Cine controlează proiectele care au blocat rețeaua pentru un deceniu

Publicarea listei de companii care au obținut avize de racordare la rețeaua națională de energie a deschis o dezbatere amplă despre modul în care este gestionată dezvoltarea sectorului regenerabil din România. Documentul, cunoscut deja ca „Lista lui Bolojan”, scoate la iveală un peisaj complex, în care investițiile masive în energie verde se intersectează cu interese economice, rețele de influență și strategii sofisticate de dezvoltare.

În centrul atenției se află faptul că numeroase firme au „rezervat” capacități importante în rețea pentru perioade lungi, uneori de până la 10–12 ani, fără ca proiectele să fie efectiv implementate.

Mii de proiecte, dar puține realizări. Dezechilibrul uriaș din sistem

Lista publicată de guvern (lista poate fi consultată AICI.) include aproximativ 1.400 de companii care au primit avize tehnice de racordare (ATR) pentru proiecte energetice. Capacitatea totală planificată depășește 80.000 MW, de aproape zece ori mai mult decât necesarul actual al României.

Antreprenor amendat cu 20.000 lei după o achiziție din UE. Revolta împotriva sistemului e-Transport ia amploare

09:27

EAU părăsește OPEC: o lovitură neașteptată pentru grup

05:35

Această discrepanță ridică semne de întrebare privind eficiența sistemului de alocare a capacităților în rețea. Deși avizele oferă acces la infrastructură, o mare parte dintre proiecte nu avansează către faza de execuție.

Datele analizate arată că multe dintre firmele incluse în listă sunt relativ noi, înființate în perioada 2020–2023, iar o proporție semnificativă nu au angajați sau cifră de afaceri. Acest tipar sugerează existența unor vehicule de proiect (SPV-uri), utilizate frecvent în industria energetică pentru dezvoltarea și ulterior vânzarea proiectelor.

Proiecte cu termen îndepărtat. Rețeaua, rezervată până în 2036

Unul dintre cele mai controversate aspecte este legat de termenele de punere în funcțiune. Analiza arată că zeci de proiecte au estimări pentru anii 2030–2036, ceea ce înseamnă că infrastructura este blocată pe termen lung.

În total, peste 50 de proiecte însumând aproximativ 919 MW au astfel de orizonturi extinse. Majoritatea sunt concentrate în zona Olteniei, fiind racordate la rețeaua regională de distribuție. Această situație creează un efect de blocaj: proiecte noi, potențial viabile, pot întâmpina dificultăți în accesarea rețelei, deoarece capacitatea este deja rezervată de inițiative aflate în stadii incipiente.

Oltenia, epicentrul investițiilor. Rolul Transelectrica și al distribuitorilor

Zona Olteniei apare ca principal hub pentru dezvoltarea proiectelor fotovoltaice. Toate proiectele analizate sunt conectate la rețeaua regională, ceea ce indică o concentrare semnificativă de investiții în această regiune.

Rețeaua de transport operată de Transelectrica joacă un rol esențial în acest ecosistem, deoarece permite integrarea proiectelor de mari dimensiuni în sistemul energetic național.

În paralel, distribuția regională a trecut prin transformări importante. După privatizarea din 2005 și schimbările de acționariat din ultimii ani, operatorul din Oltenia a ajuns în portofoliul Premier Energy, controlată de fondul Emma Capital și antreprenorul ceh Jiří Šmejc.
Această schimbare marchează o nouă etapă strategică pentru regiune, în contextul în care investițiile în energie regenerabilă sunt în plină expansiune.

Nodul Stâlpu, magnet pentru proiecte uriașe

În paralel cu Oltenia, județul Buzău devine un alt punct fierbinte pe harta energetică. Zona Stâlpu s-a conturat ca un nod strategic, datorită posibilității de racordare directă la rețeaua de transport.

Aici sunt concentrate proiecte de mari dimensiuni, de tip utility-scale, care depășesc împreună 1.100 MW. Amplasarea geografică și infrastructura existentă permit dezvoltarea rapidă a unor capacități semnificative, transformând regiunea într-un hub energetic emergent.

Cine sunt oamenii din spatele proiectelor

Analiza structurii firmelor din listă indică prezența unor nume cunoscute din politică și business, implicate direct sau indirect în dezvoltarea proiectelor.

Printre acestea se numără Mugurel Surupăceanu, fost deputat și subprefect, activ în dezvoltarea de proiecte fotovoltaice prin rețele de companii grupate sub branduri precum „Danube Solar”.

Un alt nume important este Constantin-Petru Luhan, fost europarlamentar și consilier prezidențial, implicat în structurarea și consultanța pentru proiecte energetice. Strategia sa se bazează pe utilizarea unui număr mare de vehicule de proiect, care permit flexibilitate în dezvoltare și monetizare.

Lista include și alte figuri relevante din mediul de afaceri, precum investitori locali, grupuri internaționale și companii mari din sectorul energetic:

Defic Globe BV – deținută de grupul turc YEO Technology al lui Yildiz Tolunay

Bogdan Asanache ( manager și la Econergy)

Mihai Rotaru (patron la Universitatea Craiova)

Mihai George (Aderlyne Ltd – acționar în grupul Tinmar)

Frații Daniel, Mihăiță și Sorin Doroftei (DMS) – grupul Las Vegas (fondatori Elbon Invert – acum o subsidiară a grupului turc Kartal)

Constantin Iancu (Don Costel) – Centro Trans Corporation

Mihai Angelo Borcea (fiul lui Cristi Borcea) și Gigi Nețoiu – Danubiu Cetvolt Cetate – pe terenuri de la East Way Spedition – firmă preluată de Claudiu Manda – secretarul general al PSD și Ovidiu Flori – finul său și al Olguței Vasilescu

Modelul de business: fragmentare și monetizare etapizată

Un element comun identificat în analiză este utilizarea extensivă a vehiculelor de proiect. Acestea permit dezvoltatorilor să fragmenteze investițiile și să le valorifice în diferite etape.

De regulă, proiectele sunt inițiate, obțin avizele necesare și sunt apoi vândute către investitori mai mari, care dispun de capitalul necesar pentru implementare. Acest model este specific pieței regenerabilelor și explică de ce multe firme nu au activitate economică semnificativă în faza inițială.

Controverse și reacții din industrie

Publicarea listei a generat reacții mixte. Reprezentanții industriei susțin că etichetarea negativă a sectorului este nejustificată, deoarece pe listă se regăsesc și companii solide sau autorități locale implicate în proiecte legitime.

În același timp, criticii atrag atenția că sistemul actual permite blocarea capacităților în rețea fără garanții clare privind implementarea proiectelor.

Dezbaterea se concentrează acum pe necesitatea reformării mecanismului de acordare a avizelor, astfel încât să fie evitate blocajele și să fie încurajate investițiile reale.