Declarația Unică: formular precompletat din 2026, dar cu responsabilitate totală pentru contribuabili

Începând cu 2026, relația dintre contribuabili și administrația fiscală din România intră într-o etapă de transformare majoră. Declarația Unică (Formularul 212) va fi disponibilă, în premieră, într-o variantă precompletată, pe baza informațiilor deja existente în bazele de date ale ANAF. Deși schimbarea promite simplificarea procesului birocratic, responsabilitatea finală pentru corectitudinea datelor rămâne în sarcina contribuabililor. Această modernizare este analizată de specialiștii EY România, care subliniază atât avantajele, cât și limitele noului sistem fiscal digitalizat.

Ce înseamnă, concret, declarația precompletată

Noua versiune a Declarației Unice nu va mai porni de la un formular gol, completat manual de contribuabil, ci va include automat datele pe care autoritățile fiscale le dețin deja. Printre acestea se numără veniturile salariale raportate de angajatori, dividendele distribuite de companii locale, dobânzile bancare sau contractele de închiriere înregistrate.

Scopul principal al acestei schimbări este reducerea timpului necesar completării documentului și diminuarea erorilor tehnice. Practic, contribuabilii vor avea un punct de plecare mai clar și mai ușor de gestionat.

Ucraina propune o soluție pentru criza globală: Kievul vrea să ajute la deblocarea Strâmtorii Ormuz

20:57

Cumpărături din impuls: majoritatea românilor recunosc că cedează tentațiilor, arată un nou studiu

18:54

Cu toate acestea, sistemul este departe de a fi complet automatizat. Există numeroase tipuri de venituri care nu pot fi preluate automat, în special cele provenite din afara țării sau din activități independente.

„Pentru prima dată, Declarația Unică nu mai are ca punct de plecare un formular PDF ce trebuie completat de la zero de către contribuabil. Autoritățile fiscale introduc varianta precompletată, în care sunt integrate automat informațiile existente deja în bazele de date ale ANAF: veniturile salariale raportate de angajatori, dividende distribuite de companii din România, dobânzi bancare, contracte de închiriere înregistrate și alte informații furnizate prin declarațiile depuse de terți’, se menționează într-un material de analiză semnat de Corina Mîndoiu, partener, Impozit pe venit și contribuții sociale, și Mădălina Damian, manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România.

Veniturile din străinătate, punctul sensibil al sistemului

Unul dintre cele mai importante aspecte evidențiate în analiză este faptul că ANAF nu are acces la toate sursele de informații relevante pentru fiecare contribuabil.

Astfel, veniturile obținute prin brokeri externi, câștigurile din criptomonede tranzacționate pe platforme internaționale, chirii pentru proprietăți din afara României sau activitățile independente nu vor fi incluse automat în declarație.

În aceste situații, contribuabilii trebuie să completeze manual informațiile lipsă și să verifice cu atenție datele deja precompletate. Autoritățile fiscale pot furniza doar datele disponibile, însă acuratețea finală a declarației rămâne responsabilitatea exclusivă a persoanei care o depune.

Bonificație pentru depunerea anticipată

Pentru veniturile realizate în 2025, autoritățile introduc și un mecanism de stimulare a conformării voluntare. Contribuabilii care depun Declarația Unică și achită integral obligațiile fiscale până la 15 aprilie 2026 pot beneficia de o bonificație de 3% aplicată impozitului pe venit.

Această facilitate nu se aplică însă contribuțiilor sociale și nici impozitelor reținute la sursă. În plus, termenul limită este considerat destul de scurt, mai ales în contextul în care datele precompletate sunt puse la dispoziție cu puțin timp înainte.

Din acest motiv, specialiștii EY România atrag atenția că, pentru unii contribuabili, poate fi mai eficient să depună declarația pe baza propriilor evidențe, fără a aștepta completarea automată.

Obligațiile rămân, chiar și fără date precompletate

Un alt aspect important este că lipsa datelor precompletate nu exonerează contribuabilul de obligația depunerii declarației. Dacă sistemul nu afișează informații, dar persoana are venituri care trebuie declarate, aceasta trebuie să completeze și să depună formularul în mod independent.

În practică, impactul noii proceduri va varia în funcție de profilul contribuabilului. Pentru cei cu venituri simple, obținute exclusiv din România, procesul ar putea deveni mult mai ușor. În schimb, pentru cei cu surse multiple sau internaționale, sarcina de verificare și completare rămâne semnificativă.

Documentele justificative, esențiale în noul sistem

Chiar și în contextul digitalizării, păstrarea documentelor justificative rămâne crucială. Extrasele bancare, rapoartele de tranzacționare, contractele de închiriere sau documentele privind dividendele pot deveni decisive în cazul unor verificări ulterioare. Aceste documente nu doar că facilitează completarea corectă a declarației, dar oferă și protecție în eventuale controale fiscale.

„În practică, ne așteptăm ca acest proces să producă efecte diferite, în funcție de profilul contribuabilului. Pentru cei cu venituri extrasalariale ‘standard’, raportate integral în România, precompletarea poate simplifica mult procedura. Pentru cei cu venituri multiple sau provenind din surse internaționale însă, obligația de verificare și completare rămâne una substanțială. Recomandarea noastră este ca, indiferent dacă ANAF pune sau nu la dispoziție anumite informații precompletate, fiecare contribuabil să își păstreze cu grijă documentele suport în arhiva personală’, mai arată analiza EY.

Un pas spre digitalizare, dar cu provocări

Transformarea Declarației Unice într-un formular precompletat marchează un pas important spre modernizarea administrației fiscale din România. Direcția este clară: digitalizare, simplificare și eficientizare. Totuși, fiind primul an de implementare, sistemul vine cu limitări și provocări. Responsabilitatea individuală rămâne esențială, iar contribuabilii trebuie să fie atenți la fiecare detaliu înainte de depunerea declarației.

În final, deși noul mecanism promite să reducă birocrația, succesul său va depinde în mare măsură de modul în care contribuabilii înțeleg și își asumă rolul activ în verificarea și completarea datelor fiscale.

„Declarația Unică, în forma sa din 2026, reprezintă un pas necesar spre modernizarea administrației fiscale, spre un sistem mai transparent, mai ușor de utilizat și mai apropiat de contribuabil. Totuși, rămâne de văzut cum va funcționa în practică, pentru că vorbim despre un sistem încă în evoluție, cu limitări inerente primului an de implementare, însă, pentru moment, direcția dorită este clară: simplificare, digitalizare, predictibilitate și eficientizare a procesului declarativ, notează autoarele cercetării. Această modernizare aduce beneficii, însă nu înlătură responsabilitatea individuală. Fiecare contribuabil trebuie să își cunoască obligațiile fiscale, să verifice cu atenție informațiile puse la dispoziție de ANAF și să le ajusteze sau să le completeze acolo unde este necesar”, precizează EY.