Un dispozitiv cuantic minuscul demonstrează că timpul poate avea două viteze într-un sistem cuantic

Ce-ar fi dacă ți-aș spune că timpul nu curge la fel pentru toate părțile aceluiași obiect? În laboratorul Universității din Viena, cercetătorii au reușit să demonstreze că timpul poate avea două viteze: două particule cuantice entanglate au experimentat fluxuri temporale diferite, deși făceau parte din același sistem. 

Timpul poate avea două viteze, parte a aceluiași sistem cuantic

Într-un experiment, fizicienii din Viena au folosit un interferometru cuantic și două fotoni entanglați pentru a simula o distorsiune temporală în miniatură. Unul dintre fotoni a fost trimis într-un simulator gravitațional, conceput pentru a reproduce efectele unui câmp spațiu-timp curbat, adică exact ceea ce se întâmplă în apropierea unui corp ceresc masiv, unde timpul încetinește. Celălalt foton a rămas într-un spațiu-timp „plat”, fără curbură gravitațională.

Rezultatul a fost năucitor: cei doi fotoni, deși parte a aceluiași sistem cuantic, au început să experimenteze timpul în mod diferit. Această dilatare temporală internă nu doar că confirmă predicțiile teoriei relativității generale a lui Einstein, ci aduce un concept complet nou în ecuație – faptul că timpul poate curge diferit în interiorul unei singure entități cuantice.

Danemarca, în prima linie a războiului digital: Cum încearcă statul nordic să se desprindă de Silicon Valley

08:09

Dublă povară fiscală în 2026: unele companii vor plăti simultan impozit pe profit, ICAS și taxa pe afiliați

21:59

Un nou tip de relativitate: în inima mecanicii cuantice

Până acum, efectele de dilatare a timpului au fost observate între sisteme separate – de exemplu, în cazul sateliților GPS, unde ceasurile de pe orbită trebuie ajustate față de cele de pe Pământ. Însă această cercetare arată pentru prima dată că astfel de diferențe pot apărea și în cadrul aceluiași sistem cuantic coerent.

Această descoperire zdruncină din temelii modul în care fizicienii înțeleg coerența cuantică, timpul și entanglementul. Implicațiile sunt de asemenea, destul de vaste: dacă două părți ale unui sistem entanglat pot avea percepții temporale diferite, atunci arhitecturile viitoare de computere cuantice ar putea fi proiectate pentru a folosi această diferență în scopuri revoluționare – de la procesare mai rapidă la corecții de erori mai eficiente.

Un pas către reconcilierea imposibilului

De un secol, fizicienii încearcă să unească cele două mari teorii ale Universului: relativitatea generală, care explică gravitația și cosmosul la scară mare, și mecanica cuantică, care descrie lumea particulelor subatomice. Însă acest experiment, în care timpul se manifestă diferit în interiorul unui sistem cuantic, ar putea fi primul fir logic care leagă cele două perspective.

Pe lângă implicațiile teoretice, cercetătorii sugerează că aceste rezultate ar putea avea aplicații directe în tehnologiile viitorului: sisteme de navigație bazate pe ceasuri cuantice, modele îmbunătățite pentru găuri de vierme sau chiar înțelegerea structurii posibile a multiversului.