Cu ce probleme se confruntă proprietarii de insule private? Măsurile ecologice, răul de mare și planurile faraonice de amenajare se numără printre principalele provocări

Să ai insula ta este un vis care îi inspiră pe mulți: fantezia de a transforma un petic de pământ într-un paradis de lux este, probabil, o variantă exclusivistă a poveștii lui Robinson Crusoe. Farmecul acestei idei – ca să nu mai vorbim de aspectele practice – a sporit după criza sanitară. Dar, chiar și insulele private vin cu nenumărate bătăi de cap pentru proprietarii lor. 

În primul rând, e greu să îmblânzești natura și să construiești un cămin primitor într-un loc pustiu. Cei care locuiesc pe insule mai îndepărtate de continente se confruntă, uneori, cu izolarea sau cu răul de mare. Noii proprietari trebuie, de asemenea, să facă planuri împotriva uraganelor sau, dacă e cazul, planuri de protecție împotriva traficanților de droguri. Orice proiect de amenajare trebuie să se strecoare printre diverse măsuri legislative care ar putea proteja fauna și flora sau comunitatea locală. Una dintre cele mai acute probleme, rămâne, însă, faptul că amicii nu vin în vizită prea des și, chiar dacă vin, ai multe bătăi de cap să-i transporți dus și întors. Același lucru se întâmplă cu proviziile, personalul care asigură serviciile și chiar propriile drumuri în oraș, comentează Business Insider. Prin urmare, ca să scapi de o insulă, trebuie să reduci cu mult prețul.

Conacul din Roger Island / Realtor

Doctorly, un startup med-tech imaginat de un inginer român, salvat de la faliment și vândut unei companii gigant din Germania

21:20

Tehnologii revoluționare pentru salvarea zonei Marea Barieră de Corali

20:50

Elita financiară din zona New York-ului deține, în mod tradițional, proprietăți emblematice în Connecticut. Fondatorul Bridgewater, Ray Dalio, și șeful fondului de investiții Steve Cohen sunt proprietarii unor domenii luxoase în Greenwich, un domeniu aflat la o plimbare de 60 de mile cu feribotul de Thimble Islands. Rogers Island, o insuliță aflată în largul coastelor statului Connecticut, este deținută de Greg Jensen, co-director de investiții la Bridgewater Associates. Documentele imobiliare citate de Business Insider arată că Rogers Island a fost cumpărată de o companie (LLC) pentru 21,5 milioane de dolari, în 2018. Wall Street Journal l-a identificat, ulterior, pe cumpărător, respectiv Greg Jensen. La șase ani de la achiziție, Jensen a scos insula la vânzare, în iunie 2024, pentru suma de 35 de milioane de dolari.

O ofertă de nerefuzat: grădini luxuriante, plaje private, terenuri de golf

Pentru că nimeni nu a fost interesat de achiziție în decurs de un an, actualul proprietar a făcut o suită de îmbunătățiri, secundate de un discount atractiv de 5 milioane de euro. Noua ofertă – de 30 de milioane de dolari – include o casă cu cinci dormitoare și un debarcader privat. Insula găzduiește mai multe case, o piscină, grădini luxuriante, trei plaje private, un teren de tenis și un teren de golf tip putting green, proiectat de legendarul jucător Jack Nicklaus. Nick este un campion cu 18 titluri importante în palmares, devenit acum designer de terenuri de golf. Conacul principal se întinde pe aproximativ 812 mp, are 10 dormitoare și 6 băi complete, plus două băi de serviciu. Jensen a renovat casa principală, adăugând blaturi de marmură Calacatta, electrocasnice de lux în bucătărie și un nou bar cu chiuvetă (wet bar).

Rogers, ca și alte insule din arhipelagul Thimble Islands, sunt deservite de un feribot public care face mai multe opriri pe parcursul zilei. Acum, noul proprietar al insulei Rogers va putea ajunge acasă direct și fără să aștepte programul transportatorului local, comentează Business Insider.

Proprietarul oferă ca bonus și o casă pe continent, cu o valoare estimată de 4,3 milioane de dolari, potrivit lui McElwreath. Este o casă situată chiar pe malul apei, cu un debarcader privat, care permite acces direct cu barca spre insula Rogers.

Rob Report

De ce ne fascinează insulele?

Un bar amenajat într-o veche ambarcațiune / Rob Report

Bahamasul este una dintre cele mai populare destinații pentru cei care se visează proprietari de insule, în parte și pentru că din Miami ajungi cu avionul privat în mai puțin de o oră. Totuși, există provocări specifice, spune arhitectul Mike Sinesi, de la firma DSK din New England, care a coordonat multe proiecte de amenajare în regiune.

„Solul este format din coral și nisip, dacă-l strângi în mână, nu se lipește, pentru că nu are argilă,” explică el. „Bahamasul e unic din acest punct de vedere”.

În Insulele Virgine (britanice și americane), astfel de probleme nu există – solul e mai stâncos și permite o inginerie mai tradițională. Cele două zone – Bahamas și Insulele Virgine – domină piața insulelor private. Alte regiuni, deși bogate în astfel de terenuri, vin cu provocări.

De exemplu, coasta din Belize e presărată cu insule virgine, dar dezvoltarea este acum, în mare parte, interzisă, ca urmare a deciziilor recente ale guvernului de a proteja ecosistemul marin. Grupul de insule Grenadine (unde se află și Mustique) e mai puțin căutat, în special pentru că transportul materialelor de construcție este mult mai dificil din cauza distanței față de SUA.

