România închide o rană diplomatică veche de peste trei decenii. Cât trebuie să plătim SUA pentru „Afacerea bumbacului” din anii ’90

România face, în sfârșit, un pas decisiv pentru a închide una dintre cele mai vechi și sensibile datorii externe rămase din perioada de tranziție postcomunistă.

Guvernul a aprobat cadrul legal necesar pentru achitarea unei datorii istorice către Statele Unite ale Americii, aferentă importurilor de bumbac-fibră realizate la începutul anilor ’90, într-un episod controversat cunoscut drept „Afacerea bumbacului”. Anunțul a fost făcut de ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Radu Miruță, care a vorbit despre corectitudine, transparență și nevoia de a repara o rușine diplomatică veche de peste 30 de ani.

Guvernul scoate la lumină o datorie ascunsă timp de 33 de ani

Potrivit ministrului Economiei, decizia adoptată în această săptămână de Guvern vizează reglementarea explicită a plății unei datorii contractate de statul român în 1992, în baza unui împrumut acordat de Guvernul Statelor Unite, prin Departamentul Agriculturii al SUA și Commodity Credit Corporation (CCC). Împrumutul, în valoare inițială de aproximativ 10 milioane de dolari, a fost acordat sub formă de bumbac-fibră destinat industriei textile românești, aflată atunci într-un proces accelerat de restructurare.

În ce merită să investiți în 2026: activul clasic care promite câștiguri mari

19:54

Valentin Ionescu, președintele ISF: Peste 30.000 de români au participat la programele Institutului Financiar Român. Educația financiară schimbă comportamentele de economisire și investiții

18:54

„În 1992 s-a dat în România un mare tun: așa-numita Afacere a bumbacului. Unii au tras țepe și s-au îmbogățit, iar statul român a rămas și bun de plată și cu o rușine diplomatică pe termen lung. Timp de 33 de ani, decidenții au împins această mizerie sub preș. Astăzi, am scos-o la lumină”, a transmis Radu Miruță, într-o postare publică.

Conform explicațiilor oficiale, bumbacul a fost livrat, însă firmele românești beneficiare, selectate „pe sprânceană”, au intrat ulterior în faliment sau au fost radiate. Datoria nu a mai fost rambursată, iar obligația a rămas în sarcina statului român, fără ca problema să fie tranșată legislativ timp de peste trei decenii.

Cum a apărut „Afacerea bumbacului” și cine a rămas dator

Împrumutul contractat în 1992 a avut ca scop sprijinirea industriei textile românești, prin asigurarea de materie primă într-un moment în care economia se confrunta cu lipsuri majore. Creditul, acordat pe o perioadă de 30 de ani, a fost utilizat pentru achiziția de bumbac-fibră din Statele Unite, prin intermediul unor operatori economici desemnați de stat.

În timp, însă, majoritatea acestor operatori au dispărut. Ministerul Economiei arată că datoriile nu au mai putut fi recuperate din cauza falimentului sau radierii firmelor implicate. Trei societăți comerciale au fost identificate ca fiind restante și ulterior radiate: SC Textilcotton SA, SC Impex Overseas Corp SRL și SC Tuvic Impex SRL.

În lipsa unor debitori activi și a unui cadru legal clar, responsabilitatea a rămas în suspensie, iar România a acumulat penalități și dobânzi, afectând relația cu partenerul american. Potrivit autorităților, situația a generat nu doar costuri financiare, ci și un deficit de credibilitate pe plan internațional.

Cât datorează România Statelor Unite în prezent

Datele oficiale prezentate de Ministerul Economiei indică o sumă semnificativă care trebuie achitată. La 30 iunie 2025, datoria totală se ridica la 6,793 milioane de dolari americani. Aceasta include rate de capital neachitate în valoare de 4,890 milioane de dolari, dobânzi inițiale neachitate de 821.066 de dolari și penalități de întârziere de aproximativ 1,081 milioane de dolari.

Ulterior, la 30 septembrie 2025, conform Declarației de arierate transmise de Departamentul Agriculturii al SUA, suma totală de plată ajunsese la 6,83 milioane de dolari americani. La această valoare se vor adăuga penalitățile acumulate până la momentul efectuării efective a plății, precum și costurile aferente transferurilor bancare internaționale.

Suma urmează să fie alocată în bugetul Ministerului Economiei pentru anul 2026, într-o poziție bugetară distinctă, ceea ce, potrivit autorităților, va permite o gestionare directă și transparentă a fondurilor.

Statul român își asumă integral plata și relația cu partenerul american

Prin proiectul de lege aprobat de Guvern, statul român preia integral responsabilitatea achitării acestei datorii istorice. Obiectivul declarat este respectarea obligațiilor internaționale, evitarea unor penalități suplimentare și menținerea relațiilor comerciale și diplomatice cu Statele Unite ale Americii.

Ministerul Economiei va coordona întregul proces, de la identificarea exactă a sumelor datorate, până la efectuarea plăților și transmiterea datelor către Departamentul Agriculturii al SUA. Potrivit comunicatului oficial, demersul finalizează un proces început în 1992 și continuat, fără succes, prin mai multe memorandumuri și proiecte legislative care nu au fost duse la capăt.

„Poate părea un demers tehnic. În realitate, este despre respect, corectitudine și bun-simț. Imaginea noastră externă nu este un detaliu, este ceva ce trebuie apărat”, a subliniat ministrul Radu Miruță, explicând că plata datoriei reprezintă un pas necesar pentru credibilitatea României ca partener economic internațional.

Corecturi legislative și un semnal de transparență

În același context, ministrul Economiei a anunțat și introducerea unor corecții legislative considerate esențiale. Una dintre acestea vizează definirea clară a fibrei optice în legislația națională, o omisiune pe care Miruță o califică drept greu de explicat în anul 2025.

„Fibra optică este coloana vertebrală a comunicațiilor moderne, inclusiv a infrastructurii critice, precum rețelele energetice. Cine o utilizează trebuie să o facă responsabil și să plătească redevențele cuvenite statului”, a explicat ministrul.

În opinia sa, atât reglementarea plății datoriei istorice către SUA, cât și clarificarea unor definiții-cheie din legislație au un numitor comun: corectarea unor neglijențe vechi, care au permis abuzuri, pierderi financiare și lipsă de responsabilitate față de stat.