De la Drumul Mătăsii la Drumul Petrolului. Trump îi propune lui Xi „soluția americană” la criza Hormuz: „Vor merge în Texas”

Vizita lui Donald Trump la Beijing a avut o simbolistică istorică, dar cu mize contemporane. Dacă vechiul Drum al Mătăsii lega China de Occident prin flote comerciale și caravane, relația dintre Washington și Beijing se negociază azi pe un alt coridor strategic: semiconductori, energie, petrol și controlul rutelor maritime. Trump i-a propus lui Xi un „deal american” ca alternativă strategică la un Golf Persic destabilizat de războiul cu Iranul.

Liderul chinez a organizat o primirea aproape imperială pentru președintele american, însoțit de „elita” tehnologică a SUA, într-o reinterpretare modernă a etalării puterii economice și culturale a celor doi coloși ai lumii. Trump a venit  „daruri” și cu un discurs atent cizelat: „magia” din Sillicon Valley, petrolul american și garanții de securitate energetică.

Miza geoeconomică a discuției Trump-Xi: petrolul și semiconductorii

Într-un interviu acordat Fox News după întâlnirea cu Xi, Trump a afirmat că Beijingul ar fi interesat să cumpere petrol american și că nave chinezești ar putea începe să transporte energie din Texas, Louisiana sau Alaska către China, notează CNBC. Liderul american a mai spus că Xi Jinping își dorește ca Strâmtoarea Hormuz să rămână deschisă și fără taxe de tranzit.

Consiliul Concurenței amendează Philips România cu peste 5 milioane de lei pentru obstrucționarea unei inspecții

15:51

Deficitul comercial al României a coborât ușor în primele șapte luni. Importurile au depășit exporturile cu 19,28 miliarde de euro

15:13

„Au fost de acord că vor să cumpere petrol din Statele Unite. Vor merge în Texas, iar noi vom începe să trimitem nave chinezești în Texas, Louisiana și Alaska”, a spus Trump în interviu.

Totuși, presa oficială chineză a tratat extrem de prudent subiectul. Xinhua și Global Times au vorbit despre „noi consensuri” și despre o „stabilitate strategică constructivă” în relația bilaterală, dar fără să confirme explicit un acord privind achizițiile de petrol american.

Această diferență de ton spune probabil mai mult decât declarațiile oficiale.

În spatele promisiunii comerciale privind livrările din Texas și Alaska se află însă o negociere geopolitică mult mai amplă — Washingtonul încearcă să calmeze temerile energetice ale Chinei, afectată de riscurile din Strâmtoarea Hormuz. De cealaltă parte, Beijingul caută să reducă vulnerabilitatea unei economii dependente de petrolul din Orientul Mijlociu, fără să mute această dependență în mâinile SUA.

Trump: China are „un apetit insațiabil pentru energie”

China a acceptat, de asemenea, să contribuie la negocierile privind Iranul și să nu furnizeze echipamente militare Teheranului, a spus Trump, adăugând că liderul chinez dorește ca Strâmtoarea Hormuz să rămână deschisă și fără taxe.

„Au un apetit insațiabil pentru energie, iar noi avem energie nelimitată”, a afirmat Trump, susținând că SUA produc mai mult petrol și gaze decât Arabia Saudită și Rusia la un loc: „Producem de două ori mai mult petrol și gaze decât ei.”

Statele Unite au produs 23,6 milioane de barili pe zi de petrol și alte combustibili lichizi în 2025, potrivit U.S. Energy Information Administration. Arabia Saudită a produs 11,21 milioane bpd, iar Rusia 10,53 milioane bpd.

Beijingul, cel mai mare cumpărător de petrol iranian

China este de departe cel mai mare cumpărător de petrol iranian, achiziționând aproximativ 90% din exporturile de țiței ale Iranului. Țara a importat aproximativ 1,4 milioane de barili pe zi de petrol iranian în 2025, conform datelor publicate de guvernul SUA.

Între timp, exporturile de țiței și produse petroliere ale SUA către China au scăzut pentru al doilea an consecutiv, înregistrând o scădere de 25% față de anul precedent, până la 237,8 milioane de barili anul trecut. Exporturile de țiței, în special, au scăzut cu 95% față de 2023, ajungând la aproximativ 8,4 milioane de barili în 2025.

În acest context, o reluare a exporturilor către China ar avea atât o valoare economică, cât și una simbolică pentru Trump, care încearcă să prezinte summitul de la Beijing drept o resetare pragmatică a relației economice dintre cele două puteri.

Însă Beijingul pare atent să nu transforme această posibilă cooperare energetică într-un semnal de dependență față de Washington. Petrolul iranian este strategic pentru China tocmai pentru că este ieftin, relativ discret și scos parțial din logica pieței occidentale. Petrolul american e mai „curat” diplomatic, dar vine cu tarife, dependență politică și expunere la negocierile cu SUA.

Presa chineză: există complementaritate între oferta SUA și cererea Chinei

Momentan, presa oficială chineză nu confirmă explicit acordul pe petrol. Xinhua și Global Times vorbesc despre „noi consensuri”, „stabilitate strategică”, cooperare economică și schimb de opinii pe probleme internaționale, dar nu menționează concret achiziții de petrol american. Relatarea oficială spune doar că liderii au discutat teme majore și că echipele economice au obținut rezultate „echilibrate și pozitive”

China Daily scrie că extinderea legăturilor energetice SUA-China ar putea sprijini cooperarea economică bilaterală și citează experți care spun că există complementaritate între creșterea exporturilor americane de energie și cererea mare a Chinei.  Asta în contextul în care companiile americane și chineze au investit împreună aproape 200 de miliarde de dolari în proiecte petroliere și de gaze derulate în state terțe din Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Africa. Lin Boqiang, directorul China Institute for Studies in Energy Policy din cadrul Universității Xiamen, a afirmat că un comerț energetic stabil și predictibil a reprezentat un important spațiu de beneficii reciproce, în condițiile în care cererea Chinei este predictibilă, iar oferta Statelor Unite este în expansiune.