O eventuală pace durabilă în Orientul Mijlociu ar putea produce efecte economice mult mai ample decât o simplă ieftinire a petrolului. Tensiunile dintre SUA, Israel și Iran au ridicat în ultimele luni costurile pentru energie, transport, gaze naturale, îngrășăminte și numeroase materii prime. Dacă ostilitățile se vor încheia, investitorii se așteaptă la o reașezare rapidă a piețelor globale.
Analistul Reuters Gavin Maguire identifică șapte indicatori esențiali care pot arăta dacă lumea intră într-o nouă etapă de stabilitate energetică, cu impact direct asupra prețurilor plătite de consumatori și asupra rezultatelor companiilor.
Una dintre cele mai spectaculoase schimbări produse de conflict a fost diferența uriașă dintre piața fizică și contractele futures pe petrol.
Prețul spot al petrolului Brent a depășit în aprilie 140 de dolari pe baril, apropiindu-se de maxime istorice. În același timp, contractele futures au rămas sub 120 de dolari, semn că traderii financiari au pariat pe faptul că tensiunile nu vor dura foarte mult.
Dacă se va ajunge la un acord de pace solid, prețurile fizice ale petrolului ar putea scădea accelerat, pe măsură ce transporturile din Orientul Mijlociu revin la normal.
Războiul a adus profituri excepționale pentru rafinării, deoarece prețurile carburanților au crescut mai repede decât costul petrolului brut.
Diferența dintre prețul benzinei sau motorinei și cel al țițeiului Brent, cunoscută sub numele de „crack spread”, s-a dublat din februarie și a ajuns la aproximativ 45 de dolari pe baril.
Într-un scenariu de pace, aceste marje s-ar comprima semnificativ, iar profiturile rafinăriilor ar reveni la niveluri mai normale.
Creșterea accelerată a prețurilor la benzină a devenit o problemă politică majoră în Statele Unite, afectând direct consumatorii și punând presiune asupra administrației de la Washington.
O normalizare a fluxurilor de petrol din Golf ar trebui să conducă la scăderea prețurilor futures la benzină și, implicit, la reducerea costurilor la pompă. Pentru milioane de șoferi americani, acesta ar putea fi unul dintre cele mai vizibile efecte ale unui acord de pace.
Transportul maritim a fost printre cele mai afectate sectoare. Costul închirierii unui superpetrolier VLCC pe ruta Orientul Mijlociu – China a urcat de la sub 150.000 de dolari pe zi la peste 450.000 de dolari. Această explozie a tarifelor a fost determinată de riscurile ridicate și de costurile de asigurare.
În cazul unei detensionări reale, tarifele ar putea scădea abrupt, reducând costurile globale de transport și contribuind la ieftinirea materiilor prime.
Orientul Mijlociu este un furnizor important de produse chimice esențiale, inclusiv uree și acid sulfuric, folosite în agricultură și industrie. Blocajele logistice și creșterea prețurilor la energie au alimentat scumpiri semnificative în aceste piețe.
O reluare completă a transporturilor maritime ar putea reduce tensiunile și ar oferi un sprijin important fermierilor și producătorilor din întreaga lume.
Conflictul a afectat puternic și piețele de gaze naturale și gaz natural lichefiat (GNL), atât în Europa, cât și în Asia.
Într-un scenariu de pace, aceste piețe ar putea suferi unele dintre cele mai consistente scăderi de preț, deoarece aprovizionarea s-ar stabiliza. Totuși, cererea ridicată din sezonul cald și necesitatea refacerii stocurilor ar putea limita amplitudinea corecțiilor.
Companiile din sectorul energetic au beneficiat puternic de creșterea prețurilor la petrol. Producătorii de șist din SUA și companiile canadiene din sectorul nisipurilor bituminoase au atins maxime multianuale.
În cazul unui acord de pace, aceste acțiuni ar putea înregistra corecții semnificative, pe măsură ce perspectivele de profit se temperează.
Investitorii ar putea începe să își reducă expunerea pe întregul sector petrolier și de gaze.