La doar câteva zile după invazia lui Vladimir Putin în Ucraina, în 2022, Inditex, compania mamă a lanțului de magazine Zara, anunța „încetarea” operațiunilor din Rusia, ceea ce părea la acel moment o ruptură definitivă a grupului de cea mai mare piață a sa din afara Spaniei. Privite cu mai mare atenție, detaliile acestei retrageri par, de fapt, o portiță lăsată deschisă: cel mai mare grup de modă din lume – care deține și brandurile Bershka, Pull & Bear și Stradivarius în Rusia – are totul pregătit pentru o eventuală revenire, se arată într-o investigație Financial Times.
La începutul anului 2023, chiar înainte de a vinde, Inditex a injectat investiții semnificative în afacerea sa din Rusia, ridicând suspiciuni în rândul celor care sunt sceptici că ai putea face cheltuieli imense pentru o afacere pe care urmează să-o vinzi. Lanțul magazinelor Zara din Rusia a fost vândut apoi, pentru o sumă „nesemnificativă”, către membri ai unei familii libaneze care dețin franciza Inditex în Orientul Mijlociu. Retailerul este redenumit acum New Fashion, iar actualul cumpărător vinde produse aproape identice cu cele ale Inditex, folosește aceiași furnizori și angajează foști angajați ai grupului spaniol, conform unei investigații realizate de Financial Times. În plus, în termenii tranzacției, Inditex își rezervă dreptul „imediat” și fără costuri să transforme acordul de vânzare într-un parteneriat de tip franciză, prin care propriile sale branduri să revină în fostele magazine din Rusia.
„Pare un scenariu similar altor retrageri de tip bumerang, în care se pregătește terenul pentru o eventuală revenire când contextul va fi favorabil”, a declarat Kristian Lasslett, profesor la Universitatea Ulster, care a studiat retragerea companiilor occidentale din Rusia.
Inditex a declarat pentru FT că nu este implicată în niciun fel în fosta sa afacere din Rusia și că „scopul tranzacției a fost vânzarea afacerii […] păstrând în același timp opțiunea de a reintra pe piață printr-un acord de franciză”.
Inditex a fost parte din primul val de companii care și-au suspendat operațiunile în Rusia, la exact nouă zile după invazia lansată în februarie 2022. Opt luni mai târziu, a anunțat că va vinde afacerea pentru o sumă pe care „Grupul Daher” nu a dezvăluit-o și nici nu a oferit detalii suplimentare despre tranzacție.
Deși nu există o entitate numită Grupul Daher, Inditex a precizat că termenul face referire la „grupul de companii de investiții aparținând familiei Daher”, a cărei companie – Azadea Group – deține acum franciza Inditex în Orientul Mijlociu.
Compania controlată de familia Daher, care deține acum operațiunile din Rusia, se numește Mixed R DMCC, iar site-ul acesteia promite „continuitatea unei experiențe excepționale de modă”. Aceasta a fost înființată în septembrie 2022 și, la scurt timp după înființare, a fost în măsură să creeze o mulțime de branduri noi, cât să ocupe cele 243 de magazine incluse în tranzacție. Fostele magazine Zara, Pull & Bear, Bershka și Stradivarius au fost rebranduite în Maag, Dub, Ecru și Vilet.
Noul proprietar al lanțului de magazine se bazează pe aceiași furnizori ca și Inditex. Date comerciale citate de FT arată că trei dintre principalii furnizori ai Inditex au fost și furnizorii de top ai subsidiarei R Mixed în 2023 și 2024. Inditex a spus că este o practică normală în industrie ca mai mulți retaileri să folosească aceiași furnizori și că „asigură exclusivitatea totală a tuturor produselor vândute de brandurile sale”.
Totuși, multe dintre noile produse ale brandurilor rusești seamănă izbitor cu cele ale Zara și ale celorlalte mărci Inditex, conform imaginilor de pe site-urile magazinelor. Desigur, Inditex a refuzat să comenteze despre designurile altor branduri, precizează sursa citată.
Pe lângă asemănarea produselor, prima campanie de social media a brandului Maag pentru colecția de primăvară/vară 2023 a fost filmată în aceeași locație, Lanzarote, în care era filmată o colecție Zara din aceeași perioadă. Inditex a comentat că Lanzarote „este o destinație comună și frecvent utilizată pentru producții de imagine în industria modei”.
