Cancelarul german Friedrich Merz pleacă într-o vizită oficială la Beijing într-un moment delicat pentru cea mai mare economie a Europei, marcat de ceea ce liderii industriei numesc deja „șocul Chinei”. Relația care, timp de decenii, a alimentat creșterea industrială a Germaniei, a devenit între timp o sursă majoră de presiune economică, deficite comerciale și pierderi de locuri de muncă.
Vizita liderului de la Berlin vine pe fondul unei schimbări structurale profunde: China, cândva piață strategică pentru exporturile germane, a devenit un competitor agresiv, capabil să afecteze direct baza industrială a Germaniei, menționează Politico.
Ani la rând, Germania a fost motorul apropierii Uniunii Europene de Beijing. Sub deviza „Wandel durch Handel” – schimbare prin comerț – Berlinul a susținut că legăturile economice strânse vor avea un efect moderat asupra regimului chinez. În 2020, Germania a sprijinit activ un acord major de investiții între UE și China, în ciuda criticilor privind drepturile omului.
Strategia a adus beneficii importante. Germania a fost printre puținele state europene care au înregistrat surplus comercial în relația cu Beijingul, furnizând componente industriale și utilaje esențiale pentru ascensiunea economică a Chinei. Giganți precum Volkswagen și BASF au investit masiv în piața chineză, considerată ani la rând un pariu sigur.
Însă după pandemia de Covid-19, ecuația s-a schimbat radical. În 2025, Germania a înregistrat un deficit comercial de aproximativ 90 de miliarde de euro în relația cu China. În paralel, sectorul manufacturier german pierde aproximativ 10.000 de locuri de muncă pe lună, iar tot mai mulți lideri de business indică drept cauză avantajele competitive ale Chinei: subvenții masive, dumping și o monedă considerată subevaluată.
Friedrich Merz, considerat un transatlantist convins, se află într-o poziție complicată. Relația cu Statele Unite este tensionată pe fondul confruntării tarifare dintre Washington și Europa, iar o reorientare rapidă către SUA nu pare o soluție viabilă pe termen scurt.
În aceste condiții, Merz trebuie să gestioneze relația cu liderul chinez Xi Jinping, într-un moment în care Beijingul este perceput simultan ca partener indispensabil și competitor strategic.
Cancelarul german călătorește la Beijing însoțit de aproximativ douăzeci de directori executivi. Programul include întâlniri oficiale la Beijing și o oprire în Hangzhou, centru tehnologic major. Sunt programate discuții la nivel înalt, inclusiv o cină cu Xi Jinping, precum și vizite la facilități ale Mercedes-Benz și Siemens Energy.
Oficial, Merz vorbește despre consolidarea cooperării și despre identificarea unor parteneri globali care „gândesc și acționează la fel”. În același timp, în declarații anterioare, a avertizat că Germania nu trebuie să își facă iluzii privind ambiția Chinei de a remodela ordinea multilaterală după propriile reguli.
Industria germană cere însă un ton mai ferm. Reprezentanți ai sectorului utilajelor și echipamentelor industriale au semnalat scăderi ale exporturilor către China și creșteri accelerate ale importurilor chineze în Germania.
În centrul nemulțumirilor se află subvențiile acordate de statul chinez, menținerea în viață a unor „companii zombie” și controlul exporturilor de materii prime critice, în special pământuri rare. Germania a devenit dependentă de aceste resurse esențiale pentru industria auto, energetică și tehnologică, iar Beijingul deține un avantaj strategic semnificativ.
În mediul politic german există voci care susțin că Berlinul ar putea utiliza pârghia europeană pentru a exercita presiune. Germania are o influență majoră în cadrul UE, iar instrumente precum tarifele defensive sau măsurile anti-dumping rămân opțiuni teoretice.
Pentru un susținător tradițional al liberului schimb, precum Merz, apelul la tarife defensive este o opțiune delicată. Germania se confruntă deja cu efectele disputelor comerciale globale, iar escaladarea unui conflict cu Beijingul ar putea avea consecințe economice imediate.
Totuși, dependența tot mai mare a Chinei de piața europeană, în contextul slăbirii cererii interne chineze, oferă UE un potențial instrument de negociere. Rămâne însă întrebarea dacă Europa este dispusă să îl folosească.
Analiștii subliniază că, în absența unei acțiuni concertate la nivel european, Beijingul ar putea calcula că presiunile actuale sunt gestionabile și că nu există riscul unor măsuri ferme. În trecut, UE a ezitat să ducă până la capăt conflicte comerciale cu China în sectoare sensibile precum panourile solare sau telecomunicațiile, din teama represaliilor.