Granițe în virtual. Revin distanțele și par să schimbe lumea pe care o știm

Internetul a început cu promisiunea unei lumi fără frontiere. În anii de entuziasm, afacerile globale se desfășurau după aceleași reguli, pământul devenise plat, totul părea să fuzioneze liber, cu o singură notabilă excepție: China, cu Marele ei Firewall, care rămânea izolată. Acesta pare acum un valoros experiment natural, din care giganții tech au învățat multe despre lumea de acum. O lume în care granițele revin: America a eliminat scutirea „de minimis” de 800 de dolari, lovind în comerțul digital transfrontalier, în special în Shein și Temu. Uniunea Europeană, la rândul ei, strunește globalismul digital cu amenzi uriașe – 500 milioane pentru Apple și 200 milioane pentru Meta – și cu restricții dure, prin Digital Markets Act. Canada a obligat platformele să plătească presa pe care o distribuie și chiar a primit 100 milioane de dolari de la Google, în timp ce Meta a preferat să blocheze linkurile către știri în cazul acestui teritoriu. Alphabet știe cel mai bine care costul exitului: retragerea din China, în 2010, i-a asigurat probitatea, dar l-a costat în oportunități – estimate la zeci de miliarde de dolari. Pentru Big Tech, între un sfert și trei cincimi din venituri vin din afara Americii, iar „ieșirea” din spațiile care devin neprietenoase devine imposibilă. În condițiile în care tot mai multe piețe adoptă bariere, giganții tehnologici investesc în adaptare. Costurile schimbării explodează: numai pentru respectarea DMA, Meta a mobilizat 11.000 de angajați timp de 590.000 de ore, cu o valoare directă de 110 milioane de dolari. Dar adevăratul preț este cel al veniturilor ratate – circa 1 miliard de dolari în doi ani, adică 2% din afacerile europene. În timp ce produsele întârzie, rivalii mai mici profită. Pentru giganții americani frontierele digitale nu mai sunt un moft geopolitic, ci o realitate economică dură, se arată într-o analiză The Economist.

Foto: Unsplash

În 1997, Frances Cairncross, pe atunci editor la The Economist, proclama „moartea distanței”. Dame Frances (cum este cunoscută acum) argumenta – într-o carte cu acest titlu – că tehnologia telecomunicațiilor făcea geografia irelevantă pentru afaceri și pentru viața personală în general. Unele dintre ideile ei au fost, poate, exagerate, dar, într-un sens profund, teza era perfect corectă. Cu excepția Chinei, în jurul căreia Partidul Comunist a ridicat bastioanele cibernetice ale Marelui Firewall, distanța era, în toate piețele importante, moartă, complet topită în online.

Criminalitatea cibernetică a provocat pagube globale de 14 trilioane $

14:18

Cum profită producătorii auto chinezi de cea mai gravă criză petrolieră

13:03

ANALIZĂ

Astăzi, distanța și-a reanunțat prezența, anunță o analiză The Economist. Pe 29 august, America a încetat să mai permită intrarea în țară fără taxe vamale a coletelor ce conțin bunuri cu o valoare sub 800 de dolari. Această regulă din „vechea economie”, introdusă inițial prin Tariff Act din 1930 – pe atunci pentru a ușura povara funcționarilor vamali supraîncărcați -, le-a permis afacerilor din „noua economie”, precum Shein și Temu – doi comercianți electronici chinezi care au folosit-o din plin –, să cucerească America, împrăștiind în toată țara produse ieftine.

Apar granițe în online

Sfârșitul erei „de minimis”, cum este cunoscută această scutire, este cel mai recent și memento simbolic, o bornă care le reamintește vedetelor digitale că frontierele există și că modelele de afaceri construite pe absența granițelor au ajuns într-o răscruce și au nevoie să fie regândite. Uniunea Europeană a început să aplice noi reguli pentru economia online a blocului și le finalizează pe cele privind inteligența artificială. Birocrații europeni – comentează The Economist – ar putea în orice moment să pedepsească platforma X pentru că nu-și curăță suficient conținutul din „canalul” său de social media. În aprilie, aceștia au amendat Apple cu 500 de milioane de euro (582 de milioane de dolari) și Meta cu 200 de milioane pentru nerespectarea Digital Markets Act (DMA), care stabilește ce pot și ce nu pot face giganții tech în cele 27 de state membre. Și alte țări, de la Australia – la Brazilia, iau în considerare legi similare.

Nimeni nu are mai mult de pierdut din renașterea distanței decât Apple, Meta și omologii lor din big tech – Alphabet, Amazon și Microsoft. Toți cei cinci și-au construit evaluările de mii de miliarde pe modele de afaceri care funcționau aproape la fel peste tot. Sigur, era, în continuare, nevoie de o anumită traducere în limbajul local al piețelor. Regulile diferite privind protecția consumatorului trebuiau respectate. App Store-ul chinez al Apple nu putea oferi aplicații nedorite de comuniști. Dar, în linii mari, costurile de conformare erau, după cum spunea un director de top din big tech, marginale.

