economiei nu a fost neapărat generos cu lucrătorii: un muncitor englez din 1800 câștiga, în termeni reali, echivalentul unuia din 1230. Azi, când au la dspoziție soluții AI avansate, lucrătorii ar putea deveni redundanți:  dacă AI oferă o productivitate mai mare la un cost mai mic, angajarea umană ar fi o simplă amintire dintr-o epocă trecută. În acest caz, deocamdată teoretic, vor exista doar două categorii: proprietarii de capital (rentieri) și muncitorii — iar ultimii vor pierde, treptat, din ponderea economică.

Nordhaus și alți economiști au demonstrat că, atunci când capitalul și munca sunt complet substituibile și capitalul se acumulează rapid, toate veniturile se concentrează la proprietarii de capital — ceea ce adâncește temerea din Silicon Valley: „ar fi mai bine să fii deja bogat când explozia economică se va produce”.

Factorii care pot tempera ritmul: energie, instituţii, regulamente

Deși este, în general, optimist, Tyler Cowen, de la George Mason University, avertizează că implementarea reală va fi mai lentă decât ar permite, de fapt, ritmul de dezvoltare tehnologică: factorii limitativi includ infrastructura energetică, inerția instituțională, reglementările sau limitele de date. Philippe Aghion a argumentat că, pânp și o superinteligență poate întâmpina limite: „AI poate rezolva problemele pescarilor, dar nu schimbă ceea ce există în lac”.

Cum ar arăta o economie explozivă: dezechilibre și oportunități

Chiar dacă prețurile bunurilor s-ar prăbuși automat (produse manufacturate aproape gratuite, divertisment digital aproape fără cost), serviciile pentru care e necesară intervenția umană (cum ar fi restaurante, creșă, babysitting) ar putea deveni foarte scumpe și greu accesibile, întrucât cererea pentru ele ar crește rapid.

Fenomenul Baumol — respectiv situațiile în care salariile cresc în sectoare cu productivitate stagnată, pentru a evita migrarea forței de muncă — ar putea continua, chiar dacă AI înlocuiește totul în alte sectoare. Chiar și non‑elitele ar beneficia indirect, exact ca și bogații, care consumă servicii greu automatizabile.

Strategia de investiții într-o economie explozivă

Conform modelelor teoretice, reacția optimă ar fi acumularea de capital — investiții în centre de date, producție de energie, infrastructură. Dacă OpenAI alocă 500 miliarde USD proiectului „Stargate”, modelul Epoch estimează necesitatea unor investiții de 25 trilioane USD doar în acest an pentru AGI. Economia extinsă ar necesita capital suplimentar în construcții, fabrici și rețele de producție.

Pe de altă parte, anticipând venituri exponențiale, oamenii tind să economisească mai puțin, inducând apariția ratelor reale ridicate ale dobânzilor, pentru a echilibra tendințele consumului și economisirii — un efect observat încă din teoriile lui Frank Ramsey.

Ce ar însemna o explozie a creșterii economice alimentate de AI pentru prețurile activelor

Pentru prețurile activelor, o astfel de dinamică ar echivala cu o luptă de uzură, susține Trevor Chow, într-o lucrare recentă. Să luăm acțiunile, de exemplu. Pe de o parte, ratele dobânzilor mult mai mari ar face ca rata de actualizare folosită de investitori pentru a evalua câștigurile viitoare să crească vertiginos, reducând drastic valoarea fluxurilor de numerar proiectate. Pe de altă parte, o creștere economică mult accelerată — atâta vreme cât compania respectivă nu este ea însăși amenințată de inteligența artificială — ar trebui să conducă la profituri mult mai mari în viitor. „Efectul net asupra prețului mediu al acțiunilor este ambiguu”, conchid autorii.

Forța regulii Ramsey devine esențială în această ecuație: cu cât este mai puternic impulsul de a echilibra consumul în timp, cu atât mai mult ar trebui să crească dobânzile, dacă o expansiune economică amețitoare în viitor este, practic, garantată. Macroeconomiștii tind să creadă că este un comportament adânc înrădăcinat, ceea ce face ca ratele dobânzilor să crească, de regulă, mai repede decât PIB-ul, determinând, astfel, piețele bursiere să scadă. Profesorii de finanțe, în schimb, înclină spre o perspectivă opusă: cred că ritmul de creștere economică l-ar depăși pe cel al ratelor.

