Noul prim-ministru britanic Andy Burnham va participa la summitul Commonwealth-ului din Antigua și Barbuda, într-un moment în care solicitările fostelor colonii pentru reparații legate de comerțul transatlantic cu sclavi riscă să provoace o nouă confruntare diplomatică. După experiența dificilă a predecesorului său, Keir Starmer, la reuniunea din 2024, guvernul de la Londra încearcă să evite repetarea unui episod considerat de unii oficiali britanici un adevărat dezastru.
Pentru Burnham, întâlnirea șefilor de guvern din Commonwealth va fi un test diplomatic important, dar și prima sa deplasare externă alături de regele Charles al III-lea, șeful organizației. Poziția oficială a guvernului britanic rămâne că reparațiile financiare nu reprezintă soluția potrivită, însă liderii din Caraibe și Africa continuă să ceară recunoașterea responsabilității istorice și măsuri concrete.
La reuniunea din Samoa, din octombrie 2024, Keir Starmer s-a confruntat cu presiuni din partea liderilor celor 56 de state membre ale Commonwealth-ului pentru includerea despăgubirilor în discuțiile oficiale. Formatul informal al întâlnirii, desfășurată fără echipele obișnuite de consilieri în apropierea liderilor, a transformat negocierea comunicatului final într-un episod complicat pentru premierul britanic.
Potrivit relatărilor mai multor oficiali britanici citați de Politico, Starmer a ajuns să rescrie personal un paragraf referitor la reparații, în timp ce alți lideri negociau textul documentului. Șeful său de cabinet de atunci, Morgan McSweeney, a fost trezit în toiul nopții pentru a discuta strategia Londrei.
Un oficial implicat în deplasare a afirmat că Starmer s-a simțit luat prin surprindere, iar alte persoane au descris experiența drept una extrem de neplăcută. Unul dintre interlocutori a caracterizat-o simplu: „A fost un dezastru”.
În cele din urmă, comunicatul final a convenit asupra unei „conversații pentru a construi un viitor comun bazat pe echitate”, amânând însă rezolvarea disputei privind reparațiile. Pentru liderii care solicită despăgubiri, problema a rămas deschisă.
De atunci, solicitările au căpătat o dimensiune diplomatică mai amplă. În mai 2026, 123 de țări au adoptat la Națiunile Unite o moțiune care cere un dialog incluziv și de bună-credință privind justiția reparatorie. Marea Britanie s-a abținut.
În iunie, premierul Barbadosului, Mia Mottley, a anunțat un manifest al liderilor caraibieni care susține argumentul moral, etic și juridic pentru reparații. La rândul său, secretarul general al Commonwealth-ului, Shirley Botchwey, a declarat recent că o scuză britanică pentru rolul țării în comerțul cu sclavi „nu ar strica”.
Denis O’Brien, miliardar irlandez din domeniul telecomunicațiilor și fondator al Campaniei de Reparații, consideră că discuția a avansat considerabil. El cere Marii Britanii și altor state europene să înceapă prin prezentarea unor scuze și asumarea unui angajament concret.
Paul Boateng, fost ministru laburist și primul membru de culoare al Cabinetului britanic, susține că statele caraibiene nu vor renunța la această temă. În opinia sa, rezoluția ONU a întărit poziția celor care solicită măsuri reparatorii, iar Londra nu poate continua să se comporte ca și cum problema nu ar fi importantă.
Guvernul britanic încearcă să mute accentul summitului către parteneriate economice, investiții, climă, locuri de muncă pentru tineri și reducerea barierelor comerciale. Secretariatul Commonwealth-ului a prezentat aceste teme drept priorități ale reuniunii.
Ministerul britanic de Externe lucrează, potrivit unor persoane familiarizate cu discuțiile, la un fond pentru reziliență climatică destinat statelor în curs de dezvoltare. Planurile ar viza mobilizarea finanțării publice și private și îmbunătățirea accesului la resurse pentru țările vulnerabile la efectele schimbărilor climatice.
Oficialii britanici văd, de asemenea, summitul ca pe o oportunitate de consolidare a relațiilor comerciale și de investiții între cei 56 de membri ai Commonwealth-ului. Un reprezentant al guvernului a susținut că organizația are o importanță geostrategică mai mare într-o lume tot mai divizată și imprevizibilă.
