Aprecierea rapidă a monedei euro readuce în prim-plan o întrebare sensibilă pentru liderii politici și financiari ai Europei: este Uniunea Europeană pregătită să suporte consecințele transformării euro într-o monedă de rezervă globală comparabilă cu dolarul american? Creșterea euro peste pragul de 1,20 dolari, pentru prima dată în ultimii patru ani, a declanșat reacții de îngrijorare atât în rândul guvernelor, cât și al bancherilor centrali.
Dolarul american domină sistemul financiar global încă de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, când a înlocuit lira sterlină ca principală monedă de rezervă. Acest statut a permis Statelor Unite să beneficieze, timp de decenii, de costuri reduse de împrumut și de o cerere constantă pentru activele denominate în dolari. Aproximativ 57% din rezervele valutare globale sunt deținute în dolari, în timp ce euro ocupă locul al doilea, cu circa 20%, arată Politico.
Pentru factorii de decizie europeni, ideea consolidării euro ca monedă de rezervă nu este una nouă. O monedă mai puternică ar putea aduce stabilitate financiară, costuri mai mici de finanțare și o protecție sporită împotriva sancțiunilor americane. În contextul tensiunilor geopolitice și al utilizării frecvente a dolarului ca instrument de presiune economică, această ambiție capătă o miză strategică.
Totuși, investitorii globali sunt dispuși să își păstreze rezervele într-o monedă doar dacă aceasta este puternică și percepută ca stabilă pe termen lung. Această logică a pieței creează însă un paradox pentru Europa: un euro mai atractiv pentru investitori este, în același timp, un euro mai scump pentru exportatori.
Efectele aprecierii euro sunt resimțite acut de economiile orientate spre export, în special Germania, cea mai mare economie a Uniunii Europene. Cancelarul german Friedrich Merz a declarat că evoluția cursului de schimb reprezintă o povară suplimentară considerabilă pentru industria de export germană, deja afectată de creșterea costurilor de producție și de slăbirea cererii externe.
Un euro puternic face produsele europene mai scumpe pentru cumpărătorii din afara zonei euro, ceea ce poate reduce competitivitatea companiilor pe piețele globale. În același timp, importurile devin mai ieftine, inclusiv cele din China, într-un moment în care producătorii europeni se confruntă cu o concurență tot mai agresivă din Asia.
Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a vorbit anterior despre posibilitatea unui rar „moment euro global”, sugerând că slăbirea relativă a dolarului ar putea crea o fereastră de oportunitate pentru moneda europeană. Deși investitorii internaționali și-au menținut în mare parte încrederea în piețele financiare americane, aceștia par să se fi protejat mai activ împotriva riscului de depreciere a dolarului, contribuind indirect la aprecierea euro.
Specialiștii subliniază însă că această evoluție vine cu compromisuri clare. Potrivit economiștilor, apetitul crescut pentru activele europene duce inevitabil la un curs de schimb mai ridicat. Acceptarea euro ca monedă de rezervă globală presupune, implicit, acceptarea unei monede mai puternice și a efectelor sale asupra economiei reale.
Aprecierea euro nu provoacă doar dificultăți exportatorilor, ci ridică și probleme de politică monetară. La scurt timp după depășirea pragului de 1,20 dolari, mai mulți bancheri centrali din zona euro au avertizat că această evoluție ar putea împinge inflația sub ținta de 2%.
Oficiali ai băncilor centrale din Franța și Austria au transmis că monitorizează atent evoluția cursului de schimb, subliniind că aprecierea euro va influența deciziile privind dobânzile în lunile următoare. Un euro puternic tinde să reducă presiunile inflaționiste, prin ieftinirea importurilor, ceea ce poate complica eforturile BCE de a menține inflația la un nivel considerat sănătos pentru economie.
Economia zonei euro se confruntă cu dificultăți structurale, iar exportatorii europeni au stagnat în ultimii doi ani. Costurile ridicate ale energiei, concurența produselor chinezești și noile bariere comerciale, inclusiv tarifele impuse de Statele Unite, au redus marjele de profit ale companiilor europene.
În acest context, orice factor suplimentar care face exporturile mai scumpe, în special pe piața americană, este perceput ca o amenințare directă la adresa creșterii economice. Zona euro este o economie cu surplus comercial persistent, iar performanța sa pe termen scurt depinde în mare măsură de un curs de schimb favorabil.
Oficiali americani au atras atenția asupra paradoxului cu care se confruntă Europa. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a declarat anterior că, odată ce euro ajunge la un nivel ridicat față de dolar, economiile europene orientate spre export vor începe să resimtă efectele negative și să se plângă de o monedă prea puternică.