Euro urcă la un nou maxim istoric, 5,3527 lei. O parte din salt vine din evoluția monedei europene, dar presiunea de fond asupra leului rămâne

Leul a pierdut marți 0,41% în fața euro, o mișcare zilnică neobișnuit de amplă pentru moneda națională, într-un moment în care România nu are un guvern cu mandat clar, deficitul bugetar rămâne ridicat, iar ratingul de țară este la o treaptă de categoria nerecomandată investițiilor. Cursurile BNR arată însă că nu toată mișcarea ține de leu.

Banca Națională a României a calculat marți cursul euro la 5,3527 lei, cu 2,21 bani (+0,41%) peste cotația de luni, de 5,3306 lei. Este un nou maxim istoric, după recordul precedent de 5,3447 lei. Pentru o monedă care, în mod obișnuit, se mișcă cu câteva zecimi de ban pe ședință, un salt de peste doi bani într-o singură zi este semnificativ. În aceeași ședință, leul a pierdut doar 0,1% în fața dolarului american, cotat la 4,7616 lei. S-a apreciat chiar în raport cu francul elvețian, care a scăzut cu 0,13%, la 5,7285 lei. Gramul de aur s-a ieftinit ușor, la 635,8864 lei.

Ce arată cursurile ascunse: euro, puternic pe toate fronturile

Dacă punem cotațiile BNR una lângă alta, imaginea devine mai nuanțată. Cursul implicit al euro față de dolar a urcat marți de la 1,1206 la 1,1241, adică aproximativ 0,31%, iar față de francul elvețian de la 0,9293 la 0,9344, cu peste jumătate de procent. Cu alte cuvinte, euro s-a întărit în aceeași zi în fața principalelor monede, nu doar în fața leului, iar o parte importantă din saltul cursului EUR/RON reflectă această evoluție a monedei europene pe piețele internaționale.

UE riscă să devină „omul bolnav al lumii“ dacă întârzie reformele lui Draghi

13:31

DNSC avertizează asupra unei noi fraude prin SMS: atacatorii cer plata unor presupuse datorii pentru parcare

12:18

Asta nu înseamnă că deprecierea leului este iluzorie. Ea există, dar este mai mică decât sugerează titlurile care vorbesc despre o „depreciere puternică”. Trebuie amintit și că, cursul de referință al BNR este o fotografie zilnică a pieței interbancare, astfel că o parte din mișcare poate fi corectată în ședințele următoare.

Presiunea de fond: politic, fiscal, rating și rezerve

Dincolo de mișcările de pe piețele externe, leul se află de mai mult timp sub o presiune constantă, iar sursele acesteia sunt interne. Prima și cea mai vizibilă este instabilitatea politică. După respingerea guvernului Mureșan, România nu are un executiv cu mandat clar pentru buget și pentru continuarea corecției fiscale, iar investitorii cer, în mod firesc, o primă de risc mai mare pentru activele în lei.

Pe acest fond, cifrele bugetare nu ajută. După primele opt luni, deficitul a ajuns la 2,89% din PIB. Riscul fiscal rămâne așadar nerezolvat în ochii pieței, cu atât mai mult cu cât ratingul de țară nu lasă prea multă marjă de eroare. S&P evaluează România la BBB-, cu perspectivă negativă, la o singură treaptă deasupra categoriei speculative, iar orice semnal de derapaj se reflectă rapid în curs și în randamentele titlurilor de stat.

Rolul băncii centrale completează tabloul. Rezervele valutare ale BNR au scăzut cu 4,8 miliarde de euro, până la 60,06 miliarde de euro, semn al unor intervenții consistente în sprijinul leului. Faptul că banca centrală permite acum noi maxime ale cursului poate indica alegerea unei deprecieri graduale și controlate, în locul consumului accelerat de rezerve.

Efectele: cine pierde și cine câștigă

Un euro mai scump nu rămâne o cifră pe ecranele dealerilor, ci se transmite rapid în economie. Cel mai direct efect este asupra prețurilor: importurile, energia, ambalajele și toate produsele ale căror prețuri sunt stabilite în euro se scumpesc, ceea ce întârzie dezinflația și amână relaxarea politicii monetare a BNR. În același timp, persoanele și firmele care au credite în moneda europeană plătesc rate mai mari în lei, iar statul suportă un cost mai mare pentru serviciul datoriei denominate în valută, tocmai într-un moment de presiune bugetară.

Există și câștigători, cel puțin pe termen scurt. Exportatorii primesc mai mulți lei pentru fiecare euro încasat și își îmbunătățesc temporar competitivitatea. Pentru importatori și pentru comerț, însă, ecuația este inversă: marjele se comprimă dacă nu pot transfera costurile în prețuri, iar într-o piață cu un consum deja slab acest lucru devine tot mai dificil. Industria alimentară este un exemplu elocvent, pentru că resimte imediat scumpirea ambalajelor, a ingredientelor importate și a echipamentelor, în timp ce prețul de raft este limitat de puterea de cumpărare a consumatorilor.

Traiectoria leului în următoarele săptămâni va depinde, în primul rând, de capacitatea clasei politice de a forma un guvern și de a prezenta un plan fiscal credibil pentru finalul anului și pentru bugetul pe 2027. Nu în ultimul rând, contează strategia BNR: dacă banca centrală va continua să tolereze o depreciere graduală sau va reveni la intervenții masive pentru stabilizarea cursului.
Fără claritate politică și fiscală, scenariul cel mai probabil rămâne o depreciere lentă a leului, întreruptă de salturi punctuale în zilele cu știri negative.