Sindicatele germane cer salarii decente pentru românii sezonieri. „Culeg hrana Germaniei, dar abia supraviețuiesc”

Pe câmpurile Germaniei, acolo unde se coc sparanghelul, căpșunile și cireșele, zeci de mii de români muncesc zi de zi, în genunchi, sub ploaie sau sub soarele arzător. Fac o muncă vitală pentru siguranța alimentară a uneia dintre cele mai puternice economii europene, dar trăiesc la marginea demnității umane. În ciuda contribuției lor esențiale, românii sezonieri sunt remunerați la limita legii și adesea cazați în condiții pe care sindicatele le numesc „inadmisibile”. Acum, vocea lor începe să fie auzită: sindicatul IG BAU Oberpfalz trage un semnal de alarmă și cere măsuri urgente pentru a corecta ceea ce numește o „nedreptate sistematică”.

Salariu minim și condiții decente – o cerință, nu un favor

Vicepreședintele regional al sindicatului, Manfred Götz, a descris cu luciditate situația: munca sezonieră este o muncă fizică dură, solicitantă, care cere rezistență și sacrificiu.

„De la sparanghel și căpșuni, până la mere și cireșe, recoltarea este muncă fizică dură, în genunchi, sub ploaie sau soare dogoritor. Oamenii care o fac trebuie plătiți corespunzător și cazați decent. Muncitorii sezonieri merită cel puțin salariul minim, fără excepții”, a declarat Götz.

România urcă peste economii mari, dar pierde duelul regional: Unde se face mai ușor business în 2026

20:19

Ungaria ridică miza: disputa fondurilor UE riscă să lovească și Polonia

19:18

Cazare precară, cheltuieli mari și bani puțini

În fiecare primăvară și vară, mii de români se întorc în fermele din Germania, atrași de promisiunea unui venit care, deși modest, este adesea mai mare decât ce ar putea câștiga în aceeași perioadă în țară. Însă, odată ajunși acolo, realitatea este dureroasă: cazare în barăci insalubre, chirii uriașe raportate la nivelul salariului, costuri ascunse pentru transport, intermediere și hrană, toate acestea reduc drastic banii rămași în buzunar la finalul lunii. În loc să câștige, mulți ajung să supraviețuiască.

Propunerea absurdă: 80% din salariul minim

„Muncitorii sezonieri nu sunt lucrători de mâna a doua”, a subliniat Götz, răspunzând unui discurs tot mai prezent în rândul unora dintre fermierii germani, care au cerut în mod controversat plata muncitorilor sezonieri cu doar 80% din salariul minim legal. Această idee, promovată de Asociația Fermierilor Germani, a fost respinsă oficial de Ministerul Agriculturii, dar simpla ei apariție pe agenda publică a stârnit îngrijorare.

„Salariul minim legal de 12,82 euro pe oră este limita de jos. Orice plată sub acest nivel este ilegală și pasibilă de sancțiuni din partea autorităților fiscale și vamale”, a adăugat reprezentantul sindical, citat de presa din diaspora.

Criza forței de muncă se va adânci

Götz avertizează că salariile mici și condițiile precare de trai nu sunt doar o problemă morală, ci și una economică.

„Agricultura nu este un domeniu în care se câștigă bine nici acum. Iar mulți fermieri se plâng deja că nu găsesc suficienți muncitori. Dacă se continuă politica de reducere a salariilor, criza de personal se va adânci și mai mult.” Cu alte cuvinte, tratamentul injust aplicat acestor lucrători nu doar că le afectează demnitatea, ci subminează chiar sustenabilitatea agriculturii germane.

Fermierii primesc sprijin de stat, dar refuză să-l împartă

În același timp, Götz atrage atenția asupra dublului standard economic aplicat fermierilor.

„Fermierii germani beneficiază deja de măsuri economice favorabile: reducerea taxelor pe energie electrică și compensarea integrală a accizei la motorină agricolă din 2026.”

Cu toate acestea, când vine vorba de plata muncii, se cer excepții și reduceri.

Olanda – model de competitivitate cu respect pentru muncitori

Pentru a demonstra că un sistem agricol echitabil este posibil, sindicalistul oferă exemplul Olandei, unde fermierii plătesc deja un salariu minim de 14,40 euro pe oră, cu 1,58 euro mai mult decât în Germania. Chiar și după majorarea programată a salariului minim german la 13,90 euro în 2026, diferența va rămâne vizibilă. Și totuși, Olanda reușește nu doar să-și mențină productivitatea, ci și să exporte masiv în Germania.

„Dacă Olanda poate să plătească mai bine și să rămână competitivă, și agricultorii noștri pot. Este o chestiune de respect față de oameni și față de munca lor”, a conchis Götz.

Un apel la normalitate și demnitate

Într-un peisaj european tot mai dependent de mobilitatea forței de muncă, românii care muncesc în agricultură sezonieră în Germania nu mai pot fi tratați ca o resursă ieftină, pasivă și tăcută. Ei sunt oamenii care pun mâncarea pe mesele europenilor, iar prețul plătit pentru această muncă nu ar trebui să fie demnitatea lor. Când sindicatele cer cazare decentă, respect și plată corectă, nu cer un favor. Cer normalitate.