Totuși, încercarea de a evita public subiectul reparațiilor nu garantează că acesta nu va fi adus în discuție de liderii participanți. În plus, Downing Street a decis să limiteze numărul jurnaliștilor care vor însoți delegația, o hotărâre criticată de mai multe redacții.
Un oficial britanic a afirmat că ministrul de Externe, Ed Miliband, a pregătit terenul pentru ca discuțiile să nu devină la fel de complicate ca în 2024. Acesta a descris stilul lui Burnham drept unul direct, bazat pe dialog și răspunsuri spontane, dar a insistat că poziția guvernului privind reparațiile este clară.
Experiența din Samoa a declanșat și o dezbatere internă la Londra privind utilitatea formatului actual al summitului. Potrivit lui Ben Judah, fost consilier al lui David Lammy, acesta a comandat o analiză internă a funcționării Commonwealth-ului după reuniunea din 2024.
Documentul ar fi propus organizarea reuniunilor șefilor de guvern o dată la patru sau cinci ani, în loc de o dată la doi ani, eliminarea comunicatului final și renunțarea la retragerea informală a liderilor. În anii intermediari ar putea fi organizate conferințe dedicate investițiilor, după modelul forumurilor economice internaționale.
India, al cărei premier Narendra Modi nu intenționează să participe la summitul din acest an, a fost dată drept exemplu pentru nemulțumirea unor state față de formatul actual. Țara va fi reprezentată de ministrul de Externe, Subrahmanyam Jaishankar.
Au existat și tensiuni privind modul în care guvernul britanic a gestionat reuniunea din 2024. Unele persoane au criticat Downing Street pentru că nu a anticipat suficient de bine presiunile, în timp ce altele au susținut că Ministerul de Externe nu a transmis adecvat avertismentele privind sensibilitatea subiectului în rândul statelor membre. Alte surse au negat existența unor tensiuni semnificative între cele două instituții.
O altă controversă privește finanțarea summitului. Două persoane familiarizate cu situația au afirmat că o parte din costurile reuniunii din acest an va fi acoperită din rezervele Secretariatului Commonwealth-ului, pe fondul unor îngrijorări privind situația financiară a organizației. Secretariatul a confirmat utilizarea rezervelor, precizând că aceasta se face cu aprobarea statelor membre.
Propunerile privind justiția reparatorie nu se limitează la o singură plată financiară. Paul Boateng susține, între altele, reformarea Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale, pentru ca statele afectate să aibă o influență mai mare în procesul decizional, precum și returnarea unor obiecte istorice, inclusiv bronzurile din Benin aflate la British Museum.
Alte propuneri vizează reducerea datoriilor statelor cu venituri mici și schimbarea regulilor care permit unor creditori privați să recupereze creanțe în condiții considerate dezavantajoase pentru țările îndatorate. Organizații neguvernamentale au cerut guvernului britanic să modifice cadrul internațional și legislația internă relevantă.
Campania condusă de O’Brien merge mai departe și solicită finanțări anuale pentru cele 15 state membre ale Comunității Caraibelor (CARICOM), cu o atenție specială pentru Haiti. Banii ar urma să susțină educația, energia verde și protecția împotriva furtunilor, pe o perioadă de 75 de ani. O’Brien a sugerat ca aceste contribuții să suplimenteze cu aproximativ 10% bugetul anual al fiecărei țări beneficiare.
Estimări mai vechi au avansat o posibilă datorie britanică de până la 18.000 de miliarde de lire sterline, însă susținătorii justiției reparatorii subliniază că discuția include o gamă mult mai largă de măsuri decât plata unei sume unice.
Ministrul Ed Miliband a condamnat comerțul cu sclavi, descriindu-l drept „teribil”, dar a indicat că prioritățile Londrei sunt problemele actuale ale statelor vulnerabile: criza climatică, povara datoriilor și reducerea sărăciei.
Pentru Burnham, provocarea va fi să mențină această poziție fără să transforme summitul într-o nouă confruntare. Susținătorii reparațiilor speră însă că noul premier va fi mai receptiv decât predecesorii săi. Boateng consideră că legătura lui Burnham cu Manchester, oraș cu un rol important în istoria industrială britanică și în mișcarea împotriva sclaviei, îi oferă ocazia de a reseta relația cu statele din Caraibe.
Reuniunea din Antigua și Barbuda va arăta dacă această deschidere poate duce la un dialog mai constructiv sau dacă disputa istorică va domina din nou agenda Commonwealth-ului.