Mărul discordiei. De ce ideea listării unor pachete din companiile strategice de stat sună bine în teorie, dar poate eșua în practică

Propunerea Guvernului de a lista la bursă pachete minoritare din companiile de stat profitabile a devenit „mărul discordiei” într-o dinamică descrisă de unii analiști ca începutul unui „Halloween economic”. Guvernul vinde ideea ca instrument de piață și de buget, PSD o împinge în registrul „nu vindem companii profitabile”, iar CFA și o parte din presa economică mută discuția spre guvernanță, transparență și eficiență.

În prezent, România are deficit mare, costuri de finanțare ridicate și o criză politică potențial costisitoare. În logica economică, discuția despre listarea unor pachete minoritare la bursă e una tehnică: cât vinzi, la ce preț, cui și ce faci cu banii. Însă contextul în care e plasată discuția poate schimba execuția. Dacă fondurile merg în investiții și reformă, România câștigă. Dacă merg doar în acoperirea găurilor bugetare, operațiunea devine vânzare de avarie.

Pentru investitori, întrebarea care are sens este: poate statul român să transforme companiile publice în motoare moderne de capital sau caută doar bani rapizi pentru un buget sub presiune?

România a împrumutat 4,5 miliarde de euro de pe piețele internaționale, prin trei emisiuni de obligațiuni

13:25

Prețurile producției industriale au crescut cu 13,8% în septembrie. Energia a înregistrat cea mai mare scumpire, de aproape 25%

12:14

Lista discordiei

Vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat în şedinţa de guvern de joia trecută o listă cu propuneri de listare la bursă a unor companii de stat. Într-o notă informativă trimise anterior către Guvern, se recomanda, între altele, realizarea unui IPO pentru CEC Bank şi vânzarea de pachete suplimentare din Hidroelectrica şi Romgaz.

În prezent, sunt 1.500 de companii în care statul este acţionar, iar Guvernul a analizat un document despre vânzarea unor pachete minoritare la 8 dintre acestea. Conform raportului vicepremierului, primele trei tranzacţii prioritare vizează un pachet de 5–10% din Hidroelectrica şi 5–7% din Romgaz, plus un IPO CEC Bank — operaţiuni care pot genera venituri de 3–8 miliarde de lei la buget.

CFA: companiile listate tind să fie mai eficiente şi mai profitabile

Dincolo de confruntarea politică, piețele financiare și profesioniștii în investiții privesc tema mult mai pragmatic. Reprezentanţii organizaţiei profesioniştilor în investiţii – CFA România – spun că listarea unor participații minoritare poate aduce venituri suplimentare la buget și poate îmbunătăți modul de administrare al companiilor de stat.

“Listarea unor pachete minoritare aduce mai multă transparenţă, dar nu conduce la pierderea controlului decizional al statului în companii. Regulile de raportare devin mai stricte, se asigură mai multă vizibilitate asupra deciziilor şi costurilor care devin mai greu de influenţat politic. În acelaşi timp, companiile listate tind să fie mai eficiente şi mai profitabile”, spun analştii financiari CFA România.

Un studiu recent al instituţiei subliniază că beneficiile listării unor pachete minoritare depăşesc semnificativ eventualele dezavantaje, principalele efecte fiind creşterea transparenţei, profesionalizarea conducerii şi o orientare mai accentuată către performanţă.

Ce spune piața: listarea nu înseamnă pierderea controlului

Potrivit Adrian Codirlașu, preşedintele Asociaţiei CFA România, statul poate rămâne acționar majoritar și își poate păstra controlul decizional, în timp ce beneficiază de transparență sporită, reguli mai stricte de guvernanță și acces la capital.

„Listarea unor pachete minoritare din companiile de stat reprezintă o oportunitate pentru România de a creşte transparenţa şi responsabilitatea în administrarea acestora, precum şi de a atrage investitori, fără a pierde controlul asupra companiilor. Statul va rămâne acţionar majoritar şi va continua să deţină controlul decizional asupra administrării acestora. În acelaşi timp, această măsură generează venituri suplimentare la buget şi contribuie la dezvoltarea pieţei de capital din România”, spune Adrian Codirlaşu.

Pros: listarea pe bursă implică obligaţii mai stricte de raportare

Studiul arată că listarea pe bursă implică obligaţii mai stricte de raportare financiară şi de guvernanţă, ceea ce creşte vizibilitatea deciziilor şi reduce posibilitatea influenţei politice asupra managementului. În acelaşi timp, companiile listate tind să fie mai eficiente şi mai profitabile, în condiţiile în care sunt supuse presiunii investitorilor şi a pieţei.

Pentru investitori, acesta este argumentul central: o companie listată trebuie să raporteze mai des, să justifice deciziile, să accepte audit extern și să opereze sub presiunea performanței. Cu alte cuvinte, listarea poate funcționa ca mecanism de disciplinare a unor structuri unde politizarea a fost adesea regula.

Analiştii financiari CFA România subliniază că listarea unor participaţii minoritare poate contribui la atragerea unor surse de finanţare care nu depind de bugetul de stat, precum şi la generarea de venituri suplimentare prin impozitele şi taxele plătite de investitorii privaţi.

