Un nou semnal de alarmă vine din partea Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, care indică o deteriorare clară a ritmului de creștere economică în România. Potrivit celui mai recent studiu economic publicat în 2026, economia locală intră într-o fază de încetinire accentuată, afectată simultan de dezechilibre bugetare, inflație persistentă și slăbirea cererii externe.
Datele arată o scădere constantă a ritmului de creștere: de la 2,3% în 2023, la 0,9% în 2024 și aproximativ 0,7% în 2025. Pentru 2026, estimările indică un avans modest de circa 1%, mult sub potențialul economiei, în timp ce o revenire mai solidă este anticipată abia în 2027, când creșterea ar putea ajunge la aproximativ 2,2%. „Activitatea economică a început să piardă din avânt”, avertizează raportul, subliniind impactul combinat al scăderii cererii externe și al măsurilor de consolidare fiscală.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare semnale vine din zona consumului intern, considerat tradițional motorul creșterii economice în România. După un avans solid de 5,7% în 2024, consumul populației intră într-o fază de frânare abruptă.
Estimările arată o creștere de doar 0,6% în 2025, urmată de stagnare în 2026. Această evoluție este direct legată de măsurile fiscale adoptate de autorități, precum înghețarea salariilor și pensiilor din sectorul public, dar și majorarea taxelor și accizelor.
Reducerea puterii de cumpărare afectează direct comportamentul consumatorilor, iar efectele se propagă rapid în economie. În lipsa unui consum robust, companiile își reduc investițiile și își ajustează activitatea, ceea ce amplifică încetinirea economică.
Un alt factor major care apasă asupra economiei este inflația persistentă. După vârful de 14,6% atins în noiembrie 2022, pe fondul crizei energetice, rata inflației a coborât temporar la 5–5,5% în perioada 2024–2025, însă trendul descendent s-a inversat.
În ianuarie 2026, inflația a urcat din nou la 8,5%, iar estimările OCDE indică un nivel mediu de 6,6% pentru întreg anul. Revenirea spre ținta de aproximativ 3% este anticipată abia în 2027.
Raportul explică această evoluție prin presiunile interne, în special creșterea accelerată a salariilor din anii anteriori. Salariile din sectorul public au crescut cu 18,5% în 2024, iar salariul minim a fost majorat cu peste 30% în perioada 2023–2024.
„Persistența inflației ridicate reflectă presiuni puternice din costurile interne, inclusiv creșterea rapidă a costurilor cu forța de muncă”, subliniază OCDE.
Această dinamică afectează competitivitatea economiei, deoarece salariile cresc mai rapid decât productivitatea, ceea ce pune presiune pe companii și pe exporturi.
În acest context dificil, investițiile publice rămân unul dintre puținele elemente care mențin economia pe linia de plutire. Acestea sunt susținute în mare parte de fondurile europene, care continuă să joace un rol esențial în dezvoltarea infrastructurii și în stimularea activității economice.
În schimb, investițiile private sunt afectate de incertitudinile economice și de slăbirea piețelor externe. Exporturile României au avut o evoluție modestă în ultimii ani, pe fondul cererii reduse din principalele economii europene.
Dezechilibrele externe persistă: deficitul comercial a ajuns la aproximativ 6% din PIB în 2024, iar deficitul de cont curent rămâne ridicat. Această situație indică o dependență crescută de finanțarea externă, ceea ce face economia vulnerabilă la schimbările din piețele internaționale.
Potrivit raportului OCDE, deficitul bugetar reprezintă cea mai mare vulnerabilitate a economiei românești. Acesta a atins 9,3% din PIB în 2024 și este estimat să scadă treptat la 8,3% în 2025 și 6,3% în 2026, însă rămâne mult peste țintele europene.
În același timp, veniturile fiscale ale statului sunt reduse comparativ cu alte economii dezvoltate, ceea ce limitează capacitatea autorităților de a corecta dezechilibrele fără măsuri suplimentare.
Raportul atrage atenția asupra problemelor persistente în colectarea taxelor, în special a TVA, și subliniază că o eficiență mai mare în acest domeniu ar putea reduce presiunea asupra creșterii impozitelor.
„Veniturile fiscale sunt scăzute, iar statul are în continuare dificultăți majore în colectarea TVA”, arată documentul.
Dezechilibrele actuale sunt rezultatul unor politici fiscale expansioniste din anii anteriori. „Expansiunea fiscală din trecut a dus la o creștere puternică a deficitului bugetar, creând riscul unei traiectorii nesustenabile a datoriei publice”, avertizează OCDE.
Un efect direct al acestor dezechilibre este creșterea rapidă a datoriei publice. Aceasta a ajuns la 54,8% din PIB în 2024 și este estimată să urce la 59,2% în 2025, 61,5% în 2026 și aproape 65% în 2027.
Această evoluție ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea finanțelor publice pe termen mediu. În acest context, guvernul a început un proces de consolidare fiscală, care include atât creșteri de taxe, cât și limitarea cheltuielilor.
Totuși, aceste măsuri au un efect secundar important: frânează creșterea economică pe termen scurt. Reducerea cheltuielilor publice și a veniturilor populației afectează consumul și activitatea economică generală.
Pe piața muncii apar deja semne de slăbiciune, inclusiv o creștere a șomajului și o încetinire a ritmului de creștere a salariilor.
OCDE atrage atenția asupra unui set complex de riscuri care ar putea afecta evoluția economică în perioada următoare. Printre acestea se numără întârzierile în absorbția fondurilor europene, care ar putea reduce investițiile și ritmul de creștere. De asemenea, măsuri bugetare mai dure decât cele anticipate ar putea amplifica încetinirea economică. Presiunile asupra cheltuielilor publice rămân ridicate, în special în domenii esențiale precum sănătatea, educația și protecția socială.
Pe plan extern, încetinirea economiilor europene și tensiunile geopolitice pot reduce cererea pentru exporturile românești. În același timp, riscurile inflaționiste persistă, mai ales în cazul unor noi creșteri ale prețurilor la energie sau al unor șocuri în agricultură.
În pofida acestor provocări, OCDE subliniază că România are în continuare un potențial semnificativ de recuperare a decalajelor față de economiile dezvoltate, susținut de fondurile europene și de integrarea în economia Uniunii Europene.