Foto: Unsplash

Apare Internetul național și regional

Acum însă, lumea online se fragmentează în interneturi naționale sau regionale. Aceasta obligă cei cinci giganți să încerce un compromis incomod între menținerea sub control a costurilor de conformare, care au devenit brusc semnificative, și păstrarea accesului la piețe brusc irascibile, comentează sursa citată. Cea mai simplă cale de a limita costurile este să renunțe complet la locurile cre au început să impună reguli împovărătoare. În 2023, Canada a adoptat o lege prin care platformele de internet erau obligate să le plătească instituțiilor media pentru linkurile din rezultatele căutărilor sau din feedurile de social media. Google, deținut de Alphabet, chiar a virat 100 de milioane de dolari canadieni (72 de milioane USD) într-un fond administrat de guvern. Meta, în schimb, a concluzionat că nu merită banii și a blocat linkurile către site-uri de știri pentru utilizatorii canadieni de Facebook și Instagram.

Orice impact asupra veniturilor Meta a fost probabil neglijabil; știrile reprezintă doar 3% din feedul global al Facebook. Totuși, pe măsură ce regulile se răspândesc și se înăspresc – cele canadiene fiind, de exemplu, inspirate de o lege similară în Australia – opțiunea de a ieși devine mai puțin atrăgătoare. Acest lucru este valabil mai ales dacă regulile afectează piețe mai mari și segmente mai centrale ale afacerii big tech.

China: laboratorul natural pentru testarea frontierelor în online

Un excepțional model de studiu este experiența Alphabet în China. În anii în care Internetul făcuse Pământul să fie plat, fără granițe, China a rămas mereu excepția, locul în care distanța a continuat să existe, iar situația seamănă destul de mult cu un experiment natural. În 2010, Google a părăsit țara în loc să cenzureze rezultatele căutării, așa cum cerea Partidul Comunist. La acea vreme, se estima că obținea circa 300 de milioane de dolari anual în China, puțin peste 1% din vânzările sale globale. Google a concluzionat că aceasta era o sumă mai mică decât costul reputațional al unei cedări. Aproape sigur a avut dreptate. Totuși, costul de oportunitate a fost real. Dacă, în perioada următoare, afacerea sa în China ar fi crescut doar la fel de repede pe cât a crescut Apple, Google ar fi adunat vânzări cumulate de circa 40 de miliarde de dolari. Dacă ponderea vânzărilor sale în China ar fi fost egală cu cea a Apple (17% în 2024), ar fi adăugat 60 de miliarde doar în acel an.

Între un sfert și trei cincimi din veniturile globale ale celor cinci provin din afara pieței lor de origine, slab reglementată și extrem de profitabilă. Dacă tot mai multe piețe externe mari devin „așa cum a fost China”, ieșirea nu va mai fi doar neatractivă, ci indigestă. Din păcate, și să rămână poate provoca la fel de bine un „sughiț” neplăcut, comentează sursa citată. Cei cinci giganți sunt reticenți să declare cât îi costă adaptarea sistemelor lor la noile reguli digitale din lume. Dar anul trecut Meta a oferit o idee în primul său raport de conformare cerut de DMA în Europa. Compania a spus că peste 11.000 dintre angajații săi au dedicat mai mult de 590.000 de ore de muncă tehnică și de inginerie în ultimii doi ani, pentru a face modificările necesare produselor.

O modalitate de a converti asta în dolari este să ne uităm la costul forței de muncă tehnice. Compensația mediană pentru un angajat Meta este de aproximativ 190 de dolari pe oră (presupunând o săptămână de 40 de ore, 21 de zile de concediu anual și 12 sărbători legale plătite). Asta înseamnă un cost direct de 110 milioane de dolari pentru cele 590.000 de ore, comentează The Economist. Dar dacă luăm în calcul că cei 11.000 de angajați ar fi putut să folosească acel timp pentru a genera venituri – și că, în medie, fiecare angajat Meta a adus 1,3 milioane de dolari în 2022 și 2 milioane în 2023 – atunci costul se umflă la 1 miliard de dolari în vânzări pierdute în doi ani, echivalent cu 2% din veniturile europene ale Meta în acea perioadă.

Foto: Unsplash

O galaxie nu foarte îndepărtată

În timp ce inginerii ajustează sistemele, produse noi rămân blocate. Din 2023, Alphabet, Apple, Meta și Microsoft au fost nevoite să amâne lansările europene ale diverselor instrumente de inteligență artificială, amânări care au durat adesea multe luni. Asta le oferă rivalilor mai mici, scutiți de rigorile DMA, șansa de a câștiga cotă de piață. Unii europeni, sătui să aștepte un iPhone cu AI, poate au ales în schimb un Samsung. Big tech ar face bine să se obișnuiască să se confrunte cu tot mai multe asemenea situații – aproape și departe, mai scrie sursa citată.