Șocul geopolitic din Orientul Mijlociu se decontează luni pe burse. Analiști: Prețul petrolului va exploda în primele minute de tranzacționare

Șocul geopolitic al conflictului deschis SUA – Iran se mută acum direct în piețe: investitorii și companiile de energie se pregătesc pentru un management rapid al riscului. Unele mari companii petroliere și importante case de trading au suspendat transporturile de țiței și combustibili prin Strâmtoarea Hormuz din cauza atacurilor, au declarat sâmbătă patru surse din piața de trading pentru Reuters.

Statele Unite și Israelul au lansat sâmbătă lovituri asupra Iranului, vizând conducerea de la Teheran și aruncând Orientul Mijlociu într-un nou conflict. Președintele Donald Trump a spus că atacul va pune capăt unei amenințări de securitate și le va oferi iranienilor o șansă să înlăture actualul regim.

În paralel, țările arabe din Golf — mari producătoare de petrol — au intrat în alertă, pe fondul temerilor de escaladare, iar Iranul a răspuns lansând rachete către Israel.

De ce fondurile suverane devin o soluție pentru guvernele din Golf

21:37

Primele semne de recesiune: consumul și angajările trag economia în jos

20:36

ANALIZĂ

Strâmtoarea Hormuz, „gâtul de sticlă”: transporturi suspendate, nervozitate în asigurări

Miza blocajului din strâmtoarea Hormuz  este uriașă, pentru că este ruta maritimă esențială care conectează statele bogate, producătoare de petrol din Orientul Mijlociu, cu restul lumii. Aproximativ 20 de milioane de barili de țiței au trecut zilnic prin strâmtoare în 2024 — echivalentul a aproape 20% din consumul global de lichide petroliere, potrivit Administrației pentru Informații Energetice a SUA (EIA).

Vulnerabilitatea este structurală: strâmtoarea are aproximativ 50 km lățime și o adâncime mică, de cel mult 60 m. Într-un astfel de context, avertizează Arne Lohmann Rasmussen (Global Risk Management), chiar și „o simplă îndoială” privind securitatea în Strâmtoare poate face tranzitul dificil din motive de asigurare, pentru că primele ar urca abrupt, notează The Straight Times.

Există și rute de ocolire, însă limitate. Potrivit analistului Ole Hansen (Saxo Bank), doar Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au infrastructură semnificativă de bypass, iar EIA notează că ruta alternativă ar putea transporta cel mult 2,6 milioane de barili pe zi — mult sub volumele care tranzitează în mod normal Hormuzul.

Piețele se pregătesc de cel mai rău scenariu: Brent la 100 $

Înainte de deschiderea de luni, estimările analiștilor converg către aceeași idee: petrolul va reacționa primul, iar magnitudinea depinde de cât de repede se stabilizează situația.

Analiștii energetici de la Eurasia Group spun că „prețurile petrolului vor crește brusc la deschiderea piețelor”. Dacă conflictul continuă până duminică, ei văd o reacție de 5–10 dolari peste nivelul actual de referință de 73 de dolari, pe baza afirmației Iranului că a închis Strâmtoarea Hormuz și a perturbării traficului de petroliere.

Barclays merge mai departe și avertizează că piețele petrolului ar putea fi nevoite să se confrunte luni cu „cele mai mari temeri”. În stadiul actual, banca consideră că Brent ar putea atinge 100 de dolari pe baril, pe măsură ce piața prețuiește amenințarea unei întreruperi de aprovizionare, într-un context de deteriorare accelerată a securității în Orientul Mijlociu.

Blocada Hormuz ar putea crește prețul petrolului cu 50%

Pentru Vishnu Varathan, șeful cercetării macro pentru Asia (fără Japonia) la Mizuho, riscul major este ca instabilitatea să nu fie un episod scurt. El avertizează că o prelungire a stării de război, cu focare de atacuri și instabilitate regională, ar putea deveni „noua normalitate”, în linie cu avertismentul Iranului. Într-un astfel de cadru, prețurile petrolului ar rămâne probabil ridicate, pentru că atât producția, cât și tranzitul rămân vulnerabile la atacuri și întreruperi.

