Revoluția subsolului în Ucraina: anul în care bogățiile ascunse au ieșit la lumină și au schimbat regulile jocului

În 2025, Ucraina a făcut, pentru prima dată în mod real, un pas decisiv spre înțelegerea și valorificarea bogățiilor sale subterane. Deși Constituția prevede clar că subsolul aparține poporului ucrainean, timp de peste trei decenii aceste resurse au rămas fie clasificate, fie captive în lupte politice, interese oligarhice și reguli schimbătoare. Anul acesta, însă, presiunea externă, războiul și acordurile strategice au forțat statul și societateaucraineană să privească subsolul nu ca pe un balast, ci ca pe o miză majoră de securitate și dezvoltare.

De la secrete sovietice la transparență forțată

Moștenirea sovietică a lăsat Ucrainei un paradox: o țară extrem de bogată în resurse minerale, dar cu date de geo-recunoaștere clasificate și inaccesibile. Articolul 13 din Constituția Ucrainei prevede că „pământul, subsolul său, aerul atmosferic, apa și alte resurse naturale… sunt obiecte ale dreptului de proprietate al poporului ucrainean”. Dar timp de ani întregi, doar cercuri restrânse, apropiate de putere, au avut acces la aceste informații. Industria extractivă a funcționat fragmentat, cu investiții sporadice și fără o strategie coerentă, iar populația a privit cu suspiciune orice tentativă de exploatare.

Schimbarea a venit în 2025, când interesul direct al Statelor Unite pentru resursele ucrainene, formulat brutal sub logica „subsol în schimbul sprijinului”, a forțat Kievul să își clarifice poziția. Acordul privind subsolul dintre Ucraina și SUA a devenit catalizatorul unei reforme accelerate, pe care statul nu a reușit să o realizeze timp de decenii.

Comisia propune discret norme UE mai flexibile privind plasticul reciclat din sticlele de băuturi

21:08

Un patron din SUA va oferi o primă de Crăciun uriașă angajaților săi

20:43

Acordul SUA–Ucraina, punctul de cotitură al industriei extractive

Semnat pe 1 mai 2025, documentul cunoscut oficial drept „Acordul privind înființarea Fondului de Investiții pentru Reconstrucție SUA–Ucraina” a reprezentat cel mai important eveniment al anului pentru industria minieră. După negocieri tensionate, documentul a stabilit un cadru de cooperare investițională care a schimbat rapid realitatea din teren.

Fondul a pornit cu o contribuție americană de 25 de milioane de dolari, ulterior majorată la 75 de milioane, cu așteptări de a ajunge la 200 de milioane până la finalul anului următor. Mai important decât sumele inițiale a fost semnalul transmis investitorilor: Ucraina este dispusă să își deschidă subsolul, să creeze reguli clare și să ofere acces la date reale.

Declasificarea resurselor, ruptura cu trecutul

Una dintre cele mai radicale decizii ale guvernului în 2025 a fost declasificarea informațiilor privind rezervele de materii prime critice și strategice. Diamante, aur, litiu, titan, zirconiu, scandiu, platină, elemente rare și dispersate au ieșit din zona secretelor de stat și au devenit accesibile investitorilor și experților.

Singura excepție majoră a rămas uraniul, însă chiar și aici se discută eliminarea secretului, în cadrul viitoarei Strategii pentru Minerale Critice 2026–2030. Această deschidere a eliminat una dintre principalele bariere care au ținut investițiile departe de Ucraina și a blocat ani la rând cooperarea reală cu UE și SUA.

Liste strategice și licitații reale

În paralel, guvernul a aprobat listele oficiale de minerale critice și strategice și a identificat zăcămintele ce pot fi oferite prin licitații sau acorduri de partajare a producției. În doar câteva luni, autoritățile au făcut ceea ce nu reușiseră în zeci de ani: au structurat resursele în categorii clare și au creat mecanisme funcționale de atragere a capitalului.

Un exemplu emblematic este lansarea primei competiții pentru un acord de partajare a producției la zăcământul Dobra din regiunea Kirovohrad, care include litiu, niobiu, tantal, cesiu, aur și alte metale strategice. Investițiile minime cerute, de peste 167 de milioane de dolari, arată ambiția proiectelor și nivelul de seriozitate cerut investitorilor.

Petrolul și gazele, miza tăcută a subsolului

Deși atenția publică s-a concentrat pe pământurile rare, subsolul Ucrainei înseamnă și petrol, gaze, sare și alte resurse esențiale. Sectorul hidrocarburilor a fost printre primele integrate în noul cadru de cooperare cu SUA. În 2025, trei perimetre de petrol și gaze au fost adjudecate prin licitații electronice transparente, pe platforma Prozorro.Sales.

Rezultatul a fost relevant: prețurile finale au depășit de câteva ori valorile de pornire, semn al unei concurențe reale și al încrederii mediului de afaceri. Investitorii au plătit în total 1,4 miliarde de grivne doar pentru drepturile de exploatare, confirmând că sistemul începe să funcționeze.

Subsolul sub foc: războiul ca factor permanent

Anul 2025 a fost însă marcat și de un context dramatic. Rusia a lansat 24 de atacuri masive asupra infrastructurii de gaze a Ucrainei, transformând producția energetică într-o țintă strategică. În ciuda distrugerilor, producătorii au reușit să mențină funcțional sistemul și să continue forajele.

Doar în 2025 au fost începute 136 de sonde noi, un rezultat considerat solid în condițiile bombardamentelor constante. Per total, în perioada invaziei la scară largă, Ucraina se apropie de 500 de sonde forate, un semnal clar că industria nu doar supraviețuiește, ci încearcă să se consolideze.

Sfârșitul tranzitului rusesc și diversificarea importurilor

Un alt moment-cheie al anului a fost încheierea tranzitului gazelor rusești prin Ucraina, la 1 ianuarie 2025. Deși existau temeri privind colapsul sistemului de transport, realitatea a arătat că rețeaua, una dintre cele mai mari din lume, s-a adaptat. Accentul s-a mutat de la tranzit la distribuția gazelor produse intern și la importuri diversificate.

În acest context, Ucraina a importat gaze lichefiate din SUA și, pentru prima dată, gaze din Azerbaidjan pe ruta transbalcanică. Până la finalul anului, importurile totale au depășit 5 miliarde de metri cubi, consolidând securitatea energetică într-un an extrem de dificil.

Umbrele reformei: tarife, costuri și riscuri pentru 2026

În ciuda progreselor, industria extractivă rămâne sub presiune. Majorările de tarife la energie electrică, gaze, apă și transport feroviar amenință competitivitatea proiectelor. Statul este acuzat că vede în continuare subsolul mai degrabă ca pe o sursă de venit bugetar rapid, decât ca pe un motor de dezvoltare pe termen lung.

Creșterile succesive de tarife, unele de peste 70% în ultimii ani, riscă să frâneze investițiile exact în momentul în care industria începe să se miște.