Este venitul de bază universal o soluție în era inteligenței artificiale? Bill Gates propunea încă din 2017 taxarea roboților.

Pe măsură ce inteligența artificială și automatizarea transformă profund piața muncii, ideea unui venit de bază universal revine în centrul dezbaterilor în lumea academică la nivel global. Analiștii explorează modul în care UBI ar putea deveni fundamentul unui nou contract social, care să asigure echitate, siguranță și bunăstare într-o lume “post-muncă”.

Potrivit Stanford Basic Income Lab, peste 160 de teste sau proiecte pilot UBI au fost desfășurate în ultimele patru decenii, la nivel global. Analizele Stanford arată că aceste programe au efecte pozitive asupra reducerii sărăciei, în domeniul îmbunătățirii stării de sănătate și în educație, deși dovezile privind impactul asupra ocupării forței de muncă sunt încă neclare.

Știrile cu privire la dezvoltarea tehnologică îi sperie pe mulți și chiar și cei care s-au grăbit să dea asigurări că este vorba doar de o recalibrare asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat în perioada industrializării au din ce în ce mai puține argumente. Giganții tech ai lumii anunță că multe dintre locurile de muncă disponibile acum vor fi preluate de inteligența artificială, iar alții merg puțin mai departe, avansând ideea că toate job-urile actuale vor avea această soartă. Curând.

Rusii introduc controale la smartphone. Verificări obligatorii în stațiile de metrou

21:44

SUA accelerează mineritul în Alaska și cumpără 10% din Trilogy Metals. Un drum industrial spre resursele critice, în proiect

21:09

Venitul de bază universal (UBI) ar putea să fie soluția, spun analiștii LSE Business Review, care evocă istoria UBI și subliniază că implementarea sa cu succes depinde de un complex de factori și nu doar rezultatele economice și din piața muncii. Printre aceștia, o finanțare sustenabilă, investiții în educație și atenție acordată aspectelor sociale și psihologice.

38 de teste pilot în Europa din 2015 până acum

Avansul rapid al tehnologiilor AI și automatizarea au impact major asupra locurilor de muncă, iar problema este acum în atenția decidenților politici, a mediilor de afaceri și a comunităților științifice. Nu mai contează dacă estimările actuale exagerează sau subestimează efectele automatizării, mai devreme sau mai târziu tot va fi necesar să ne întrebăm cum s-ar putea adapta societățile într-un viitor în care tehnologia va avea capacitatea să-i înlocuiască pe lucrătorii umani.

Venitul de bază universal (UBI) este adesea adus în discuție ca o posibilă soluție în acest context și mulți analiști consideră că ar putea deveni baza unui nou contract social. Un venit garantat pentru fiecare – această idee ar putea răspunde celor mai presante provocări în fața valului AI și al automatizării: inegalitatea salarială, insecuritatea locurilor de muncă și pierderea pe scară largă a acestora.

UBI are deja un istoric care ne încurajează. International Public Policy Observatory estima, recent, că peste 38 de proiecte pilot UBI au fost desfășurate în Europa, America de Nord și Asia, începând din 2015. Deși dovezile sunt încă neclare, studiile sugerează efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă și asupra bunăstării individuale. Totuși, majoritatea acestor experimente nu sunt cu adevărat necondiționate și universale, ci sunt, mai degrabă, direcționate sau bazate pe testarea mijloacelor. Adică beneficiarii trebuie să dovedească eligibilitatea pentru a primi sprijin guvernamental.

Evoluția venitului de bază universal

Premisa unui UBI este simplă: toți cetățenii primesc bani periodic, indiferent de venit, statut profesional sau de orice alți alți factori. UBI a început să devină un subiect cu adevărat interesant cam din anul 2016, iar criza sanitară a reaprins interesul pentru subiect. O demonstrează nu doar faptul că tema revine în conferințele marilor universități sau pe agenda publică, dar, mai ales, putem vedea asta din statisticile motoarelor de căutare: tot mai mulți oameni încearcă să se informeze online cu privire la acest subiect.

Ideea nu este nouă. Versiuni timpurii ale unui venit universal existau chiar și în Atena antică, iar forme moderne ale conceptului apar în secolul al XVIII-lea, în scrierile unor gânditori precum Thomas Spence și Thomas Paine. Belgianul Joseph Charlier a dezvoltat ideea în 1848, propunând socializarea rentei și redistribuirea ei ca venit universal.

UBI a cunoscut mai multe valuri de interes și, la fiecare, multiple idei privind posibila aplicare: de la dezbaterile despre „dividendul social” în Marea Britanie, la mijlocul secolului XX, la mișcările feministe din anii ’60 din Statele Unite. După criza financiară din 2008, interesul a renăscut încă și mai puternic, mai ales în Europa, unde țări ca Germania, Spania, Elveția și Austria au explorat concret diverse propuneri UBI. Parlamentul Cataloniei a aprobat un proiect pilot în 2017, oferind unui lot de persoane cu venituri mici venituri minime garantate și servicii complementare, precum formare profesională și sprijin în ocuparea unui loc de muncă.