O experiență de modă pe situl companiei care operează în Rusia / Foto: rmixed.com
Potrivit investigației Financial Times, în decembrie 2022, la două luni după anunțul vânzării, Inditex a șters din bilanțurile sale un împrumut de 9,1 miliarde de ruble, echivalentul a aproximativ 120 de milioane de euro, acordat afacerii din Rusia. Există documente care arată că a mai injectat încă 5,7 miliarde de ruble (peste 65 de milioane de euro) în lunile următoare, înainte ca tranzacția să fie finalizată.
Nataliia Rybalko, cercetătoare la Kyiv School of Economics, a declarat că nu știe niciun alt exemplu de companie occidentală care să fi investit bani într-o afacere din Rusia pe care o vindea. „Dimpotrivă, companiile încearcă să scoată cât mai mulți bani înainte de vânzare,” a spus ea.
Paul Ostling, fost COO global la EY, a afirmat că „din punct de vedere operațional, nu are sens să investești într-un activ pe care urmează să-l vinzi”. El a subliniat că declarațiile financiare din 2023 ale New Fashion arată că activul era clasificat ca „non-curent”, adică ținut pentru vânzare. „Întrebarea este: de ce să pompezi bani într-un activ care urmează să fie vândut?”
Inditex a explicat că afacerea avea costuri de operare semnificative, dar niciun venit din vânzări, iar obligațiile față de „angajați, autorități locale, proprietari etc. ”trebuiau respectate, chiar dacă firma era în proces de vânzare”.
Între închiderea afacerii, în martie 2022, și vânzarea sa – în aprilie 2023, compania a primit peste 800 de transporturi de articole vestimentare de la potențialul cumpărător din Orientul Mijlociu.
Inditex a declarat că a convenit cu familia Daher ca New Fashion să importe marfă înainte de finalizarea vânzării „pentru a facilita deschiderea rapidă a operațiunilor cumpărătorului în Rusia”.
O experiență de modă pe situl companiei care operează în Rusia / Foto: rmixed.com
Deși nici Inditex, nici R-Mixed nu au dezvăluit termenii contractului sau dacă s-au plătit sume semnificative, grupul spaniol a estimat, în ianuarie 2023, că afacerea din Rusia avea o „valoare” de 183 milioane euro. Întrebat despre veniturile obținute din vânzare, Inditex a indicat costul de 231 milioane euro pentru închiderea afacerii și a declarat că „veniturile din vânzare nu au fost semnificative”.
Spre deosebire de alte aranjamente clasice de tip buyback, care permit companiilor să răscumpere entitatea vândută într-un anumit interval de timp, acordul cu familia Daher obligă cumpărătorul să încheie „imediat” un acord de franciză cu Inditex, dacă contextul pieței se modifică.
Zeci de angajați ai Inditex — designeri, directori de brand, cumpărători — s-au mutat în Emiratele Arabe Unite pentru a lucra la noua afacere a grupului Daher, comentează FT, citând surse apropiate tranzacției.
Nouă dintre aceștia s-au mutat înainte de încheierea tranzacției, conform profilurilor lor de LinkedIn. Restul s-au mutat după finalizare. Un angajat care a fost recrutat în martie 2023 ca șef al departamentului de încălțăminte s-a întors luna trecută la Inditex.
Inditex a spus că a oferit peste 800 de concedii fără plată voluntare în 2024, la fel cu media anilor anteriori, menționând că, potrivit legislației muncii din Spania, acesta este un drept al angajatului, nu o decizie a angajatorului.
Aceste detalii sugerează că Inditex ar avea o poziție mai favorabilă decât majoritatea retailerilor occidentali pentru o eventuală revenire pe piața rusă.
Presa rusă a relatat anul acesta că Inditex ar putea reveni în curând pe piață, în contextul unei apropieri între Moscova și SUA, însă unele surse implicate în afaceri cu companii occidentale în Rusia au respins aceste informații ca fiind premature. Inditex a refuzat să comenteze „zvonuri înșelătoare”.
„Aceasta pare a fi o strategie pe care am mai observat-o în alte cazuri, unde companiile s-au retras oficial, dar au transferat activele în numele unor companii de tip holding în EAU, entități greu de urmărit și analizat,” a spus profesorul Lasslett.
„Rusia a fost o piață extrem de profitabilă pentru companii precum Inditex […] și faptul că au lăsat în urmă astfel de structuri ridică întrebări despre cât de autentică a fost retragerea și cât de mult a fost, de fapt, o poziție de așteptare pentru o eventuală revenire”.