Cons: Mișcarea strategică poate eșua în improvizație fiscală

Listările Romgaz, Electrica, Nuclearelectrica și, mai recent, Hidroelectrica au atras capital local și internațional, au crescut lichiditatea Bursa de Valori București și au consolidat statutul pieței românești în regiune. Însă acum o listare minoritară poate fi o mișcare strategică sau o improvizație fiscală.

Dacă statul folosește fondurile obținute pentru investiții, modernizare, digitalizare și reducerea presiunii pe datorie, operațiunea poate crea valoare pe termen lung. Dacă însă banii merg exclusiv în acoperirea deficitului curent, salarii sau cheltuieli electorale, listarea riscă să fie percepută ca o simplă monetizare de avarie a unor active valoroase.

Pe de altă parte, o listare pe piaţa de capital nu se face peste noapte. Sunt evaluări, auditori, prospect care trebuie întocmit, aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, roadshow pentru atragere de investitori.

Analiza SWAT: O monedă cu două fețe

În realitate, întrebarea nu este dacă listarea este bună sau rea. Întrebarea este dacă statul român vrea companii moderne, transparente și performante sau doar surse de influență politică și dividende de conjunctură. În plină tensiune politică, ideea lansată de Guvern privind listarea unor pachete minoritare este o monedă cu două fețe. Iar rezultatul ține de evaluarea probabilităților într-un climat economic instabil – nu doar la nivel local, ci și global.

Strengths / Puncte forte: Statul atrage capital fără să piardă controlul

Listarea unui pachet minoritar permite finanțare directă prin piața de capital, fără cedarea controlului operațional sau strategic. Spre exemplu, dacă statul listează 15% dintr-o companie energetică, poate încasa sute de milioane de euro, păstrând 85%. Nu este privatizare integrală, ci capitalizare.

• Crește transparența și disciplina managerială. Companiile listate trebuie să respecte reguli stricte: raportări trimestriale, audit extern, guvernanță corporativă, comunicare către investitori. indicatori de performanță. Acest lucru reduce zona de opacitate unde prosperă sinecurile politice.
•  Revitalizează Bursa de Valori București. Listarea unor companii mari de stat ar putea transforma Bursa de Valori București într-un hub regional, iar aici există repere cum ar fi Romgaz, Nuclearelectrica, Hidroelectrica: au atras capital internațional și au crescut vizibilitatea pieței românești.
• Românii pot deveni acționari. Prin listare, fondurile de pensii, investitorii locali și populația pot participa la profitul unor active publice. În loc să beneficieze doar bugetul și managementul politic, beneficiul se distribuie mai larg.

Weaknesses / Puncte slabe: Statul poate cheltui banii prost

Dacă sumele obținute merg în consum bugetar, salarii sau acoperirea deficitului curent, listarea devine doar o soluție temporară. Activele valoroase sunt monetizate o singură dată.

• Managementul politic poate rămâne neschimbat. Dacă statul păstrează controlul și numirile politice continuă, investitorii vor penaliza compania prin evaluări slabe. Listarea fără reformă internă poate fi doar cosmetică.
• Preț de vânzare slab în climat politic instabil. Dacă listarea are loc într-un moment de criză politică, deficit ridicat, dobânzi mari sau scandal public, evaluarea poate fi inferioară valorii reale. Adică statul vinde ieftin.
•  Rezistență sindicală și socială. În companiile mari de stat, sindicatele pot interpreta listarea ca prim pas spre restructurare: concedieri, eficientizare, externalizări, limitarea privilegiilor. Există risc de conflict social.

Opportunities / Oportunități – Finanțarea marilor investiții fără împrumuturi suplimentare

Fondurile atrase pot merge către: infrastructură energetică, modernizare rețele, digitalizare, transport, securitate economică. Asta reeduce presiunea pe datoria publică.

• Accelerarea pieței de capital românești: Mai multe listări mari ar crește șansa României de a urca în clasamentele piețelor emergente și de a atrage fonduri pasive globale.
• Creșterea valorii companiilor de stat: Sub presiunea pieței, companiile tind să devină mai eficiente, mai profitabile și mai bine administrate. Statul poate rămâne acționar majoritar într-o companie care valorează mai mult.
• Semnal pozitiv pentru investitori externi: Într-o perioadă de dezechilibre fiscale, listările arată că  România caută soluții de piață, nu doar taxe și împrumuturi.

Threats / Amenințări: Anumite fonduri sau grupuri conectate politic pot cumpăra ieftin

Principalul risc politic este exploatarea emoțională a subiectului. În culise, există și varianta capturării activelor de grupuri de interese

• Dacă procesul nu e transparent, anumite fonduri sau grupuri conectate politic pot cumpăra ieftin și concentra influență.
• Volatilitate externă: Crize geopolitice, petrol, dobânzi globale, recesiune europeană pot afecta succesul ofertelor.
• Folosirea banilor pentru peticirea deficitului: Dacă statul vinde active profitabile doar pentru a acoperi găuri bugetare, investitorii pot interpreta asta drept semn de slăbiciune fiscală.