Acuzații de imixtiune a spionilor ruși în scandalul Wirecard, un tun de miliarde de euro. După cinci ani, părțile încă se judecă în instanță

Scandalul Wirecard a șocat lumea financiară, dezvăluind un uriaș tun de miliarde de euro și expunând vulnerabilitățile sistemului de reglementare. Însă, în spatele acestui dezastru economic, au apărut acuzații neobișnuite, care implică imixtiunea spionilor ruși, susținând că anumite elemente de influență externă au jucat un rol crucial în manipularea și ascunderea adevărului. După mai bine de cinci ani, procesul în instanță continuă, iar părțile implicate se luptă încă să își dovedească punctul de vedere într-un caz complex și plin de suspiciuni.

Falimentul de miliarde de euro al companiei Wirecard, care a zguduit piața financiară europeană, rămâne încă o rană deschisă. Fostul CEO Markus Braun continuă să lupte pentru a-și demonstra nevinovăția, iar un proces major încă așteaptă să se definitiveze. Deși au trecut cinci ani de la colapsul companiei, adevărul complet pare încă departe.

Falimentul care a cutremurat DAX-ul și nu numai

Pe 25 iunie 2020, Wirecard, un furnizor de servicii de plată listat la bursa germană DAX, a intrat în insolvență – primul și singurul caz de acest fel pentru o companie din acest indice. Impactul a fost devastator: mii de locuri de muncă au fost pierdute, iar investitorii au suferit pierderi de zeci de miliarde de euro. Descoperirile ulterioare au fost la fel de șocante și fără precedent.

Antarctica se topește mai repede din cauza turismului

21:41

EXCLUSIV. Poșta Română se extinde în afara țării. Florin Valentin Ștefan: „Aducem fluxuri logistice din Asia și Peninsula Arabică către Europa”

21:00

Procesul care se desfășoară ca un război de tranșee

Deși au trecut peste doi ani și jumătate de când a început procesul penal împotriva lui Markus Braun și a doi foști colaboratori, ritmul este extrem de lent. Procedurile par o luptă de uzură, cu tabere bine înfipte în poziții.

Braun nu renunță. În mai 2025, avocata sa, Theres Kraußlach, a depus în instanță un dosar de peste 120 de pagini cu probe noi, scrie RND. Apărarea susține în continuare că fostul șef nu este vinovat de acuzațiile de fraudă în grup organizat, manipulare de piață sau înșelăciune, ci este el însuși o victimă.

„A luat cunoștință de infracțiuni doar după ce a studiat dosarele și a analizat cu atenție conturile,” a declarat avocata.

Viziunea procurorilor și acuzațiile grave

În schimb, procurorii susțin că Wirecard a fost în mare parte o „fațadă” – un „sat Potemkin” – iar unitățile de afaceri profitabile din Asia erau în realitate fictive. În final, 1,9 miliarde de euro din fondurile companiei au rămas de negăsit. Conform acestei perspective, Braun ar fi fost liderul unei rețele de escroci care au păcălit bănci și investitori.

Alături de Braun, în proces sunt implicați Stephan von Erffa, fostul contabil șef, și Oliver Bellenhaus, reprezentantul Wirecard în Dubai. În timp ce Erffa neagă orice implicare, Bellenhaus este un martor-cheie care și-a recunoscut vina și a colaborat cu justiția. Spre deosebire de Braun, el nu mai este în arest.

Încă multe întrebări fără răspuns

Jurnalistul britanic Dan McCrum, cel care a semnalat primele suspiciuni în 2015, consideră că Germania are încă multe de clarificat. Într-un interviu pentru revista „Wirtschaftsjournalist:in”, el afirmă că două mari întrebări rămân deschise:

„Nu a fost investigat pe deplin rolul lui Jan Marsalek ca spion rus, nici indulgența extraordinară de care Wirecard s-a bucurat din partea autorităților și a auditorilor precum EY.”

Povestea de spionaj a lui Jan Marsalek

Fostul director executiv Jan Marsalek, dat în urmărire, transformă acest scandal financiar într-un thriller de spionaj. După prăbușirea Wirecard, el a fugit la Moscova, unde, potrivit unor anchete, ar fi folosit contacte din serviciile de informații rusești. Într-un proces din Londra, s-a dezvăluit că o grupare de spioni bulgari ar fi fost condusă de Marsalek.

Conform investigațiilor „Der Spiegel”, Rusia l-ar fi recrutat pe Marsalek încă din urmă cu un deceniu, pe vremea când acesta era manager în cadrul Wirecard. Braun îl acuză pe Marsalek că a fost creierul fraudei, împreună cu Bellenhaus, prin care miliardele Wirecard au fost direcționate către canale obscure. Deși anchetatorii cred că aceste tranzacții nu au existat, Braun susține contrariul.

EY – auditorul care se consideră victimă

Un alt punct fierbinte al scandalului este rolul auditorului EY. Creditorii și acționarii cer despăgubiri de la gigantul din domeniul auditului, dar pentru cei aproximativ 20.000 de acționari afectați, perspectivele sunt sumbre. Litigiile au fost inițiate în baza legii KapMuG, însă Curtea Regională Superioară din Bavaria a decis că EY nu poate fi tras la răspundere prin această procedură.

Decizia finală va aparține Curții Federale de Justiție (BGH). Până atunci, EY este singura entitate de la care se mai pot recupera bani. Curtea Regională din München are în așteptare 8.500 de cereri individuale de despăgubiri legate de Wirecard. Totuși, un acord între acționari și EY pare departe, deoarece auditorii se consideră și ei victime ale fraudei.