Strategia BNR: de ce aurul nu mai este prioritar pentru România

Într-un moment în care marile economii ale lumii își consolidează agresiv rezervele de aur, România pare să meargă într-o direcție diferită. Sub conducerea guvernatorului Mugur Isărescu, Banca Națională a României a ales să mențină aproape neschimbată rezerva de aur, la aproximativ 103,6 tone, în timp ce rezervele valutare cresc accelerat. Această strategie, aparent conservatoare, ridică întrebări în rândul economiștilor, mai ales pe fondul instabilității globale și al revenirii aurului ca activ de refugiu.

În spatele deciziei se conturează însă o abordare mai complexă, legată de nevoile imediate ale economiei românești.

Declarația care a definit direcția: pragul de 100 de tone

Poziția BNR nu este una recentă. Încă din 2013, Mugur Isărescu declara că nivelul rezervei de aur este suficient, sugerând că nu există motive urgente pentru extinderea acesteia.

Românii cumpără electronice ieftine, dar le reciclează prea puțin. România, pe locul patru în Europa la achiziții și ultima la reutilizare

15:21

Comisia Europeană aprobă preluarea Artrom Steel Tubes de către Tenaris. Tranzacția a fost convenită la 86 de milioane de e

14:12

Guvernatorul a invocat chiar și o notă personală, afirmând că depășirea pragului de 100 de tone a coincis, în trecut, cu perioade dificile pentru România. Dincolo de această observație, mesajul transmis a fost unul clar: stabilitatea nu depinde neapărat de cantitatea de aur. Această viziune a rămas constantă, în ciuda schimbărilor majore din economia globală.

Tendința globală: aurul revine în prim-plan

În contrast cu strategia României, tot mai multe bănci centrale aleg să acumuleze aur. Datele internaționale indică achiziții record, de peste 1.000 de tone anual în ultimii ani, semn că metalul prețios este din nou perceput ca o plasă de siguranță în fața crizelor.

State din Europa Centrală și de Est, dar și economii emergente, își cresc constant rezervele, încercând să se protejeze de volatilitatea piețelor și de riscurile geopolitice. Această diferență de abordare alimentează întrebarea: este România prea prudentă sau, dimpotrivă, prea expusă?

Lichiditatea, cheia strategiei BNR

Explicația principală oferită de specialiști ține de nevoia de lichiditate. România, ca economie dependentă de finanțare externă și cu deficit de cont curent, are nevoie de acces rapid la valută.

Economistul Adrian Negrescu explică această alegere prin contextul actual: „Cash is king. Lichiditatea este esențială în perioade de incertitudine, iar rezervele valutare oferă flexibilitate imediată”.

În practică, acest lucru înseamnă că BNR poate interveni rapid pe piața valutară pentru a stabiliza cursul leului. De altfel, banca centrală a cheltuit sume importante în ultimele luni pentru a menține echilibrul monetar.

În același timp, aurul, deși valoros, nu oferă aceeași rapiditate în utilizare. Transformarea lui în lichidități implică timp și costuri, ceea ce îl face mai puțin atractiv în situații de criză imediată.

Strategii diferite, riscuri diferite

Potrivit lui Adrian Codîrlașu, alegerea BNR nu trebuie privită ca o eroare, ci ca o strategie adaptată profilului economic al țării.

Fiecare bancă centrală își stabilește propriul echilibru între aur, valută și alte active, în funcție de riscurile pe care le consideră prioritare. Pentru România, stabilitatea cursului și accesul la finanțare par să fie obiectivele principale.

Totuși, această abordare vine și cu vulnerabilități. În cazul unor șocuri externe majore, lipsa unei diversificări mai accentuate ar putea deveni un punct slab.

Aurul, între simbol și povară

Nu toți economiștii consideră aurul o soluție ideală. Cristian Păun susține că rolul metalului prețios în politica monetară modernă este tot mai limitat.

În opinia sa, aurul nu mai reprezintă un etalon real pentru masa monetară, iar băncile centrale se îndepărtează de această legătură. „A devenit mai degrabă un activ simbolic decât unul funcțional”, sugerează acesta.

Pe de altă parte, renunțarea completă la aur ridică semne de întrebare privind lipsa unui reper stabil într-un sistem bazat pe monedă fiat, unde tipărirea banilor nu mai are o limită fizică.

Evoluția rezervei de aur: o istorie marcată de crize

Rezerva de aur a României a trecut prin transformări majore de-a lungul timpului. De la niveluri reduse în secolul XIX, aceasta a crescut semnificativ înainte de Al Doilea Război Mondial, pentru ca ulterior să scadă în perioadele de criză.

În anii ’80, o parte importantă din aur a fost utilizată pentru plata datoriei externe, iar după 1990 nivelul a fost reconstruit și stabilizat la peste 100 de tone. Această strategie, menținută până în prezent, reflectă o politică prudentă, dar și o lipsă de adaptare la noile tendințe globale, spun unii analiști.