O dată ce ai o insulă, o primă bătălie se dă contra naturii: trebuie să îmblânzești terenul și să-ți construiești un loc confortabil în care să dormi. Efortul este imens, dar beneficiile ar putea fi pe măsură: „Când ești prins în ședințe interminabile pe Zoom, te bucuri că nimeni nu știe unde ești. Desigur, atâta timp cât nu apari cu palmieri în fundal și ospătari care-ți aduc o margarita picantă”, spune Edward de Mallet Morgan, responsabil cu vânzările ultra-exclusiviste la Estate Prestige Knight Frank, care și-a construit o afacere de nișă din intermedierea de insule.

„Pe o insulă, nimic nu e la fel ca în viața obișnuită. Este incredibil de liniștitor și binefăcător pentru suflet”, spune el, citat de Rob Report.

Totuși, spun cei care au trecut prin această experiență, „nu e genul de proiect în care pur și simplu scrii un cec și e gata. E nevoie de planificare și inovație pentru a reuși”.

De obicei, este angajat de un șef de șantier pentru a elabora un plan general, un serviciu care costă între 300.000 și 500.000 de dolari, incluzând diverși consultanți. Acest plan acoperă totul: reglementări, forță de muncă locală, studii de impact asupra mediului și analize batimetrice ale fundului oceanic și recifurilor. În această etapă e crucial ca acest coordonator să înțeleagă bine intențiile familiei:

„Unii sunt foarte liniștiți și vor doar să se relaxeze”, spune West. „Dar am avut și o familie super-sociabilă, care a instalat un sistem de DJ hidraulic, care ieșea din podeaua piscinei, cu un LED uriaș în spirală pe scări. Era o familie se dădea în vânt să dea petreceri”.

Unul dintre proprietarii de insule, Michael Dingman, locuia în fieful ultra-exclusivist Lyford Cay, dar adevărata lui iubire era Oceanul: ar fi fost fericit să-și trăiască viața pe Teel, iahtul lui de 40 de metri. Doar că exista o mică problemă.

„Mie mi se face rău de mare. Suntem în Bahamas, dar tot ce vreau e să ajung pe un nenorocit de petic de pământ”.

Little Pipe Cay / dominiquedebay.com

Nu e de mirare că s-a lăsat sedus de Little Pipe Cay, o mică nestemată de pe lângă Miami, deși, spune el, a subestimat volumul de muncă implicat pentru a transforma insula într-un paradis. În primul rând, în 2001, insulele din arhipelagul Exumas – o parte din Bahamas – abia ieșiseră dintr-o perioadă sumbră, în care fuseseră, în mare parte, controlate de traficanți de droguri.

„Nimeni nu se apropia atunci de Exumas”, spune el. „Era un loc foarte periculos”.

Apoi, volumul de muncă pentru amenajarea insulei s-a dovedit a fi imens. Michael s-a implicat cu entuziasm în acest proiect, studiind, de exemplu, cum își protejează Disney construcțiile împotriva uraganelor. A reușit cu greu să găsească un maistru de șantier capabil să facă față dimensiunii colosale a lucrării. S-a văzut nevoit să dragheze fundul mării, pentru ca chila de doi metri a bărcii să nu eșueze în nisip, printre altele și pentru a permite livrarea materialelor de construcție. A construit pe insulă câteva terenuri temporare de baschet pentru echipele de muncitori, ca să aibă unde să se relaxeze.

Terasa de pe insula

În timp ce Michael se ocupa de partea inginerească, soția lui, Betsy s-a ocupat de designul exterior și interior. S-a inspirat din romanul Winds From the Carolinas și a decis ca totul să amintească de locuințele de pe malul apei din Charleston, orașul natal al mamei sale, dar și de arhitectura din bahamas.

Un arhitect local a transpus această viziune în realitate, cu verande largi și alte detalii, iar Nina Campbell, decoratoare engleză, s-a ocupat de interioare. Betsy a fost, totuși, extrem de practică în alegeri – a căutat, de exemplu, țesături rezistente la decolorare.

„Trebuie să alegi produse cu o durată de viață de cel puțin 20 de ani. Mă refer la fiecare șurub, fiecare bucată de lemn”, explică ea. „Nu-ți poți permite iluzii, trebuie să-ți faci temele.”

The Refectory Pub, locul central de socializare al insulei, are un bar recuperat de pe o veche ambarcațiune fluvială. Fiul lor, David, avea cam 12 ani când a început proiectul, care s-a întins pe mai mulți ani, și își amintește cu drag întreaga experiență.

„A fost o aventură,” spune el. „Ca să faci ceva într-un loc ca acela, trebuie să fii suficient de nebun încât să te îndrăgostești de toate lucrurile complicate. Decorul perfect din Bahamas compensează: ești înconjurat de ape puțin adânci, cu nuanțe peste nuanțe de albastru. Priveliștea nu e niciodată la fel – e ca o pictură care se schimbă mereu”.

În domeniul insuleleor, mai mare nu înseamnă mai bine. Majoritatea familiilor ar trebui să evite insulele foarte mari și să se orienteze spre proprietăți sub 50 de acri, spune de Mallet Morgan, altfel proiectul devine logistic și financiar copleșitor.