Întrebarea esențială: cum finanțăm UBI?

Una dintre cele mai mari provocări ale implementării UBI este finanțarea sa. Costurile fiscale necesare unui astfel de proiect sunt ridicate și există riscul ca sistemul să afecteze stimulentele de muncă. De exemplu, Haynes și Rothstein (2019) estimează că un UBI suficient pentru a acoperi nevoile de bază ar costa de două ori mai mult decât toate programele de transfer existente în SUA. În plus, criticii argumentează că o plată uniformă nu poate răspunde unei game variate de nevoi și situații personale, pe care sistemele de beneficii actuale sunt concepute să le includă. În unele cazuri, înlocuirea politicilor direcționate cu un UBI ar putea fi chiar regresivă.

Multe propuneri recente includ sisteme hibride, în care UBI este completat prin beneficii suplimentare, în funcție de nevoile individuale.

Întrucât resursele necesare implementării sunt semnificative, este greu de imaginat un UBI fără schimbări în structura fiscală actuală. Impozitul pe venit personal este una dintre cele mai evidente posibile surse de finanțare. Ghatak și Jaravel (2020) au demonstrat că finanțarea este posibilă prin impozitul pe venit, dar nu se poate baza doar pe impozitarea celor mai bogați. Aceasta ar presupune creșteri de taxe pentru toate categoriile, ceea ce ar putea descuraja participarea pe piața muncii.

UBI ar putea înlocui sistemele de asistență socială actuale

Teoreticienii au explorat și alte mecanisme de finanțare, cum ar fi taxele pe consum sau TVA. Luduvice (2021) a modelat economia SUA pentru a analiza efectele unui UBI, în cazul în care acesta ar înlocui sistemul actual de asistență socială. A constatat că un UBI echilibrat bugetar ar putea fi finanțat cu o creștere de doar 1,5% a taxei pe consum. Un UBI mai generos (1.000 USD lunar) ar necesita o creștere de 19,3% a taxei, dar ar aduce și câștiguri mai mari în ceea ce privește bunăstarea. Ambele modele reduc inegalitatea veniturilor, îmbunătățesc starea generală de bine și ar reprezenta un pas înainte comparativ cu sistemul actual.

Alte propuneri vizează impozitarea valorii terenurilor și a utilizării resurselor publice în scop privat. Taxa pe valoarea terenului, care nu ține cont de clădirile sau investițiile de pe acel teren, este considerată mai eficientă și mai echitabilă decât taxele pe muncă sau pe capital. Țări precum Coreea de Sud, Noua Zeelandă și Canada au analizat direcționarea unei părți din această taxă către un sistem UBI.

UBI și taxa pe roboți

În 2017, cu mult înainte de actualul val de dezvoltare AI, Bill Gates propunea taxarea roboților. Ideea sa era ca firmele care înlocuiesc lucrători umani cu roboți să plătească taxe echivalente cu cele care li s-ar fi aplicat oamenilor înlocuiți. Deși Gates nu a legat explicit această taxă de un UBI, legătura conceptuală a generat interes.

O mare îngrijorare legată de automatizare este că va concentra bogăția în mâinile unei elite care deține tehnologia, în timp ce restul populației va fi grav afectată. Taxarea roboților ar fi o metodă de a redistribui beneficiile economice ale automatizării către cei mai afectați. În plus, așa cum argumentează Gates, dacă această taxă ar încetini ritmul automatizării, ar putea sprijini finanțarea educației și formării profesionale pentru reintegrarea celor care-li pierd locurile de muncă.

Un nou contract social

Revoluția tehnologică necesită un nou contract social, în care progresul tehnologic și bunăstarea umană devin parteneri și nu frțe divergente. UBI reprezintă o posibilă soluție, dar succesul său depinde de trei factori critici.

• O finanțare sustenabilă, adaptată noii economii. Ideea taxei pe roboți creează o legătură financiară directă între automatizare și sprijinul social.
• Implementare bazată pe dovezi. Deși multe proiecte pilot UBI au fost lansate, acestea au fost de mică amploare și nu au abordat problema costurilor ridicate ale unui UBI național. Viitoarele proiecte trebuie să examineze impactul psihologic și social, nu doar impactul economic.
• Integrare într-un răspuns mai larg. UBI trebuie să fie parte dintr-un set mai amplu de măsuri. Educația, formarea profesională și alte instituții sociale trebuie să evolueze pentru a asigura o tranziție echitabilă.