Mugur Isărescu: ,,Nu aș vinde tezaurul României de la Moscova, că aș fi spânzurat”

Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, nici nu se gândește să vândă vreodată tezaurul României, captiv la Moscova, pentru că nu ar vrea să fie ,,spânzurat”.

Într-o alocuțiune la Ambasada României la Washington, Isărescu a povestit ce a discutat, în urmă cu mai mulți ani, cu Jacques de Larosière, pe atunci președinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

,,Jacques de Larosière a întrebat ce aș face dacă autoritățile ruse ar decide să returneze rezerva de aur. I-am răspuns rapid că o voi aduce înapoi în România. S-a întrebat dacă l-aș vinde. I-am spus cu siguranță că nu, pentru că aș putea fi spânzurat pentru asta. Aurul poartă o valoare simbolică pentru poporul român.”, a spus Mugur Isărescu.

Prețurile biletelor de avion sar în aer: criza kerosenului zdruncină industria aviatică

17:25

Blocajul politic de la București împinge România spre o recesiune severă

14:22

Guvernatorul BNR a rememorat fragmente din istoria trimiterii rezervei de aur a României la Moscova, pentru a fi pusă la adăpost de capturile de razboi.

El a precizat că dosarul cu documentele semnate în 196 și 1917 de oficialii vremii, se află și azi în arhivele BNR, ca dovadă că rezerva de aur a fost trimisă, și este și acum la Moscova.

,,Permiteți-mi totuși să vă prezint această istorie dintr-un punct de vedere foarte personal. În septembrie 1990, când eram diplomat aici, la Ambasada României la Washington, am fost numit guvernator al Băncii Naţionale a României. După nominalizarea oficială, m-am întors la București. Predecesorul meu, guvernatorul Decebal Urdea, mi-a cerut să am o întâlnire privată.

Ne-am dus în biroul lui, în curând va fi biroul meu. A deschis un seif, a scos un dosar vechi și mi l-a întins cu mâinile tremurânde. Acesta conținea protocoalele bilaterale originale – în română, rusă și franceză – semnate în 1916 și 1917, atât de guvernul Rusiei Imperiale, cât și de guvernul României. Isărescu.

Acest dosar este încă păstrat în seifurile Băncii Naționale ca un semn și sub angajamentul că fiecare guvernator va face tot ce îi stă în putere pentru a aduce înapoi această prețioasă Comoară. Guvernatorul Urdea mi-a spus că dosarul a fost întocmit special pentru conferința de la Genova din 1922, unde Rusiei Sovietice i s-a cerut ferm să returneze toate bunurile de valoare depuse la Moscova.

Până astăzi mă întreb cum au reușit guvernanții de după al Doilea Război Mondial – în special cei care au slujit în timpul ocupației sovietice și mai târziu în perioada comunistă – să păstreze dosarul original în seifurile Băncii Naționale. Documentele sunt expuse în expoziție”, a povestit Mugur Isărescu.

În timpul mandatului meu, am prezentat personal dosarul colegilor guvernatori și altor oficiali care au vizitat banca noastră centrală. Una dintre cele mai memorabile întâlniri din anii ’90 a fost cu Jacques de Larosière, pe atunci președinte al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Personalitate remarcabilă a comunității financiare internaționale, a fost director general al Fondului Monetar Internațional și mai târziu guvernator al Băncii Franței.

Mugur Isărescu a relatat cum s-a desfășurat întâlnirea.

,,Jacques de Larosière a întrebat ce aș face dacă autoritățile ruse ar decide să returneze rezerva de aur. I-am răspuns rapid că o voi aduce înapoi în România. S-a întrebat dacă l-aș vinde. I-am spus cu siguranță că nu, pentru că aș putea fi spânzurat pentru asta.

Aurul poartă o valoare simbolică pentru poporul român. M-a întrebat dacă îl voi păstra la Londra. Cu siguranță nu, am spus. L-aș ține la București. Atunci care este diferența între a-l depozita în seifurile Băncii Naționale a României sau a-l avea în bolțile Kremlinului, m-a întrebat.

Diferența majoră, a răspuns el la propria întrebare, ar consta în faptul că comunitatea internațională nu știe că aveți o pretenție valabilă, bine documentată de acest dosar, asupra succesorilor Imperiului Țarist: URSS și Rusia. Apoi l-am întrebat pe domnul de Larosière ce ar trebui să facem până când Rusia va returna rezerva de aur românească. El a sfătuit că va trebui să promovăm, cât de des putem, revendicarea valabilă cuprinsă în acest dosar.”

I-am urmat sfatul. Eu și colegii mei am publicat o serie de cărți care documentează această chestiune. Ne-am extins abordarea în domeniul diplomatic, conform Tratatului semnat la 4 iulie 2003 între România și Federația Rusă, care a oferit cadrul pentru reînnoirea discuțiilor româno-ruse pe tema Tezaurului României la Moscova.

În contextul acestui Tratat, a fost înființată o Comisie mixtă româno-rusă, în temeiul Declarației comune a Ministerelor de Externe român și rus, pentru soluționarea problemelor ce decurg din istoria relațiilor bilaterale. Comisia a ținut deja cinci ședințe, cea mai recentă la Moscova, în noiembrie 2019. Din punctul de vedere al României, cea mai productivă ședință de până acum, a avut loc în martie 2016, la Sinaia, când protocolul comun final prevedea că: „documentele depuse de România sunt autentice și la fel de obligatorii ca un tratat internațional și certifică că România a depus obiectele de valoare în Tezaurul său (inclusiv Tezaurul de aur BNR) în Rusia (Moscova)”.

De la începutul conflictului din Ucraina, partidul rus a refuzat orice formă de dialog pe această temă. În consecință, am pășit într-o nouă fază: a trebuit să facem cunoscută publicul european și factorii de decizie europeni această problemă privind cele 91,5 tone de aur fin confiscate de bolșevici în Rusia.

Mugur Isărescu s-a aflat la Washington cu ocazia reuniunilor anuale ale Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional, și inaugurării unei expoziții organizate de BNR, la New York, și găzduită de Institutul Cultural Român.