Varathan spune că OPEC ar putea fi presată să crească producția pentru a compensa, însă chiar și fără o blocadă totală a Hormuzului, un premium de 10–25% la petrol „nu este deloc exagerat”. Iar dacă Strâmtoarea Hormuz ar fi blocată efectiv, vorbim despre un eveniment de risc cu potențial de +50%.

Aurul reacționează, activele de risc sub presiune: „energia e încă ieftină”

Pe partea de asset allocation, reacția „de manual” este deja conturată. Christopher Wong, strateg la OCBC (Singapore), spune că lovitura crește prima de risc geopolitic pe măsură ce piețele se apropie de deschiderea de luni. În viziunea lui, reacția imediată este previzibilă: activele de refugiu, precum aurul, ar putea avea un salt, iar prețurile petrolului s-ar putea întări pe fondul temerilor privind întreruperea aprovizionării. În oglindă, activele de risc și monedele cu beta ridicat ar putea vedea un prim val de volatilitate, mai ales dacă titlurile sugerează represalii sau contagiune regională.

Nick Ferres, CIO la Vantage Point Asset Management (Singapore), rezumă aceeași idee într-o formulă directă: „Energia este încă ieftină. Acesta e sectorul evident care va crește luni. Și aurul.”

AFP: de ce Iranul rămâne un factor structural pe piața petrolului

O altă piesă critică este chiar profilul Iranului în piața globală. AFP notează că loviturile SUA împotriva Iranului ar putea perturba sever oferta globală de țiței și ar putea trimite prețurile la niveluri nemaivăzute de ani, iar analiza agenției se uită la mizele structurale din spatele șocului.

Iranul rămâne în top 10 producători mondiali, chiar dacă producția sa a scăzut semnificativ față de anii 1970, în special din cauza valurilor de sancțiuni americane. În 1974, Iranul era al treilea cel mai mare producător din lume după SUA și Arabia Saudită și înaintea Rusiei, producând circa șase milioane de barili pe zi, a declarat pentru AFP Arne Lohmann Rasmussen. Astăzi, Iranul produce aproximativ 3,1 milioane de barili pe zi, potrivit OPEC, cartel din care face parte.

Volumul rămâne semnificativ, iar republica islamică este considerată deținătorul celei de-a treia rezerve de țiței ca mărime din lume, ceea ce îi consolidează importanța strategică. În plus, industria petrolieră iraniană este într-o stare mult mai bună decât cea a Venezuelei, o altă țară afectată de ani de sancțiuni americane.

„Petrol extrem de profitabil”: cost de 10 $/baril

Un alt element cheie este costul. Potrivit lui Rasmussen, țițeiul iranian este relativ ușor și ieftin de extras, cu costuri de producție de doar 10 dolari pe baril, ceea ce îl face deosebit de profitabil. Doar Arabia Saudită, Irakul, Kuweitul și Emiratele Arabe Unite au costuri de producție la fel de scăzute.

Prin comparație, marii producători occidentali, precum Canada și Statele Unite, se confruntă de obicei cu costuri de 40–60 de dolari pe baril. Într-un mediu cu prețuri globale ridicate, Iranul câștigă disproporționat — iar pentru o economie dependentă de veniturile din petrol, acest mecanism devine crucial.

Exporturile către China și presiunea sancțiunilor

Sancțiunile americane impuse după Revoluția Islamică din 1979 au lăsat Iranului puține opțiuni de export, în special după ce Trump a relansat politica de „presiune maximă” asupra Teheranului odată cu revenirea sa la Casa Albă. În 2025, Washingtonul a vizat rafinăriile chineze „teapot” — rafinerii independente, în afara marilor companii de stat — acuzându-le că achiziționează țiței iranian.

Cu toate acestea, China continuă să cumpere petrol iranian la prețuri sub cele de piață. Potrivit lui Hansen, Iranul exportă între 1,3 și 1,5 milioane de barili pe zi, iar peste 80% din aceste exporturi ajung la rafinăriile chineze, tocmai din cauza sancțiunilor americane.