Euro a coborât luni la cel mai redus nivel față de dolar din ultimele 17 luni, în condițiile în care deteriorarea percepției asupra finanțelor publice ale Franței și creșterea randamentelor obligațiunilor franceze au amplificat temerile privind o posibilă propagare a tensiunilor către restul zonei euro.
Moneda unică a ajuns până la 1,1161 dolari, cel mai slab nivel din mai 2025, după patru săptămâni consecutive de depreciere. Euro a pierdut teren și în raport cu francul elvețian și lira sterlină. Evoluția vine în pofida unor date mai slabe privind piața muncii din Statele Unite, care au redus așteptările privind o nouă majorare rapidă a dobânzilor de către Rezerva Federală.
În centrul preocupărilor investitorilor se află situația fiscală a Franței, combinată cu incertitudinea politică înaintea alegerilor prezidențiale din 2027. Presiunea s-a reflectat puternic în piața obligațiunilor, unde randamentele titlurilor franceze au urcat la niveluri nemaiîntâlnite de la începutul anilor 2000.
Randamentul obligațiunilor franceze pe zece ani a ajuns săptămâna trecută la 4,92%, după 4,85% la închiderea ședinței precedente. Nivelul este cel mai ridicat din iulie 2002, când randamentul depășise 5%.
Diferența dintre randamentul titlurilor franceze și cel al obligațiunilor germane, considerate reper pentru piața europeană, s-a extins puternic. La sfârșitul săptămânii trecute, prima de randament pentru datoria franceză față de cea germană a ajuns la aproximativ 140 de puncte de bază, după o creștere săptămânală de 34 de puncte de bază, cea mai mare din ultimii 17 ani.
Într-o altă sesiune, randamentul obligațiunilor germane pe zece ani era în jurul nivelului de 3,62%, ceea ce evidențiază diferența tot mai mare dintre costurile de finanțare ale celor două economii.
Creșterea costurilor de finanțare ale Franței a readus în atenție riscul ca tensiunile de pe piața datoriei să se transmită către alte state membre ale zonei euro.
Comparația cu criza datoriilor suverane de acum mai bine de un deceniu este evocată de piețe, însă analiștii sunt prudenți în privința concluziei că Europa s-ar îndrepta deja către o nouă criză a monedei unice.
Ninghui Liu, analist la State Street Investment Management, consideră că, pentru moment, turbulențele reflectă mai degrabă situația specifică Franței decât o criză a euro. În opinia sa, dacă presiunile asupra Franței s-ar accentua, celelalte state ale zonei euro ar avea motive să intervină pentru limitarea efectelor de contagiune.
Reuters notează, de asemenea, că piețele de obligațiuni europene au fost afectate de o vânzare globală de titluri, care a împins costurile de împrumut la niveluri foarte ridicate. Franța se află printre economiile cele mai urmărite din cauza combinației dintre nivelul ridicat al datoriei și incertitudinea privind politica fiscală.
Problemele Franței apar într-un moment în care piețele globale de obligațiuni traversează o perioadă de presiune. Randamentul titlurilor de Trezorerie americane pe zece ani, reper pentru costurile globale de finanțare, a urcat recent până la 5,34%, cel mai ridicat nivel din 2002.
Creșterea randamentelor americane s-a produs pe fondul unei combinații de factori, între care presiunile inflaționiste, costurile mai mari ale energiei și îngrijorările privind finanțele publice. În trimestrul al treilea din 2026, randamentul titlurilor americane pe zece ani a avut una dintre cele mai puternice creșteri trimestriale din ultimele decenii.
Pentru guverne, randamente mai mari înseamnă costuri mai ridicate pentru refinanțarea datoriei. Pentru investitori, în schimb, randamentele mai mari ale titlurilor americane pot face activele denominate în dolari mai atractive, mai ales într-o perioadă de volatilitate pe piețele globale.
Deprecierea euro a susținut aprecierea dolarului, care beneficiază nu doar de nivelul ridicat al randamentelor americane, ci și de fluxurile către active considerate mai sigure atunci când investitorii reduc expunerea pe piețele cu risc mai mare.
Matthew Ryan, analist la Ebury, a apreciat că dolarul este principalul beneficiar al actualului mediu de piață, întrucât randamentele ridicate ale titlurilor americane sporesc atractivitatea activelor din SUA, iar vânzările globale de acțiuni și obligațiuni favorizează moneda americană.
Euro a înregistrat deja o scădere de aproximativ 2,5% în septembrie, cea mai mare depreciere lunară din iulie 2025. Presiunea s-a menținut la începutul lui octombrie, moneda unică coborând sub pragul de 1,12 dolari.
Un element important pentru piețele valutare este și evoluția politicii monetare americane. Datele publicate vineri au indicat o încetinire mai puternică decât se anticipa a creării de locuri de muncă în SUA în septembrie, ceea ce a redus probabilitatea unei noi majorări a dobânzii de politică monetară în octombrie.
Potrivit Reuters, piețele au ajuns să acorde o probabilitate de sub 20% unei majorări a dobânzii Fed în această lună, față de 64% cu o săptămână înainte. În schimb, investitorii continuă să anticipeze o posibilă majorare în decembrie și alte creșteri în prima parte a anului 2027.
În mod normal, perspectiva unor dobânzi americane mai mici ar putea pune presiune pe dolar. În actualul context, însă, acest efect este contrabalansat de cererea pentru active americane și de aversiunea la risc generată de turbulențele de pe piețele globale.
Pentru Franța, problema este amplificată de perspectiva unor noi confruntări politice în jurul bugetului pentru 2027. Guvernul minoritar trebuie să gestioneze presiunea pentru reducerea cheltuielilor publice într-un parlament fragmentat, în timp ce investitorii urmăresc capacitatea autorităților de a stabiliza finanțele publice.
Datoria publică a Franței este estimată la aproape 120% din PIB, iar statul francez intenționează să emită anul viitor obligațiuni în valoare de aproximativ 340 de miliarde de euro, potrivit Reuters.
În acest context, evoluția randamentelor obligațiunilor franceze devine un indicator important nu doar pentru Paris, ci și pentru întreaga zonă euro. O extindere a diferențelor de randament față de Germania ar putea menține presiunea asupra euro și asupra costurilor de finanțare ale altor state.