Dacă toate acestea sună prea mult ca un fel de joc de noroc, există și argumentul unei abordări mai prudente: depunerea banilor în bancă. Astfel, investitorul ar putea beneficia de dobânzile mai mari, fără să își facă griji pentru volatilitatea valorii capitalului. Însă, dacă băncile centrale nu ar conștientiza corect ceea ce se întâmplă și ar menține dobânzile sub nivelul justificat de realitate, inflația ar scăpa de sub control, erodând valoarea deținerilor în numerar.

O altă opțiune ar putea fi terenul. Suprafața terestră este fixă — și există chiar o teorie potrivit căreia o superinteligență ar putea dori să acopere planeta cu panouri solare și centre de date, ceea ce ar impulsiona semnificativ prețurile terenurilor. Pe de altă parte, terenul este printre cele mai sensibile active la modificările de dobândă. Imaginează-ți refinanțarea unui credit ipotecar la o rată de 30%, comentează sursa citată.

Cât de mare ar putea să ajungă „plăcinta economică”?

Ratele mai mari ale dobânzii ar complica, de asemenea, situația guvernelor îndatorate. O creștere economică rapidă le-ar putea ușura problemele fiscale, însă costurile mai mari ale serviciului datoriei ar duce, de fapt, la agravarea situației. Ar putea ajunge în situația de a transfera sume considerabile de bani către deținătorii de obligațiuni — tocmai într-un moment în care pierderile de locuri de muncă ar alimenta o imensă cerere pentru redistribuirea banilor în sens invers, prin salariul universal – pe care mulți din Silicon Valley îl consideră inevitabil.

Tyler Cowen pledează pentru o abordare optimistă, concentrată mai degrabă pe dimensiunea în creștere a „plăcintei economice”, și nu pe felul în care e împărțită. Dar orice țară care nu reușește sau nu dorește să declanșeze creșterea alimentată de AI — și care depinde în același timp de capitalul investitorilor globali — ar risca să fie strivită financiar în mod dur.

Dacă investitorii ar considera că toate aceste scenarii plauzibile, prețurile activelor ar fi deja într-un proces accelerat de ajustare. Și totuși, în ciuda evaluărilor uriașe ale companiilor din tehnologie, piețele sunt departe de a integra în prețuri o creștere explozivă. „Piețele nu anticipează cu o probabilitate mare o astfel de dinamică”, spune Basil Halperin de la Stanford, unul dintre coautorii lui Chow.

Silicon Valley nu a reușit încă să convingă restul lumii de propria teză

Un articol publicat pe 15 iulie de Isaiah Andrews și Maryam Farboodi de la MIT arată că randamentele obligațiunilor au scăzut, în medie, în jurul momentului lansării unor noi modele AI de către firme precum OpenAI sau DeepSeek — și nu au crescut, așa cum te-ai aștepta, dacă ar exista temeri privind supraîncălzirea economică, comentează sursa citată.

Cu alte cuvinte, Silicon Valley nu a reușit încă să convingă restul lumii de propria teză. Însă progresul inteligenței artificiale a depășit, în ultima decadă, estimările referitoare la termenele de atingere a diverselor borne tehnologice. Nu trebuie să ne întoarcem până în 1700 ca să găsim o persoană care, prin comparație, ar fi complet uluită de progresele pe care le-a făcut, între timp, umanitatea. E suficient să ne imaginăm cum ar reacționa cineva din 2015 dacă ar vedea ce poate face DeepSeek azi.

Exită, în prezent, un fel de consens cu privire la faptul că efectele economice ale AI, rămân, deocamdată, cu mult în urmă față de potențialul real. Încă nu asistăm la o explozie, precum au fost estimările legate de capabilitățile AI. Totuși, comentează sursa citată, investitorii — și toți ceilalți — s-ar putea trezi în fața unei surprize de proporții.