Guvernele statelor membre ale Uniunii Europene au alocat în 2026 aproape 18 miliarde de euro pentru a reduce impactul scumpirii petrolului şi gazelor asupra gospodăriilor şi companiilor, însă Comisia Europeană avertizează că o mare parte din aceste măsuri nu sunt suficient de bine ţintite.
Potrivit unei note pregătite de Executivul comunitar pentru discuţiile miniştrilor de Finanţe din zona euro, măsurile adoptate de 25 de state membre au un cost bugetar de 17,9 miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 0,1% din PIB-ul Uniunii Europene. Bruxellesul consideră că sprijinul acordat în această formă trebuie regândit, într-un moment în care costurile de finanţare ale guvernelor au crescut, iar spaţiul fiscal este limitat.
Comisia Europeană atrage atenţia că mai mult de două treimi din sprijinul acordat în 2026 vizează măsuri generalizate asupra preţurilor, şi nu scheme concentrate asupra gospodăriilor vulnerabile sau a companiilor care sunt cel mai expuse şocului energetic.
Executivul comunitar susţine că acest tip de intervenţie poate fi costisitor pentru bugetele publice şi poate reduce stimulentele pentru diminuarea consumului de energie. În schimb, Bruxellesul recomandă măsuri pe termen scurt, temporare şi direcţionate către beneficiarii care au cea mai mare nevoie de sprijin.
Comisia face trimitere la experienţa crizei energetice din 2022-2023, când statele membre au intervenit pe scară largă pentru a limita efectele exploziei preţurilor. Costul net al măsurilor fiscale adoptate atunci pentru atenuarea şocului energetic a ajuns la circa 1,2% din PIB-ul UE. Aproximativ 64% din acest sprijin a fost reprezentat de măsuri asupra preţurilor, iar numai un sfert din total a fost direcţionat către grupurile vulnerabile.
Pentru 2026, Comisia estimează că măsurile anunţate până la începutul lunii mai aveau un cost de 14,5 miliarde de euro, dar nota actualizată indică un efort bugetar de 17,9 miliarde de euro după adoptarea unor măsuri suplimentare.
În locul subvenţionării generalizate a consumului de gaze sau petrol, Comisia Europeană cere statelor să orienteze mai multe resurse către infrastructura energetică, în special către reţelele electrice şi electrificarea economiei.
Logica Bruxellesului este că investiţiile în infrastructură pot reduce vulnerabilitatea Europei la viitoare şocuri de aprovizionare, în timp ce măsurile care menţin artificial preţul combustibililor fosili pot prelungi dependenţa de importuri.
Comisia a cerut deja accelerarea investiţiilor în reţele şi a pregătit măsuri pentru stimularea electrificării, inclusiv prin revizuirea costurilor de reţea şi a fiscalităţii din energie. În perspectiva pe termen lung, Bruxellesul urmăreşte creşterea ponderii energiei curate, inclusiv prin dezvoltarea energiei geotermale, biometanului şi hidrogenului.
Mesajul vine într-un moment în care presiunile asupra pieţei europene de energie s-au intensificat din nou. Comisia Europeană arăta la sfârşitul lunii septembrie că aprovizionarea cu petrol în UE rămâne stabilă, dar preţurile la motorină şi combustibil pentru aviaţie sunt ridicate, pe fondul tensiunilor de pe pieţele globale.
Scumpirea gazelor a devenit din nou o problemă politică majoră pentru Europa după izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu în februarie 2026. Potrivit informaţiilor citate de Reuters, preţurile de referinţă ale gazelor în Europa s-au dublat de la începutul conflictului şi au ajuns în septembrie la cel mai ridicat nivel de la sfârşitul lui 2022.
Şocul energetic pune presiune atât pe gospodării, prin facturi mai mari, cât şi pe industrie, unde energia reprezintă un cost important pentru numeroase sectoare. Companiile europene avertizează de mai mult timp că nivelul preţurilor la energie afectează competitivitatea faţă de rivalii din alte regiuni ale lumii.
În acelaşi timp, Europa încearcă să îşi asigure suficiente gaze pentru iarnă. Norvegia, devenită după 2022 principalul furnizor de gaze al Europei, este pregătită să crească livrările în sezonul rece, însă piaţa rămâne expusă riscurilor geopolitice şi unor posibile noi perturbări ale aprovizionării.
Un alt argument al Comisiei pentru limitarea măsurilor generalizate este creşterea costurilor de finanţare. Randamentele obligaţiunilor guvernamentale din zona euro se află la niveluri ridicate, ceea ce face mai scumpă finanţarea deficitelor şi a programelor de sprijin.
În acest context, Bruxellesul consideră că subvenţiile larg distribuite trebuie evitate în favoarea unor intervenţii temporare şi precise. Ajutoarele ar trebui să ajungă în primul rând la gospodăriile vulnerabile şi la firmele afectate direct de scumpirea energiei, fără să elimine complet stimulentele pentru reducerea consumului.
Comisia a subliniat încă din primăvara acestui an că măsurile de sprijin trebuie să fie „ţintite, oportune şi temporare”, tocmai pentru a limita costul fiscal şi pentru a păstra stimulentele de reducere a cererii de energie.
Şocul energetic se reflectă şi în perspectivele economice ale zonei euro. Comisia Europeană anticipa în primăvară că economia zonei euro va creşte cu aproximativ 0,9% în 2026, iar efectele şocului energetic urmau să se extindă şi în 2027. Prognoza de primăvară indica o revenire modestă a creşterii la 1,4% în 2027 şi o inflaţie de 2,4%.
Potrivit evaluării mai recente citate de Reuters, creşterea din 2026 ar putea fi uşor peste estimarea de 0,9%, însă pentru 2027 perspectiva este mai slabă decât prognoza anterioară de 1,2%. În acelaşi timp, presiunile inflaţioniste sunt mai persistente decât se anticipa anterior.
Pentru guvernele europene, problema devine astfel una dublă: să protejeze consumatorii şi companiile de un nou val de scumpiri, dar fără să amplifice deficitele şi fără să menţină artificial dependenţa de combustibili fosili.
Comisia Europeană pledează, prin urmare, pentru o combinaţie între sprijin social temporar şi investiţii structurale în reţele, electrificare şi surse de energie mai sigure. Miza nu este doar reducerea facturii pe termen scurt, ci şi diminuarea vulnerabilităţii economiei europene la următorul şoc energetic.