Guvernul pregătește modificări importante ale regulilor care controlează deficitul bugetar și modul în care sunt gestionate finanțele publice. Un proiect de lege aflat pe agenda Executivului propune schimbări semnificative în Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, actul care stabilește cadrul pentru stabilitatea bugetară a României. Documentul introduce mecanisme mai stricte de control asupra politicilor fiscale și extinde rolul instituțiilor independente care monitorizează evoluția deficitului. În același timp, proiectul aliniază legislația națională la noile reguli fiscale europene stabilite prin Directiva (UE) 2024/1265 și Regulamentul (UE) 2024/1263.
Printre schimbările propuse se numără întărirea rolului Consiliul Fiscal, introducerea obligației ca Guvernul să justifice public abaterile de la deficit și includerea explicită a riscurilor climatice în analiza bugetară.
Una dintre cele mai importante modificări vizează mecanismul prin care sunt identificate abaterile de la obiectivele bugetare stabilite de stat.
Potrivit proiectului, constatarea unei deviații de la ținta de deficit sau de la calendarul de ajustare bugetară va fi realizată formal de către Consiliul Fiscal, în cadrul analizelor și opiniilor pe care instituția le emite asupra bugetului sau execuției acestuia.
În prezent, legea permite ca o astfel de deviere să fie semnalată fie pe baza documentelor emise de instituțiile Uniunii Europene, fie la inițiativa Guvernului. Noua formulă schimbă echilibrul de putere și plasează responsabilitatea principală în mâinile unei instituții independente.
Această schimbare ar putea transforma Consiliul Fiscal într-un veritabil „arbitru” al disciplinei bugetare. Evaluările instituției vor avea un rol mult mai vizibil în dezbaterea publică și în justificarea măsurilor de corecție fiscală.
În momentul în care o deviere este constatată oficial, Guvernul va rămâne obligat să adopte măsuri de corectare sau să trimită Parlamentului un plan de ajustare.
Proiectul de lege aduce însă și o modificare care ar putea avea implicații politice importante. Textul elimină obligația explicită ca Guvernul să informeze comisiile parlamentare de buget-finanțe atunci când apare o deviere de la țintele fiscale și atunci când sunt adoptate măsuri de corecție.
În forma actuală a legii, această informare reprezintă o procedură formală, care creează o trasabilitate clară a deciziilor în Parlament. Prin eliminarea acestei prevederi, mecanismul instituțional devine mai puțin rigid. Totuși, proiectul introduce alte instrumente de control public.
Consiliul Fiscal va putea participa la audieri și discuții în Parlament, dacă este invitat, iar opiniile sale vor putea fi utilizate în dezbateri politice sau parlamentare privind politica fiscală.
O altă noutate importantă este introducerea unei reguli care ar putea crește presiunea publică asupra deciziilor fiscale.
Potrivit proiectului, Guvernul sau Parlamentul vor trebui să respecte evaluările și recomandările Consiliului Fiscal sau, dacă decid să adopte o altă abordare, să explice public motivele diferenței de opinie.
Explicațiile trebuie publicate în termen de maximum două luni de la apariția analizelor Consiliului Fiscal. Această regulă introduce o formă de responsabilitate reputațională. Deciziile politice care ignoră avertismentele experților vor trebui însoțite de justificări oficiale, ceea ce ar putea crește transparența procesului bugetar.
În practică, mecanismul ar putea transforma dezbaterile tehnice despre deficit, venituri sau cheltuieli într-un subiect mult mai vizibil pentru opinia publică.
Proiectul modifică și modul în care instituțiile statului furnizează informații către Consiliul Fiscal.
Termenul standard pentru transmiterea datelor solicitate scade de la 15 zile la 10 zile. În cazul documentelor esențiale pentru politica bugetară, precum legile bugetare anuale, rectificările sau strategia fiscal-bugetară, termenul devine mult mai strict: maximum trei zile lucrătoare.
Această schimbare ar putea permite Consiliului Fiscal să analizeze mult mai rapid proiectele de buget sau rectificările, înainte ca deciziile să fie deja adoptate.
Opiniile instituției vor putea apărea astfel mai aproape de momentul deciziei politice, ceea ce ar putea amplifica impactul public al avertismentelor privind riscurile bugetare.
Un alt element important introdus de proiect vizează modul în care sunt realizate prognozele economice care stau la baza bugetului.
Guvernul va fi obligat să compare estimările sale cu cele publicate de Comisia Europeană și, dacă există diferențe semnificative, să explice motivele acestora. Această obligație vizează inclusiv ipotezele economice utilizate în strategia fiscal-bugetară, cum ar fi creșterea economică, evoluția veniturilor sau nivelul unor indicatori macroeconomici.
Scopul acestei reguli este limitarea utilizării unor prognoze excesiv de optimiste, care ar putea duce ulterior la presiuni asupra deficitului
Proiectul introduce pentru prima dată în legislația fiscal-bugetară obligația de a lua în calcul riscurile generate de schimbările climatice. Analiza riscurilor fiscale va trebui să includă, în măsura posibilului, informații despre costurile potențiale generate de dezastre naturale sau de impactul schimbărilor climatice asupra finanțelor publice.
În plus, strategia fiscal-bugetară va trebui să evalueze modul în care politicile economice pot influența sustenabilitatea finanțelor publice pe termen lung, inclusiv în contextul tranziției energetice și al impactului asupra mediului. Această abordare reflectă tendința la nivel european de a integra riscurile climatice în planificarea bugetară și în analiza stabilității economice.
Pentru a consolida credibilitatea instituției care va avea un rol mai puternic în monitorizarea deficitului, proiectul introduce și un mecanism de audit extern.
Consiliul Fiscal va fi evaluat o dată la patru ani de experți sau instituții independente. Prima astfel de evaluare ar urma să aibă loc până la sfârșitul anului 2027.
Finanțarea acestor evaluări ar putea proveni inclusiv din fonduri europene sau din alte programe internaționale.
În paralel, proiectul introduce reguli mai clare de publicare a datelor privind datoria și deficitul public.
Ministerul Finanțelor va publica trimestrial datele privind datoria administrației publice după publicarea acestora de către Comisia Europeană, iar Institutul Național de Statistică va publica trimestrial datele privind deficitul bugetar la scurt timp după raportările către Eurostat.